4,405 matches
-
José (Zé) din America, include fictiva scrisoare către Fernando Lopes (regizorul filmului realizat după Marginea orizontului), adresată Animatografo Film, Ruda de Rosa, 22, Lisabona, de către un pretins medic italian, domiciliat actualmente În Statele Unite, care rezumă vechea sa amiciție cu Tabucchi. Epistola debutează prin a exprima admirația corespondentului pentru filmul lui Lopes, care făcuse din romanul lui Tabucchi „ceea ce Mondrian a reușit să facă cu crengile Încâlcite ale unui copac, transformându-le În linii orizontale și verticale”. Prin această „geometrizare”, regizorul ar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de când mă aflam În Statele Unite și nu văzusem niciodată o fotografie a sa. Cine știe, poate era În grupul profesorilor vârstnici așezați În primul rând, chel, un pic Încovoiat... un Spino la anii pe care i-ar fi avut astăzi.” Epistola concepută de Tabucchi În numele „modelului” său operează, s-ar zice, cu aceeași ironie, la adresa acestuia, ca și a sa Însuși. „Se pare că Tabucchi fusese invitat pentru o serie de lecții de profesorul Norman Manea, un scriitor celebru, naturalizat american
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
uneori, confreriile vedetismului artistic, snobismul mondenității. Regreta răutatea de care dăduse dovadă, câteodată. „Țara Dada”, cum numea România, revenise și ea, tot mai des În acești ultimi ani. Nu doar ca „Țara Neagră” sau „Țara de exil” (cum scrie În epistola către Eugen Campus, vechiul său coleg de liceu), ci și ca Țara Copilăriei. „Timpul miraculos”, fără Întoarcere, chiar și pentru artistul copilărește fermecat de magica sa butaforie și bufonerie. Calea Griviței, unde un unchi al său avusese o ceasornicărie, reînvia ca
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lăcaș al unei scântei de dumnezeire, de aceea omuciderea și sinuciderea sunt păcate grele, sigur cele mai grele. Biserica noastră și cea catolică tălmăcește acest gest, ca o uzurpare a dreptului lui Dumnezeu asupra creaturilor Sale. Apostolul Pavel spunea în epistola I către corintieni capitolul 3/16 si 3/17 referitor la trupul omului care este templul lui Dumnezeu: Dacă nimicește cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu, căci Templul lui Dumnezeu este sfânt și așa sunteți și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Literatorului” și-i recunoștea ca înaintași: I. Heliade-Rădulescu, Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, în timp ce M. Eminescu și I. Slavici sunt ironizați, fără inteligență. Eminescu, care a crezut că sub pseudonimul Rienzi se ascundea F., a răspuns atacurilor din „Literatorul” cu o Epistolă deschisă către homunculul Bonifaciu (rămasă în manuscris în timpul vieții poetului, ea conține germenii Scrisorii II). Unui examen negator sunt supuse scrierile lui Maiorescu în două articole, intitulate Despre stil; este proclamată tendențios lipsa, la noi, a unei critici literare. F.
FLORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287029_a_288358]
-
Poezii noui, și se remarcă printr-o asiduă colaborare la „Ghimpele” și „Amvonul”. Fire ambițioasă, F. a abordat variate genuri, a scris mult, dar nu a reușit să se impună decât într-o foarte mică măsură. Versurile sale (ode, elegii, epistole, satire), naive și sentimentale, sunt inconsistente ca realizare artistică și au fost primite cu rezervă chiar de contemporani. Romanul Scarlat (1875) se reține doar prin câteva pasaje de reușită analiză psihologică. A tradus din Victor Hugo și Alfred de Musset
FUNDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287113_a_288442]
-
premiu național de teatru fiindu-i decernat când mai avea puțin de trăit. Ca o ironie a soartei, abia acum, în imobilizarea silnică la care e condamnat, i se oferă un răgaz pentru literatură. El dictează versuri, articole, amintiri. Din epistolele lui transpar deprimarea și amărăciunea unui „învins al Vieții”. Primele încercări literare, nepublicate, ale lui D. sunt în franceză - versuri și proză, compuse fie dintr-o pornire spontană, fie ca exercițiu livresc. După debutul din 1885, în „Revista literară”, cu
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
magna, București, 1972; Metafora poetică, București, 1975; Desen în galben, Timișoara, 1978; Embleme ale realității, București, 1978; Arhitectura visului, Timișoara, 1982; Culegătorul de alge, Timișoara, 1985; Dodoacă și Biciușcă, Timișoara, 1986; Castelul de calcar, București, 1988; Căsuța fermecată, Iași, 1989; Epistole, Cluj-Napoca, 1990; Cărarea din insulă, Timișoara, 1991; Psalmii în versuri, Timișoara, 1993; Cronică, Timișoara, 1993; Piticul arămiu, Timișoara, 1995; Abaddon, Timișoara, 1995; Ecclesiastul în versuri, Timișoara, 1997; Pildele în versuri, Timișoara, 1998; Poezii despre și pentru Raluca, Timișoara, 1998; Scrisori
DORCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286834_a_288163]
-
Sf. Fecioară, Stihuri la Cișmeaua din Cotroceni). Proza este semnată de George Vâlsan (G. Iederă), H. Stahl, Dumitru Moruzi, S. Vârtej ș.a. Contribuie cu articole N. Iorga ( Până când s-a întrebuințat limba română oficială în Basarabia), Panait Cerna (O nouă epistolă a lui Mihail Eminescu), Radu S. Dragnea, N. Cartojan, Ștefan Meteș, I.E. Torouțiu, Eugen Cialâc ș.a. N. Iorga publică și teatru, dramele sale (Omul care ni trebuie și Constantin Brâncoveanu) având mai mult o valoare documentară decât una literară propriu-zisă
DRUM DREPT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286879_a_288208]
-
mijloc de constrîngere a spiritului la principiu și euforia de stînga a intelectualilor Înaripați, obligați să descopere astăzi În oceanele și culmile Înzăpezite de sub ei simple butaforii pe care ei le cristalizaseră odinioară În neabătute ședințe de delir. Pornind de la Epistola către romani a lui Pavel, unde ni se vorbește despre lege și credință, despre „dezactivarea” legii de către credință, verbul grecesc katargein ajunge să figureze În ediția germană a lui Luther sub forma Aufheben și apoi, la Hegel, Aufhebung, adică suprimare
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În paginile publicațiilor sau suplimentelor culturale, un blogger poate primi reacții În ziua În care postează un text oricît de scurt pe blogul său. Dimensiunea esențială a autoficțiunii, prin care se deosebește de scrierile personale romantice sau de memorii și epistolele clasice, este cea temporală. Frédéric Beigbeder a inovat și aici: ficțiunile sale sînt colecții de aforisme și vorbe de duh pe care le poți savura fără să trebuiască să citești volumul de la Început. Lipsește construcția, tocmai pentru ca piesele să poată
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Memorial invers, București, 1976; Confesiuni esențiale, București, 1977; Nostalgia comunicării, Cluj-Napoca, 1978; Conversații de bunăvoință. Eseu despre adevăruri uitate, București, 1980; Sociologie și bioestetică, București, 1987; Repere pentru o sociofenomenologie a valorii literare, București, 1989; Eseu despre moartea viguroasă. 13 epistole către Dumnezeu, postfață Nicolae Țone, București, 1996; Eminescu versus Dumnezeu sau Blestemul în genunchi, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1999. Ediții: Al. Claudian, Senin, introd. edit., București, 1972; Urmuz, Pagini bizare, București, 1983; Nichita Stănescu, Frumos ca umbra unei idei, București
CRISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286497_a_287826]
-
încredere în «prezența binelui pe pământ»... vocația echilibrului și o salubră, vizionară modestie în tot ce scriu, precum și căldura sensibilă cu care știu să-și înfrumusețeze viața prin lectură și contemplare”. Petru Comarnescu nu-și laudă prietenul doar în aceste epistole, ci își declară prețuirea pentru el și în presa vremii, ca în acel cald articol pe care l-a publicat, în 1933, în Rampa, în anul când Golopenția pleca la studii în Germania, tânărul foarte studios apărându-i lui Comarnescu
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
deputat al județului Putna (avea moșie la Doaga), iar în 1860, membru al Comisiei Centrale de la Focșani. D. este autorul unor modeste încercări poetice, apărute la Iași, în culegerea Ziorile (1854): fiziologii, cugetări sceptice, mici scene epice cu figurație terifiantă, epistole al căror model vizibil e Gr. Alexandrescu (Epistolă către duh). El nu adaugă nimic nou motivelor în circulație, moralizează continuu sau demască racilele vremii. Un satiric curajos, cu limbaj direct și viguros („la răi să dau oglinda câteodată în obraz
DASCALESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286693_a_288022]
-
iar în 1860, membru al Comisiei Centrale de la Focșani. D. este autorul unor modeste încercări poetice, apărute la Iași, în culegerea Ziorile (1854): fiziologii, cugetări sceptice, mici scene epice cu figurație terifiantă, epistole al căror model vizibil e Gr. Alexandrescu (Epistolă către duh). El nu adaugă nimic nou motivelor în circulație, moralizează continuu sau demască racilele vremii. Un satiric curajos, cu limbaj direct și viguros („la răi să dau oglinda câteodată în obraz”) arată versurile publicate în „Steaua Dunării” și în
DASCALESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286693_a_288022]
-
Carpaților”. Ioan Babă discuta prima istorie a literaturii române apărută în „Familia”, iar Constantin Mălinaș face unele considerații referitoare la Versuri din manuscrise și cărți românești vechi. Se publică o scrisoare a lui Iosif Vulcan către Vasile Alecsandri și două epistole ale lui Pavel Dan adresate lui Ion Chinezu. A.P.
CERCETARI DE LIMBA SI LITERATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286167_a_287496]
-
lui Alexandru Papiu Ilarian, drept un câmp de manifestare a „marilor patimi romantice”, precursoare de expresie literară. Experimentul continuă cu corpusul de corespondență George Bariț și contemporanii săi (I-IX, 1973-1993), lucrare colectivă prin care se impune la noi genul epistolei literare și memorialistice comentate, care poate constitui „o reprezentare epică a timpului” (Ion Vlad), „o gingașă operație de sondaj în adâncimi nepătrunse” (Șerban Cioculescu). Hermeneutica epistolară ca instrument al arheologiei istorico-literare l-a condus pe C. la regăsirea unor scriitori
CHINDRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286197_a_287526]
-
la sistemul academic francez, s-a plasat în chip aproape exclusiv în sfera investigațiilor spirituale, a contribuțiilor științifice majore pentru cunoașterea și relevarea valorilor culturale și intelectuale românești. „Centrul nu poate lua o atitudine politică - specifica Mircea Eliade, într-o epistolă din 9 decembrie 1953 trimisă lui Octavian Vuia. Impresia mea când mi-am dat consimțământul era că textul pregătit în rue Ribera se menținea pe o poziție de protest spiritual.” Ceea ce nu înseamnă o ignorare a dezideratelor esențiale ale exilului
CENTRUL ROMAN DE CERCETARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286164_a_287493]
-
cosmosului în decădere și descompunere, în volumele Cele ce sunt (1974) și Versuri (1982). O atmosferă similară domină romanele Martorii (1968) și Cartea fiilor (1970), în care narațiunea se țese pe canavaua unei simbolistici biblice foarte dense. La fel în Epistole (1969) sau Tăietorul de lemne (1974), unde normele confesiunii, predica și eseul coexistă cu exemplificarea parabolică. S-ar părea că face excepție de la această viziune masivul roman Istorii (I-V, 1977-1986), în care autorul a vrut să-și probeze voința
CIOBANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286236_a_287565]
-
spectacolul vitalității primare (și al reversului ei: degradarea), instinctuale, frenetice, din dorința (tot de natură artistică) de a estetiza trivialul și de a transfigura ordinarul. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Imnuri pentru nesomnul cuvintelor, București, 1966; Patimile, București, 1968; Martorii, București, 1968; Epistole, București, 1969; Cartea fiilor, București, 1970; Etica, București, 1971; Armura lui Thomas și alte epistole, București, 1971; Cele ce sunt, București, 1974; Tăietorul de lemne, București, 1974; Istorii, I-V, București, 1977-1986; Versuri, București, 1982; Vântul Ahab, București, 1984; Marele
CIOBANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286236_a_287565]
-
artistică) de a estetiza trivialul și de a transfigura ordinarul. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Imnuri pentru nesomnul cuvintelor, București, 1966; Patimile, București, 1968; Martorii, București, 1968; Epistole, București, 1969; Cartea fiilor, București, 1970; Etica, București, 1971; Armura lui Thomas și alte epistole, București, 1971; Cele ce sunt, București, 1974; Tăietorul de lemne, București, 1974; Istorii, I-V, București, 1977-1986; Versuri, București, 1982; Vântul Ahab, București, 1984; Marele scrib, pref. Magdalena Popescu, București, 1985; Martorii. Epistole. Tăietorii de lemne, pref. Cornel Ungureanu, București
CIOBANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286236_a_287565]
-
București, 1971; Armura lui Thomas și alte epistole, București, 1971; Cele ce sunt, București, 1974; Tăietorul de lemne, București, 1974; Istorii, I-V, București, 1977-1986; Versuri, București, 1982; Vântul Ahab, București, 1984; Marele scrib, pref. Magdalena Popescu, București, 1985; Martorii. Epistole. Tăietorii de lemne, pref. Cornel Ungureanu, București, 1988; Viața lumii, București, 1989; Convorbiri cu regele Mihai I al României, I-II, București, 1991-1993; Poeme, cuvânt înainte Ioanid Romanescu, Iași, 1994; Regele Mihai și exilul românesc, pref. Al. Zub, Iași, 1994
CIOBANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286236_a_287565]
-
unui popor”. Sunt inserate versuri de Petru Dulfu și Filimon Taniac. Proză semnează Adrian Forgaci, S. Fl. Marian și N. Cărăuș. Elenei Niculiță-Voronca i se republică aici studiul etnopsihologic Ziua și noaptea la popor. Filimon Taniac prezintă conținutul a două epistole eminesciene din 1872-1873. Amintiri despre Eminescu este titlul intervenției lui Radu I. Sbierea. D.B.
ALMANAH LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285271_a_286600]
-
În cel de al doilea volum, lui Eminescu i se tipăresc poeziile De ce nu-mi vii... și Kamadeva. V. Alecsandri trimite două pasteluri (Iarna vine și Izvorul), precum și actul întâi al dramei în versuri Ovidiu. Alături de versurile lui Iacob Negruzzi (Epistola V. Către A. Naum), ale lui I. S. Nenițescu (Blestemul meu, Cântecul dorobanțului etc.), ale Matildei Cugler-Poni (Visurile), ale lui Iosif Vulcan, se remarcă una dintre cele mai reușite scrieri ale lui A. Naum - Dona Serafina, precum și poezia lui Duiliu
ALMANAHUL SOCIETAŢII ACADEMICE SOCIAL-LITERARE „ROMANIA JUNA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285295_a_286624]
-
artelor, oferă poetului protecție. E numit șef la „masa a doua a jelbilor”, la Postelnicie (Secretariatul Statului), apoi serdar și, în 1846, paharnic. În tipografia lui C. A. Rosetti și E. Winterhalder îi apare în 1847 volumul Suvenire și impresii, epistole și fabule. În 1848, era printre redactorii gazetei revoluționarilor munteni, „Popolul suveran”. Trezind suspiciuni, este scos din postul pe care îl ocupa la Secretariatul Statului. În 1850, Barbu D. Știrbei, fratele lui Gheorghe Bibescu, îl numește director la Arhivele Statului
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]