5,918 matches
-
cu soare a atins punctul culminant. Mă gândesc la triburile care folosesc în Mexic plante halucinogene. Acestea îi amețesc pe cei ce le mestecă între dinți, făcîndu-i să vorbească fără șir. Ceva similar mi se întîmplă, căci, amețit cum sunt, ezit între luciditate și un fel de incertitudine, la limita visului. Parcă aud de undeva cântecul răgușit al păsării quetzal care îl îmbătrînește pe Tatle și m-ar obliga, dacă l-aș vedea, să-i spun "mulțumesc, senor". Simt, într-adevăr
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
trecut cândva prin aceleași frământări, dar sunt neputincios, nu-mi pot avea mie de grijă și, egoist în suferința mea, nu mă mai pot gândi la ceilalți, voi fi însă bucuros să-ți răspund oricărei întrebări îmi vei pune, Nu ezita! întreabă-mă! dar nu în seara asta, altă dată, acum du-te! Și pe obrajii mei mai stăruie încă atingerea curioasă a degetelor sale, se-ntoarce cu totul spre perete, mă ridic nesigur de pe pat, Noapte bună, Theo! Noapte bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aceste lucruri în română și, son adresse, s’il vous plaât, asta știu și eu să spun, o rog să-mi dea adresa, je vous donne son numero de telephone! Merci, madame! 7 martie, niciodată nu mi-au plăcut telefoanele, ezit, de fapt nici nu-mi dau seama ce doresc de la această femeie, Ana nu e la Paris și nimic altceva nu contează, îl sun pe Boris, îmi consumă toate fisele cu entuziasmul său, expoziția a avut succes, lumea vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
scaun, pe celălalt stăteam eu, Câți ani ai, Theo? douăzeci și șapte, douăzeci și șapte! uimirea ei, povestește-mi despre tine, despre mine?! în afara faptului că pictez eu n-am biografie, povestiți-mi dumneavoastră! spune-mi Anne! cum ați, adică, ezit încă, ai învățat limba română? Ce faci toată ziua? cu ce te ocupi, curiozitatea mea, zâmbetul ei melancolic, bluza de mătase transparentă, alb de zinc, conturând, ar trebui s-o rog să-mi pozeze, Ce fac toată ziua? reia îngândurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mă îndepărtez de el pe bancheta lucioasă din metrou, grijuliu cu mirosul tău de femeie, Anne, cu care m-ai îmbibat de două nopți, găsești de toate acolo, dar și lucruri noi, sunt și mărfuri orientale și cărți, eu tot ezit să-mi cumpăr un Bailly, dar, până la urmă, cântăreți ambulanți prin metrou, un negru cu saxofonul, e plin de negri la Paris, și-aș întreba-o pe fata din fața mea dacă se vede ceva pe mine de mă privește țintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
același lucru ca și cu rugăciunea, vă rog să mă iertați, părinte! Nu face nimic, fiul meu, îți înțeleg și-ți respect dorința, voiam doar să discutăm câteva chestiuni administrative, hai, așază-te la masă, mă îmbie el văzând că ezit, de dincolo din bucătărie miros îmbietor de, încerc să ghicesc ce a gătit pentru mine fratele Rafael, mi-e o foame și nu prea îmi stă gândul la chestiuni administrative, părintele stareț s-a așezat și el la masă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să-i convingă pe ceilalți, pentru că pe el însuși nici nu ar fi avut cum. Dacă apare orice problemă, ușa mea este mereu deschisă. Ceea ce nu ne prea e de folos dacă nu ești în birou, spuse Trix veselă. Adică, ezită ea, în timp ce fața lui se întuneca, ești mereu la studiourile de televiziune, încercând să ții lucrurile sub control. Din păcate, se adresă Jack Lisei, posturile noastre de radio și de televiziune operează din locații diferite, care se află la doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
deja pixul și ochii îi străluceau veseli. A încercat să-și calmeze furia provocată de faptul că era pusă într-o astfel de situație. A îngropat-o, a dat-o la o parte. —Șase, șapte, șapte, patru, trei, doi... A ezitat înaintea ultimei cifre. Să spună „doi“ când de fapt era „trei“? Secunda aia a durat o veșnicie. —Trei, spuse ea oftând. —Și numele tău? Zâmbetul lui străluci în întunericul camerei. —Ashling. Numele lui care era? Unul stupid, oricum. Cupidon sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se întoarce. Ceea ce însemna că în drumul spre casă Ashling și Ted vor da peste o armată de zombi beți care se vor împletici pe lângă ei. Cum merge slujba? întrebă Ted, trecând pe lângă unul care mergea pe trei cărări. Ashling ezită înainte să răspundă. Minunat din multe puncte de vedere. E fabuloasă. Câteodată. Când nu amețesc de la atâta fotocopiat comunicate de presă, adică. —Ai aflat de ce drăguța de Mercedes a fost botezată după o mașină? —Mama ei e din Spania. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
perechi de ochi acuzatori. Parcă toată lumea din jurul ei lucra la linia specială de apeluri telefonice împotriva abuzurilor asupra copiilor. Un val de rușine i-a încins fața. Ce făcea, ataca un copil neajutorat? Ce era în neregulă cu ea? Haide! Ezitând, a luat-o pe Molly care urla de acolo, dezgustată de urma lăsată de mâna ei pe piciorul fetiței. Din cauza vinovăției pe care o simțea, Clodagh i-a cumpărat lui Molly o a doua înghețată, motivul pentru care începuse toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
la loc. Jack se plimba printre birouri, dar nimeni nu se uita la el. Cei care aveau cum și-au ascuns țigările în spatele unor diverse obiecte. Lisa avea un pachet de Silk Cut deschis alături de mouse-pad, dar, deși Jack a ezitat și părea că se va opri, a grăbit pasul și a trecut mai departe. Toată lumea se foia. Apoi a ajuns la Ashling și s-a oprit, în timp ce tot biroul răsufla ușurat în tăcere. Împotriva voinței ei, Ashling și-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mai relaxat puțin. Îi convenea ce auzea. Încurajată de mișcarea din cap a Lisei, Ashling dezvoltă atmosfera din club de după lecția de salsa. A fost minunat. Dans de modă veche cu contactul corporal aferent. A fost de fapt foarte... A ezitat înainte de a folosi cuvântul, asta din cauza prezenței lui Jack Devine în cameră. O făcea să se simtă atât de incomod. —Foarte sexy. — Și gradul de romantism? întrebă Lisa, eliminând suspansul. Ai cunoscut ceva tipi? —Păi, eu, șopti Ashling, am dansat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nu ar fi bestială pentru Craig? Doar atunci când Clodagh a cheltuit mai mulți bani pentru fiecare dintre copiii ei decât cheltuise pentru ea i-a dispărut sentimentul de vinovăție. Bem o cafea? sugeră Ashling, când nebunia cumpărăturilor luă sfârșit. Clodagh ezită. —Mai bine bem ceva alcoolic. —E abia douăsprezece și jumătate. Sunt sigură că unele localuri sunt deschise de la ora zece. Ashling nu tocmai la asta se referise, dar, asta e. Așa că, în timp ce locuitorii Dublinului se răsfățau în soarele neașteptat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Păi, evident nu Tony Blair. Și nici prințul Charles. Va trebui să fie numărul unu. Ashling se întoarse către Clodagh. —Rândul tău. —Ce fac? —Alegi trei bărbați oribili și noi trebuie să alegem cu care dintre ei ne culcăm. Clodagh ezită. —De ce? Ashling și Joy se uitară una la alta. Da, chiar, de ce? Pentru că esteă ofă distractiv. —Eu trebuie să plec, salvă Joy situația. Mi-e teamă c-o să mor. Ne vedem mai târziu. La ce oră mergi la River Club
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe principiul că primea deja destule de la viață. Ziua mult așteptată a venit când Oliver a apărut la Chic, s-a îndreptat direct către Lisa și i-a spus: Iubita, pot să te scot în oraș vineri seara? Ea a ezitat, s-a gândit să facă pe inabordabila, dar apoi s-a gândit mai bine și și-a schimbat strategia: —OK, a expirat ea cu un râs nesigur. Voiai să mă faci să sufăr, nu? spuse el. —Aham, dădu ea solemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
spuse Clodagh, mult mai sigură pe ea. Deși nu se prea pune pe post de hobby, nu? E ca și cum ai spune că somnul e un hobby. Sau mâncatul. Asta o dădu pe Clodagh peste cap. —Mergi regulat la teatru? Clodagh ezită, după care recunoscu: — Nu chiar. Dar trebuia să scriu ceva, nu? Când Clodagh și Ashling se opriseră din inventat hobby-uri precum raliurile și venerarea diavolului și încercaseră să facă o listă de pasiuni reale, nu prea au avut de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
merge cu el? Ashling nu era conștientă de dezamăgirea lui Clodagh. Îi stătea mintea la Marcus și se întreba dacă e bine să-și împingă soarta puțin mai departe. Minunat, răspunse ea. Fantastic, de fapt. — Pare serios, spuse Clodagh. Ashling ezită din nou. — Poate. Dar este încă devreme, adăugă ea, pentru că simțea că trebuie să o facă. Totuși, nu se simțea ca și cum ar fi devreme. Se vedeau de cel puțin trei ori pe săptămână și împărțeau o detașare și o intimitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
sigură că nu voia ca el să rezolve ceva, dar îi era datoare cu sinceritatea. — Cred că mă simțeam singură... —Singură? Cum adică? Nu știu, nu pot să descriu. Dar m-am simțit singură și plictisită. —Plictisită? De mine? Ea ezită. Nu putea fi chiar atât de crudă. De tot! — Vrei să rezolvăm asta? — Nu știu. El o studia într-o tăcere lungă și dureroasă. Asta înseamnă nu. Îl iubești pe... el? Ea dădu tristă din cap. Cred că da. —Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
iubesc, îl imploră. Atunci ce a însemnat toată treaba aia? spuse el, întorcându-și privirea spre ea. — Eu încă te iubesc, repetă ea cu o voce mai coborâtă, dar... — Dar nu mai ești îndrăgostită de mine? încheie Dylan dur. Ea ezită. Dar trebuia să fie sinceră. —Presupun... El se schimbă la față. —Mă întorc în seara asta să explic situația copiilor mei. Poți sta aici în casă pentru moment. —Pentru moment? Casa va trebui vândută. Da? — Nu-mi permit să plătesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
asta e, cu siguranță. —A, da? întrebă Jack cu un zâmbet empatic. Va trebui să îmi explici și mie odată. — Da. Momentan, nu avea energie nici să îi spună cât e ceasul. Și acum cum te simți? întrebă el. Ea ezită. Nu era tocmai genul de problemă care se discută cu șeful, dar ce mai conta? Nimic nu mai conta! —Mă simt foarte tristă. —Era de așteptat. Sfârșitul unei relații, pierderea unei prietenii. Dar e mai mult de atât, spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe imbecil. Dumnezeu știe de ce. Scuze, spuse el, după o pauză în care realizase ce spusese. —E-n regulă. —Tu ce mai faci? A pus reflectorul grijii lui asupra ei și, dintr-odată, a părut a fi vechiul Dylan. Ea ezită. Ce să spună? Urăsc lumea, urăsc faptul că trăiesc, iau antidepresive, mama a trebuit să îmi pună pastă de dinți pe periuță dimineața și acum, că s-a întors la Cork, nu știu cum voi reuși să mă spăl pe dinți. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cu speranțe la fel de mari pentru ea, cât și pentru Dylan. Da. Vom trăi și vom vedea. Ai vorbit cu vreunul dintre ei? — Am fost la Clodagh acum două săptămâni, în... vinerea aceea. Dar nu am reușit să dau de... A ezitat. O durea să îi rostească numele. —...Marcus. Am încercat să îl sun. Dar nu a mai răspuns la telefon. —Ai putea să-l suni acasă. Nu. —Bravo ție. Păstrează-ți demnitatea. Când Oliver s-a reîntors la Londra, nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
El o ajuta deja să o scoată. — Acum tu spui: plusez pe o pereche de blugi. —Plusez pe o pereche de blugi. Ea înghiți în sec, nervoasă și agitată, în timp ce Jack deschidea primul nasture al pantalonilor. Cu mâinile tremurânde, a ezitat un moment înainte de a-și deschide fermoarul pantalonilor negri și a ieși din ei. —Șosete! declară el, dar tonul lui glumeț nu era asortat cu intenția de pe fața lui. Gâtul ei era uscat și se simțea înnebunită de dorință, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
l-am sunat pe Buzz Meeks. A fost polițist, iar acum e șeful pazei de la Hughes Aircraft. Este legătura neoficială a Departamentului cu studiourile. O să pună el niște întrebări. Ești pe drumul cel bun, Bucky. Ține-o tot așa. Am ezitat. Voiam să-mi impresionez superiorul, s-o arestez eu însumi pe limbista aia bogată... Laudele lui Millard păreau niște oase aruncate îngădiutor unui copoi tânăr, pentru a-l împiedica să refuze o sarcină pe care nu și-o dorește. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
acolo! Ușile astea arată la fel. Dacă s-a reflectat doar lumina de la una la alta și steaua a trecut de fapt în altă direcție, în altă parte, mai încolo?... Atunci încotro mergem de fapt? M-am gândit câteva clipe, ezitând în fața multitudinii de uși ireale care apăreau și se topeau în aer. Am decis apoi pe loc, fără să mai aștept o revelație a adevărului care oricum n-avea să se arate altfel decât se arătase deja. Era important să
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]