4,693 matches
-
Chemarea amintirilor, purtându-i pe Dumitru Dascălu sau pe Vasile Fetescu dintr-o ipostază în alta, prilejuiește autorului reiterarea unor texte superior valorificate prin reeditare cum ar fi cele intitulate Mirajul profesiei de învățător, Dăscălița, Lecția, Ora de dirigenție, Aventura, Evocări de la Șendriceni, Dreptul la amintiri, ca și cele referitoare la poetul Mihai Munteanu și prozatorul Alexandru Mânăs tireanu, care sporesc valoarea pedagogică și memorialistică a lucrării. Episoade ca cel intitulat Izgonirea înseamnă blamul public adus auto rităților Statului pentru felul
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
profesională și socială și-o formulează în idei bine închegate, în convingeri întemeiate pe realism și adevăruri îndelung dobândite. Pe întregul parcurs al întâlnirii, desfășurată după un program judicios alcătuit, domnește o stare generală de bine, de bună-dispoziție, întreținută de evocarea unor amintiri cu gust dulce-amar, cu glume acide inofensive care fac trimiteri la evenimente din viața de elevi. Ce-i leagă și-i adună pe participanții la aceste reuniuni? Colegialitatea, prietenia care s a statornicit între ei în cei cinci
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
amintirile pe care le-ai evocat în cărți. De ce condamni pe alții? Am luat spusa lui ca pe o glumă puțin acidă și am argumentat că, prin includerea amintirilor în multe dintre scrierile mele, le-am asigurat perpetuarea peste veacuri. Evocări de la Șendriceni Multe amintiri care au străbătut negura anilor ce s-au scurs și-au găsit locul în eseurile cuprinse în prezentul volum. Ele pun în lumină aspecte relevante privind modul cum erau pregătiți normaliștii de la Șendriceni pentru profesia de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
găsi cei de după noi risipită în cărțile din biblioteci. Câteva dintre textele din această carte sunt de un rar dramatism. Aș cita aici, fără ca lista să fie nicidecum completă: Izgonirea, Din nou acasă, Aventura, Ora de dirigenție, Sancțiunea ș.a., iar evocarea mai multor dascăli care și-au unit destinele cu acela al școlii românești (unul dintre aceștia fiind însuși autorul cărții) întărește sensul cunoscutei zicale strămoșești „Omul sfințește locul”. Se remarcă fluența și acuratețea stilului autorului, bine subliniate de altfel de către
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de o remarcabilă prefață scrisă de mult regretatul cărturar și profesor Constantin Ciopraga. Editura Junimea Eugen Herovanu comentând "fenomenul Iași" "Nici confesiuni, nici memorii, nici jurnal" scria Eugen Herovanu despre Orașul amintirilor; și tot el spre finalul volumului utiliza termenii evocări și amintiri, "fără selecție și fără plan", reconstituiri în "liniile lor esențiale". Sigur este că meditase, în prealabil, asupra drumului de urmat; l-au ținut în loc memorialiști mai vechi sau contemporani: "scormonindu-și trecutul, unul caută în el explicația sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a ținut aproape de sânul său, care mi-a inspirat și influențat mai toate elanurile și care a determinat cele mai de seamă acte ale mele. În felul acesta am înțeles că singura formă care putea conveni în totul narațiunilor și evocărilor mele era numai cea subiectivă; pentru că chiar dacă, din cauza ei, unii dintre cititori îmi vor atribui mai târziu intențiuni și preocupări pe care nu le-am avut, în schimb, lăsându-mă, în raport cu lucrurile, oamenii și evenimentele, exact în poziția în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nu știu nimic. Nimic mai mult decât ce am putut citi, la fel cu toată lumea, în "Amintirile..." lui Panu și ale lui Iacob Negruzzi, sau în prețioasa colecție de documente a d-lui Torouțiu sau în numeroasele relațiuni, note și evocări risipite câte puțin pretutindeni, de vreo treizeci și mai bine de ani, sau din puținul ce am putut afla din povestirile orale, adeseori îndoielnice, ale celor care au trăit în mediul Junimii. În cartea sa "Către Noua Generație", raportându-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
putut să se fi întâmplat așa cum se povestesc, după cum și versurile atribuite lui Caragiale ar fi putut să fi ieșit, chiar în forma în care le cunoaștem, din mintea și din pana maestrului. Umbre pe ecranul lanternei magice În palidele evocări din care e făcută lucrarea aceasta, s-ar fi cuvenit de bună seamă să fac un loc cât mai larg oamenilor pe care i-am cunoscut altădată în orașul meu, cu care am venit în atingere și de care m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Când mai ales, fiecare ne vede prin gândirea sa proprie, tot așa cum ne-ar privi prin sticle de culori diferite..." Grija mea (exagerată, poate), grija mea pentru adevărul pe care-l caut, am mai spus-o. Cu privire la această parte a evocărilor mele, ea apare mai accentuată încă. Pot eu totuși părăsi lumea acestor umbre, fără a arunca o ultimă privire-nduioșată câtorva încă din ele, care-mi fac semn și mă cheamă? Iată pe tovarășul adolescenței și tinereței mele, Virgil Cișman, visător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
din vechime 1. Apoi, cum să nu ne amintim de ceilalți doi mari mistici spanioli împreună cu care este de regulă menționat și sfântul basc: Tereza de Avila și, mai ales, Ioan al Crucii sunt studiați deopotrivă în calitate de scriitori. Numai că evocarea acestor nume, la care se întâlnesc în mod fericit vocația de om duhovnicesc și aceea de om al literelor, nu înseamnă recunoașterea automată a unui „scriitor” îndărătul unui mistic și viceversa. Iar cazul lui Ignațiu apare în acest sens cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
specialitate, literare și culturale: „Limba și literatura română“, „Revista de filosofie“, „Revista de istorie și teorie literară“, „România literară“, „Convorbiri literare“, „Manuscriptum“, „Revista română“, „Dacia literară“, „Astra“, „Ateneu“, „Cronica“, „Iașul literar“, „Luceafărul“, „Secolul 20“, „Viața românească“, „Steaua“ și altele. După evocarea cetăților medievale din Dincolo de ruine - debutul său din 1959, a publicat volume de istorie, critică literară și teorie a artei: Întoarcerea la literatură. Printre clasici (1978), Ars longa (1980), Metapoetica. Prolegomene (1983, Premiul Academiei Române), Izvoarele artei. Ad fontes (1988), Irenikon
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
o fabulă în maniera lui Good-bye, Lenin !, dacă firele poveștii ar fi fost mai strânse și ritmul filmului ceva mai alert. Dar Mitulescu (al cărui scenariu este scris în colaborare cu soția sa, Andreea Vălean) încearcă ceva mai mult : o evocare nu doar realistă, plină de amănuntele unei atmosfere făcute din mici acomodări, ci și oarecum poetică sau realist magică. Nostalgia nu este după epoca Ceaușescu, ci după un timp în care regizorul și colaboratorii săi au fost copii sau adolescenți
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
tip carte poștală de care filmul nu a scăpat cu totul ; or, prezența acestuia este cu atât mai incongruentă, cu cât stilemul întregului serial pare să fie îndatorat unui obstinat manierism (vezi fondu-urile) Nu există o directețe cinstită a evocării, ci mai degrabă o supradistilare a unor locuri comune, în fond. Din teama de a nu cădea în clișeu, filmul a căzut alături : imaginile lechees (și atât de lente !) încearcă parcă să scoată expresie din aceleași clișee. Probabil că aceasta
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
un respect deosebit școlii care l-a format, participând aproape anual sau trimițând telegrame la deschiderea cursurilor liceului hușean. El a fost inițiatorul sărbătoririi semicentenarului liceului (1918-1968). Cu ocazia festivităților dedicate acestui eveniment, Petru Ir. Pogângeanu va rosti o emoționantă evocare a anilor petrecuți în acest liceu, neuitând să-și exprime recunoștința față de profesorii care l-au îndrumat și i-au deschis drumul spre viața. Cu acest prilej, profesorii și elevii liceului îi vor acorda o Diplomă de excelență cu următorul
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Petru Pogângeanu, spune: A rămas în amintirea celor care l au cunoscut ca un om activ, cu înalte preocupări intelectuale, cult, bun, sufletist și mereu în acțiune. Profesorul dr. Crișan Mircioiu, vorbind despre personalitatea profesorului Petru Ir. Pogângeanu, într-o evocare În memoriam, din anul 1993, a afirmat că: Prin activitatea sa de la universitatea noastră, al cărui unul dintre importanții stâlpi de rezistență a fost, și în primul rând prin sufletul pe care-l punea interesându-se de problemele universității, ca
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
gândit la înălțarea țării sale prin știință și cultură pe care, cu adevărată vocație de dascăl n-a ostenit să o răspândească între elevi și studenți. Prin faptele și activitatea să, Profesorul Petre Pogângeanu „nu mai poate muri”. Într-o evocare din anul 1995, sub titlul Petru Pogângeanu - precursor al semioticii în Alma Matter Napocensis, autorul, Iosif Purcher, scria: Cu o asemenea largă pregătire și formațiune, activitatea conferențiarului Petre Pogângeanu a cunoscut o potențare rar întâlnită, materializata printr-o diversitate multiplă
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
3 Irène, la 3 și 5 Gaby: lectura unor fragmente din scrisorile tale (o, minune, azi au mai sosit două și ieri seara una expres cu chestia Adevărul). Micul volum începe să prindă dimensiuni, nu prin cantitate, ci prin plinul evocărilor. La un moment dat, cum stam toate trei pe divanul tău, cu soarele revărsat în ofrandă de căldură molcomă de toamnă pe covorul tău cu culori atât de șterse, Parisul tot s’a răsturnat, miniatural, în balta de lumină. A
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
prihană“. Și atunci, pentru țelul acesta, nici o sufe rință nu-i prea mare. Mama 48/1948 I 21 aprilie [1948], miercuri, 10½ noaptea [...] Sunt foarte mișcată de amintirea ta așa de bună în legătură cu tot ce-ai lăsat în urmă, de evocarea duminicilor noastre când lăsam larg deschise ușile de la balcon și tu-mi spuneai: „Vino să vezi luna, mamy“. Cât privește jurnalul și Mălurenii: trebuie să plătim pentru seif 2 000 de lei; imediat ce am să pot, am să le duc
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
București) păstrez 18 scrisori, 15 vederi din țară și străinătate și 13 telegrame. Ceea ce mă surprinde, la relectura lor, e bunăvoința și prietenia pe care autorul Cordunului, al Prăpădului Solobodei, al Turmelor, al Avizuhăi și al Negurii, un maestru al evocărilor, poet, dramaturg, traducător, membru corespondent al Academiei, mi le-a acordat de la început. Eram numai un student care credea că are aptitudini de prozator. În afara diferenței enorme de statut, mai era și diferența de vîrstă: ne despărțeau trei decenii și
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
nu era niciodată singur, n-am reușit. De aceea m-am folosit de ocazia apariției cronicii despre Amintiri: trimițîndu-i numărul de revistă, i-am atașat o scrisoare cu mulțumirile mereu amînate și cu declarația că-mi place să revin la evocările sale. În replică, am primit „epistola” pe care o reproduc mai jos - scurtă - dar cu un puls puternic. L-ai recunoaște pe autor, după voiciunea trăsăturii de condei și micile semne de rigoladă chiar dacă nu și-ar fi semnat cele
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
și cele mai bune urări. Constantin Ciopraga P.S. Trimit manuscrisul, fiindcă dactilografierea, aici, ar cere minimum două zile. </citation> (27) <citation author=”Constantin Ciopraga” loc="Iași" data =”23 august 1994”> Dragă domnule Călin, M-am gîndit să extrag dintr-o evocare despre Liviu Rebreanu (datată 1985) un fragment edificator. Evocarea a avut loc la „Muzeul Literaturii Române” din Iași. Odată cu textul semnat de doamna Puia Florica Rebreanu, îți parvine, alăturat, textul meu - tot de nuanță evocatoare (cum se cuvine în momente
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
manuscrisul, fiindcă dactilografierea, aici, ar cere minimum două zile. </citation> (27) <citation author=”Constantin Ciopraga” loc="Iași" data =”23 august 1994”> Dragă domnule Călin, M-am gîndit să extrag dintr-o evocare despre Liviu Rebreanu (datată 1985) un fragment edificator. Evocarea a avut loc la „Muzeul Literaturii Române” din Iași. Odată cu textul semnat de doamna Puia Florica Rebreanu, îți parvine, alăturat, textul meu - tot de nuanță evocatoare (cum se cuvine în momente comemorative). Dacă veți propune un onorariu pentru fiica scriitorului
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Vor mai fi încă pe atâtea. Cu cele mai bune urări și prietenie. Constantin Ciopraga </citation> (37) <citation author=”Constantin Ciopraga” loc="Iași" data =”3 dec[embrie] 1998”> Dragă domnule Călin, Cu textele pe care ți le trimit acum, șirul evocărilor mele se încheie. Dacă va fi cazul, voi trece la alte episoade. În legătură cu teza, ar trebui să te grăbești. Mai toți restanțierii sunt pe cale de a definitiva lucrările. Cu cele mai bune sentimente și urări de realizări deosebite în anul
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Biblioteca municipală - model de urmat în alte părți. Dar ce surpriză mi-au făcut comentariile pe care ai binevoit să mi le consacri! Ai pus în profilul atât de sugestiv, din gazetă, tot ce era de reținut. Liniile alternând între evocare și axiologie, ritmul frazării și vibrația afectivă relevă o certă artă a compoziției... Mulțumiri și gratitudine! Dumitale o caldă îmbrățișare și urări de noi realizări - iar Doamnei - respectuoase omagii. Cu prietenie. Constantin Ciopraga </citation> (43) Calde mulțumiri, iubite domnule Călin
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
un colaborator al revistei Ateneu, care mă bucur că a ajuns în mîinile dumitale. Asigurîndu-te, totodată, de vechea și sincera mea gratitudine pentru o idee mai veche ce fermentează, te rog să-mi dai voie săți mulțumesc de asemenea pentru evocarea recentei întîlniri cu colegii d-tale, a cărei amintire o voi păstra multă vreme, și să te asigur de vechea și sincera mea afecțiune. Cu o mînă caldă și cele mai vii urări de succes în noua dumitale așezare, al
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]