5,880 matches
-
sora sa Caterina. Eliza, în ura ei față de Știrbey, scoase tot ce era acolo și îmi așeză patul meu cel mare de nuc de la bunica mamei, cu fotoliul ei, comoda mea de când eram copilă, oglinda de la nenea Ghiță, un frumos dulap Bidermayer, biroul meu, în fine, tot ce îmi aparținea la Florica. Eu, pe de altă parte, adusesem multe fotografii ale familiei și mai ales ale tatei, mamei și Ionel. Totul forma o cameră armonioasă, confortabilă și conformă cu starea mea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
colecție cazuistică. Jurnalul ce poartă titlul de "Nosographul Ospiciului de Neamțu" nu e alta decât un colector de observații interesante din punctul nostru de vedere... despre care, spun ei, "au crezut că păcatul ca toate aceste observații să doarmă în dulapurile ospitalului" etc. Ne interesează, aici, în special cazuistica de la Ospiciu. Răsfoind cele 6 numere publicate de inimoșii Ulea și Moscovici în cele mai grele condiții și pe cheltuială personală, suntem impresionați de varianta cazurilor, începând cu leziuni tumorale și infecțioase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
mari, boite roșii, două garderobe (sic) boite roșii, 13 scaune de lemn, din care unul sfărâmat, și două scaune lungi de bradu din care unul sfărâmat". Acest mobilier alcătuia cadrul, sumbru, al ospiciului (saloanelor), cu bănci lungi de brad, cu dulapuri roșii (probabil maron) neîngrijite, vechi, cu mese mari, neacoperite cu nimic, deoarece inventarul nu menționează fețe de masă, deși este foarte minuțios în a include și cele mai neînsemnate obiecte (tăblițe cu inscripția secțiilor și a odăilor). Nu știm câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
linotipurilor (erau câteva zeci, aliniate pe trei șiruri), la al cărei capăt un perete de sticlă cu ușă batantă delimita spațiul rezervat serviciului de corec tură. Îl împărțeam cu confrații corectori de la Sportul popular, fiecare echipă dispunând de câte un dulap și câteva mese dreptunghiulare, bancul nostru de lucru. Pe ele înșiram în ordine tactică, fiecare în dreptul său, instrumentația din dotare, un set de pixuri și creioane colorate, dintre care unul era neapărat „chimic“. Îl întrebuințam când ne soseau de la paginație
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de poezii-definiții, referitoare la componente ale universului domestic și la habitudinile copilăriei, a fost pe parcurs „trădată“ prin impri marea unor sensuri și a unei simbolistici care transcend temele enunțate în titluri. Jucăușele poeme (ca ton) despre minge, cerc, solniță, dulap, masă, pat etc. devin meditații morale și do bândesc, cum observa și Valeriu Cristea, o „dimensiune filozofică“. Cercul: „Jocul cu cercul nu-i atât de ușor / Pe cât ne pare nouă, adesea, tuturor // El se rotește ca roata, ca soarele / De
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
mai mari dintre vechii și noii scriitori din lume, care au trăit și vor trăi în toate timpurile? Această întrebare, nu tocmai ușoară de rezolvit, a pus în foc întreaga "Junime". Vârgolici, dacă nu mă înșel, a pronunțat, de după un dulap, numele lui Lamartine, fiindcă-l traducea. Atât a trebuit, ca să fie întâmpinat de Pogor cu porecla obicinuită de gogoman. Auzi, Lamartine, un plângarniț, un fabricant de rime sunătoare. Jos Lamartine! Aceeași soartă a avut Voltaire, un aristocrat cinic care s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cu Renault-ul meu de 6 HP, mai Întâi În două inspecții pe la biblio tecile sătești: una, dată În grija Învățătorului din Ciocănești-Ilfov, iar alta În a unui funcționăraș al Asigurărilor Sociale, din Turtucaia. După ce-am privit cu jale la dulapul cu cărți prăfuite, cu registrul-inventar rămas intact de la donația, primă și unică, a bancherului cu ifose culturale Aristide Blank și cu registrul de Împrumut al cărților virgin de orișice Însemnare, inspecția noastră din Ciocănești s-a Încheiat cu o masă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
căreia zevzecul meu prieten și-a urgisit buna lui nevastă și un copilaș. Familia M. din Roman avea până mai acum cincisprezece ani o femeie În serviciu, țărancă zdravănă ca un taur, care muta din loc, de parcă s-ar juca, dulapurile grele luate În bra țele ei atletice. Era vrednică foc de treabă, dar și cățea neostoită și În dâldoră neogoită după bărbați. Înnebunise după ea toată garni zoana, care-și aștepta până la ziuă rândul la ușa ei, Începând cu colonelul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai Îngăduie doar 41 de minute, așa că voi Închide leptopul, spre a face economie până voi găsi o sursă de alimentare ca lumea. 27 noiembrie 2012 Ieri a fost o zi a surprizelor. După Liturghie, tocmai Îmi aranjasem hainele În dulap când m-am trezit cu meșterii care mi-au adus noua mobilă. Părintele Iustin a comandat special mobilierul pentru chilia mea, așa că am acum toate condițiile. Dacă se rezolvă și cu lumina, va fi excelent. Cât privește căldura, aici totul
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
Vlad... Nu înțelegea ce se petrece, nu-și mai simțea nici inima, nici trupul de durere și și-ar fi dorit să moară și ea. Acum spăla niște cămăși albe ale bărbatului ei și ale băieților ei, le luase din dulap, unde stăteau curate, călcate și frumos rânduite, le desfăcuse cu grijă, le privise mângâindu-le și gândindu-se că de-acum cămășile nu mai au cum să-i îmbrace pe băieți, pe Valeriu, stăpânii lor s-au dus... Începuse să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
spusei povestea așa și-așa! Iubirea În dimineața în care s-au prezentat la post, la redactorul-șef al revistei lunare Viața satului, cei doi stagiari, Mirela Șapcă și Marcel Guguleanu, nu se cunoșteau. Iar seara deja se ascundeau pe după dulapuri, ca să se pupe ca apucații. „Măi, frate-miu -l-a întrebat redactorul-șef pe adjunct pe jumătate scandalizat, pe jumătate cu admirație -, așa-i acu’ la ăștia? Pe vremea noastră parcă era altfel.“ Cu un aer de expert într-ale iubirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Ba chiar îi conveneau. Ca să vadă toată lumea cine-i deșteptul și cine prostul. După o săptămână însă, a trebuit să admită că problema devenise serioasă. Sau, după cum se exprima adjunctul, groasă de tot. Cei doi nu se mai ascundeau pe după dulapuri ca să se pupe. Se pupau pe unde le venea: pe coridor, în odăița femeii de serviciu, în casa scării. Câțiva redactori bătrâni puteau jura că-i văzuseră plecând îmbrățișați din clădirea Vieții Satului, ca să se sărute fără întrerupere până la ceas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de cravata bogat înfășurată, cu o mustață lipită sub nas, cu monoclu în ochi și cu jobenul în mână, mă surprindeam, înaintea ieșirii mele în scenă, gândind ce bine ar fi și cât de odihnitor dacă, în loc să ies acum din spatele dulapului ce închipuia un fel de improvizată culisă, m-aș apleca peste pervazul ferestrei deschise și, de la etajul al patrulea la care ne aflam, mi-aș da drumul ușor în stradă... Cu mirare și cu zâmbet îmi amintesc de examenul de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
tuturor. Sau totuși nu? De ce oare o îndemna bunica pe mama, când venea iarna și nu mai aveai de trebăluit pe-afară, iar tata era beat-cuc, zile în șir, neîncetat: „De câte ori simți că nu mai poți îndura, fă ordine în dulap“? Să-ți astâmperi mintea mutând rufăria de colo-colo. Mama trebuia să reîmpăturească și să așeze în teancuri sau să atârne unele lângă altele bluzele ei și cămășile lui, ciorapii ei și șosetele lui, rochiile ei și pantalonii lui. În felul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
lângă, peste, sub sau chiar într-un sicriu. Lemnul din atelier îmi arăta succesiunea tuturor haltelor pe drumul de la naștere la moarte. Perioada vieții se înfățișa ochilor mei sub formă de vrafuri de linguri de bucătărie, tocătoare, umerașe. Aflate printre dulapuri, noptiere, paturi, scaune și mese, sicriele arătau cât se poate de banal - chiar ca o mobilă pentru când te muți sub pământ. Nu exista aici, în atelier, nimic care să se cocoșeze umil, în jur zăceau risipite obiecte ce i
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
bătaie din aripi, nici un cotcodăcit. În acea noapte, din curte nu s-a auzit nimic. Fiica a spus că, spre ora trei dimineața, a vrut să vadă cum se simte tatăl ei. Pe pat se afla doar pijamaua, fără el, dulapul era deschis și umerașul pe care atârna costumul lui cel bun era gol. Primul ei gând a fost că ieșise în curte ca să-și mai răcorească durerile. De ce însă în hainele de duminică? S-a încumetat să iasă afară, lumina
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cerbul, dar de data asta cerbul i-a fugit vânătorului pe gură“. Asemenea glume își cereau continuarea, o vorbă o atrăgea pe alta: „Mai bine vrabia din mână decât cerbul din gură“ sau: „Mai bine biserica în sat decâtploșnița sub dulap, dar mai bine ploșnița sub dulap decât capacul pe sicriu“. Fiecare mai adăuga câte ceva, și așa s-a ajuns la aceste basme improvizate- un mozaic de imagini sporadice, un joc în care fiecare tăia cartea celuilalt și pe a sa
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
i-a fugit vânătorului pe gură“. Asemenea glume își cereau continuarea, o vorbă o atrăgea pe alta: „Mai bine vrabia din mână decât cerbul din gură“ sau: „Mai bine biserica în sat decâtploșnița sub dulap, dar mai bine ploșnița sub dulap decât capacul pe sicriu“. Fiecare mai adăuga câte ceva, și așa s-a ajuns la aceste basme improvizate- un mozaic de imagini sporadice, un joc în care fiecare tăia cartea celuilalt și pe a sa proprie cu un atu și mai
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
calculul meu nerod conta. Pentru mine, părul și frizerul aveau totdeauna de-a face cu regele. Prietenii mei și cu mine așezam fire de păr peste tot în locuință înainte să plecăm de-acasă. Le puneam pe clanțe, pe încuietoarea dulapului, în sertare pe manuscrise, pecărțile din bibliotecă. Erau mici semne șirete, fiindcă nu atrăgeau luarea-aminte, și care ne spuneau dacă în absența noastră cineva se atinsese de obiecte, dacă Securitatea fusese acolo. „A atârna de-un fir de păr“, „a
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
tine și are miros. Mirosea a locul din casă unde tocmai mă găseam alături de mine și pe lângă ceilalți. În curte tăcerea mirosea a flori de salcâm sau a trifoi proaspăt cosit, în odaie a naftalină sau a gutuile aliniate pe dulap, în bucătărie a carne sau a aluat. Fiecare purta cu sine în cap treptele pe care tăcerea se plimba în sus și în jos. Întrebarea „La ce te gândești acum?“ ar fi părut ca un atac armat. De la sine înțeles
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
umerii, că i se înfundase capu-n umeri. Vocea i s-a frânt, pe gât i s-a umflat o venă ca o sârmă albastră. Stăteam în picioare, fiindcă el se așezase pe scaunul meu, mă sprijineam cu spatele de dulap și doar din când în când mai piuiam câte o propoziție fără de noimă. Spaima mea își luase un aer de calm. Pesemne că a observat că în felul acesta n-o va scoate la capăt, fiindcă și-a schimbat tactica
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
-l, ar fi luat lățimea drept lungime. Inge Wenzel cutreiera așadar gările orașelorgermane în cămașa ei de noapte șvăbesc-bănățeană. La oraș n-am purtat niciodată această cămașă de noapte, ci am vârât-o în raftul cel mai de jos din dulap. Dar am mai întâlnit-o o dată, purtată de o străină într-un vagon de dormit, timp de opt ceasuri prin noaptea de iarnă, în cursul unei călătorii de la Timișoara la București. Călătorie care s-a transformat atunci în spaimă de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
argumentele lui - un fanion croit din invidie și dispreț. Cămășuța de dantelă oficia o plăcere senzuală care aici, în țară, nici n-ar fi putut exista din cauza pauperizării vieții cotidiene. De altfel, am și vârât-o jos de tot în dulap, iar apoi, înaintea plecării din România, am vândut ambele cămăși de noapte la talcioc, împreună cu un prieten. Pentru a atrage clienții, prietenul meu a fluturat în aer mai întâi cămașa cu zimți de zăpadă. Cunoscând istoria confecționării ei, îi făcea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
trecut vreodată prin minte, dacă acei vântură-rele dintre vecini, colegi de birou și securiști, n-ar fi pus cu toții umărul la frica mea. Nu cerul era problema mea, ci lipsa de siguranță. Aflată în pântecele cerului, deschideam și-nchideam frigiderul, dulapul, mă spălam și mă pieptănam, mâncam și dormeam. Mă simțeam la prea mare înălțime în aer, fiindcă în locuința mea lucrurile își schimbaseră deseori locul când mă întorceam acasă. În absența mea, Securitatea îmi cotrobăise prin casă și, drept semn
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
schimbaseră deseori locul când mă întorceam acasă. În absența mea, Securitatea îmi cotrobăise prin casă și, drept semn de luare-aminte, îmi așezase pe pat tabloul de pe perete, mutase scaunele din loc, rupsese câte un colț de la afișele lipite pe ușa dulapului ori zvârlise un muc de țigară în closet. Frica de odinioară în fața Cheii cerului a ajuns să mi se pară aici, în blocul-turn, ca un antrenament timpuriu în vederea lucrurilor de mai târziu. Atât numai că în acest caz nu puteam
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]