4,829 matches
-
este complet absent din narațiunea sa. În schimb, în cele două terține subiectul enunțării lirice este foarte prezent. Trecătoarea, situată morfologic la distanță față de catrene prin persoana a treia (voalurile-i, ochiul ei, privind-o) este situată, prin numele calității (Făptură fără drum) apoi prin apostrofă, în postura unei interlocutoare imaginare (tu, te, o, tu!). La aceste mărci trebuie adăugate modalitățile sintactice ale interogației (v. 11) și ale exclamației care saturează versul 9 și mai ales ultima terțină. Interogația și exclamația
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
apoi îl denumește vizavi de el pe TU". Este ceea ce se întîmplă în versul 10, unde distanța narativă a perfectului simplu și a persoanei a treia din versul 4 basculează în interlocuția imaginară. 9. [P4] Un fulger... apoi noapte! [P5] Făptură fără drum 10. Tu care c-o privire m-ai renăscut de-odată, 11. Abia în veșnicie te voi vedea de-acum? 12. [P6] În alte părți, departe de-aicea! Tîrziu! Sau niciodată! 13. [P7] Căci nu-mi cunoști cărarea
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
apoi noapte) a cărui brutalitate este subliniată de sintaxa emotivă din P4. Avem succesiv o întrerupere marcată prin trei puncte de suspensie și o exclamație într-un enunț nominal (apoi noapte!). Interogația figurată care urmează este dublată de apostrofarea absentei (făptură fără drum, tu, o, tu) și de ancorarea evenimentului de data aceasta în prezentul enunțării-povestirii. Cele patru forme de enunțare spun toate emoția intensă de care este cuprins naratorul în terține. Întîlnirea din versurile 2-5 este cauza acestei stări și
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
acestei fabule narative din Mici poeme în proză de Baudelaire 122: T81 DEZNĂDEJDEA BĂTRÎNEI Mica bătrîna zbîrcită se simți nespus de bucuroasă văzînd pe acest drăgălaș copil pe care fiecare îl răsfăța, căruia totă lumea dorea să-i placă; drăgălașă făptură, tot atît de plăpîndă ca și ea, mica bătrîna, și, la fel, fără dinți și fără păr. [Pn1] Și se apropie de el, voind să-i zîmbească și să ia o înfățișare plăcută. [Pn2] Dar copilul cuprins de spaimă se
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
picioare statuare. [EA] <4> Eu mă-mbătam privind-o și beam, ca pe-un venin, IMP Din ochiul EI, cer vînăt de uragane plin, PR Pol Plăcerea ce ucide și vraja care doare. PR PR <3> Un fulger... apoi noapte! FĂPTURĂ FĂRĂ DRUM, Tu care c-o privire m-ai renăscut de-odată, PC Pol Abia în veșnicie TE voi vedea de-acum? V <1> În alte părți, departe de-AICI! tîrziu! sau niciodată! [TU + apostrofe] Căci nu-mi cunoști cărarea
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de-o viață să am ce mi-am dorit, să am un minut de adevăr absolut, de cunoaștere și m-aș simți în primul cer și în următoarele ceruri despre care am înțeles că există, unica femeie, cea mai prețioasă făptură pentru mine. Dar nu pot să devin dintr-o dată egoistă și nici nu pot să nu mă gândesc ce ar trebui să schimb, sau ce ar trebui să gândesc pentru a nu fi acuzată de așa ceva. Încerc să renunț la
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
-n fraze strânse. Ne îndoim de noi și de idei Și-nvălmășim durere, plâns și rugă Ne transformăm prietenii în zei Ca cei ce ne urăsc să nu ne-ajungă. MÂINI Memoria îmi este anesteziată De focuri ce-mi cuprind făptura Blesteme și orgolii în sonată S-alunge-n ape tulburateăura! Mi-e amorțită mâna dreaptă Ce mângâie o frunză ofilită Când nu mai știu ce mă așteaptă Când dreapta e tot amorțită. Mi-e mâna stângă ce așteaptă Să-mi fie scut
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
prietenii mei de joacă. La ora 24, la Înviere, când preotul apărea în ușa altarului, înalt cu barbă albă, îmbrăcat în odăjdii scumpe, cu plete bogate, cu figura lui blândă, cu vocea domoală parcă șoptită, mi se părea ca o făptură deosebită, iar bătrânii din strane, cărunți, cu plete lungi ca a tatei, cu figurile evlavioase, cu ochii aplecați, semănau cu sfinții de pe icoane. Toată lumea mi se părea emoționată, iar eu, obosit de nesomn, moțăiam prin colțurile bisericii. Câteodată mergeam, întovărășindu
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
civică și confiscarea totală a averii personale,,pentru infracțiunea de uneltire contra ordinei sociale". În data de 15 martie 1960, la închisoarea de la Jilava, primește clandestin de la ieromonahul basarabean Mina Dobzeu, Sfântul Botez, cel care-l va transforma într-o,,făptură nouă". 1964. Este eliberat la 1 august, cu ultimul lot, ca urmare a grațierii deținuților politici. 1965-1975. Călătorește prin țară, pe la mănăstiri, căutând una în care să se statornicească. Îndeplinește în această perioadă felurite munci necalificate. În 1973, la îndemnul
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
comunității prinosului (superrogatoriu) de mizerii dintre oameni; c) Că a fost un om de treabă și un creștin pentru că a renunțat (fie și în închipuire) la a-și disprețui aproapele și n-a înțeles să-și bată joc de o făptură omenească adică de ceea ce i se impunea ca o făptură omenească atunci când aceasta trecea prin suferințe și dovedea că-i pare rău de ce făcuse. d) Că a fost de aceea nobil și n-a păcătuit adăugând cu de la sine putere
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
fost un om de treabă și un creștin pentru că a renunțat (fie și în închipuire) la a-și disprețui aproapele și n-a înțeles să-și bată joc de o făptură omenească adică de ceea ce i se impunea ca o făptură omenească atunci când aceasta trecea prin suferințe și dovedea că-i pare rău de ce făcuse. d) Că a fost de aceea nobil și n-a păcătuit adăugând cu de la sine putere particula de la numele său; e) Că și pentru el, ca
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
asupra Luceafărului? Este oare Hyperion mai bun decât preafrumoasa fată? Cătălina, măcar, își caută fericirea însoțindu-se cu unul de seama și (mai mult sau mai puțin) teapa ei. Dar Hyperion trădează sferele curăției și neîntinării de dragul unei foarte lumești făpturi în construcția psihosomatică a căreia sunt vii toate contradicțiile dintre suflet și trup, iar din gâlceava și tumultul încăierării duhului cu materia e limpede că va ieși învingătoare aceasta din urmă (...) Interpretarea Luceafărului se cade să fie făcută mai cu
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
nu lipsește ca fata să se descotorosească de cele familiare ei de cele lumești și prealumești iar voievodul din înălțimi să se întrupeze, lepădându-se de nemurire și slavă. O lecție utilă ne poate oferi, cred, și metoda psihanalitică: poftele făpturilor se cer subminate în vreme ce ispitele încercate de intelect și duh își află adevărata săvârșire în principiul de jertfă pentru neputințele, nevoințele și orbecăirile ființelor deopotrivă (nu însă în doze egale) alcătuite din întuneric și lumină. În cele din urmă căci
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
nevoințele și orbecăirile ființelor deopotrivă (nu însă în doze egale) alcătuite din întuneric și lumină. În cele din urmă căci Hyperion e un astru Luceafărul se dovedește a fi un poem al restaurării prințului, geniului în lumina originară. (Pe când poftita făptură se cocoloșește mai abitir în cotloanele fiziologiei de uz comun). Ne revine (ori poate ne incumbă) nouă, celor de dincoace de barieră, să realizăm amendând stoic resemnata soluție a poemului, nouă care nu suntem turiști pe acest pământ, dificila operație
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
făcute ca să se împlinească proorociile, ori ca să se arate slava lui Dumnezeu, ori manifestările de milă ale Domnului (Milă îmi este de mulțime; Și văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea), toate concesii ale divinității -, ci transformarea făpturii. Până unde poate merge: la ceruta răstignire cu capul în jos a lui Petru, care se lepădase"7. Pentru Steinhardt, convertirea, indiferent că a fost "mai întâi grația" ori "inițiativa umană înainte de toate", a coincis cu un proces de metanoia
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
merge: la ceruta răstignire cu capul în jos a lui Petru, care se lepădase"7. Pentru Steinhardt, convertirea, indiferent că a fost "mai întâi grația" ori "inițiativa umană înainte de toate", a coincis cu un proces de metanoia, de transformare a făpturii, după cum el însuși mărturisește: ,,Am intrat în închisoare orb (cu vagi străfulgerări de lumină, dar nu asupra realității, ci interioare, străfulgerări autogene ale beznei, care despică întunericul fără a-l risipi): (n.r. nebotezat) și ies cu ochii deschiși (n.r. botezat
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
aproape e această concluzie a lui Steinhardt de formulări precum: Existența românească nu cuprinde însă numai lumea de aici, ci și lumea de dincolo...", "De unde "fatalismul" românesc, definit nu ca indiferență față de condițiile concrete ale faptei, ci ca integrare a făpturii în ritmul universal..." ori "...purtarea românului e totdeauna ancorată-n veșnicie", aparținând lui M. Vulcănescu, cel ale cărui teze Steinhardt le contestase inițial, pentru ca mai apoi să-l considere un "spiritus rector al epocii". Dar nu îi contestase el la
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
și mai înainte, privirea poetului, cuviincioasă poate până peste marginile îngăduite, nu reține, din corporalitatea iubitei, nimic legat de arsenalul seductiv al eternului feminin, dacă lăsăm la o parte "părul, unduiosul, de zână", oricum liber, în context (fiind relaționat cu făptura imaculată a unei "zâne"), de orice sarcină derivată din materialitatea senzoriului erotic. Știind cum are să evolueze lirica ivănesciană, putem întrevedea pe bună dreptate, în sonetul din 1959, începutul a ceea ce se va dovedi a fi o poezie aidoma unui monolog
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
domnitoare și la ascendențe bizantine. Numele cu rezonanță grecească îi furnizează romancierului vibrația peiorativă a alogenului versatil, față de care numele neaoșilor comuniști face un contrast elocvent (Păltânea, Cocorea etc.). Maniheismul doctrinei comuniste este evident, opțiunea te plasează fie de partea făpturilor demonice, burghezia și admiratorii ei, fie de partea agenților binelui, comuniștii, cale de mijloc nu există. Eugen Barbu va transfera această viziune maniheică personajului său, care se disociază în termeni radicali de tot ce înseamnă câștigarea onestă, prin muncă, a
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
a permis, în vremea sincretismului greco-oriental, o îndrăzneață reelaborare teologică și filosofică, astfel încât s-ar putea spune că zeul solar a fost ultima teofanie cosmică ce avea să dispară în fața expansiunii monoteismului iudeo-creștin. 6 Adăugăm că, mai târziu, omul, ca făptură terestră (GHCMON), se opune în Occident ființelor celeste, în vreme ce în Orient găsim o concepție despre om ca făptură rațională, (MCNU), opusă animalelor; cf. Devota, Origini indo-europene, pp. 264 sq. 7 E. Benveniste, Le vocabulaire des institutions indo-europeennes, II, p, 179
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
zeul solar a fost ultima teofanie cosmică ce avea să dispară în fața expansiunii monoteismului iudeo-creștin. 6 Adăugăm că, mai târziu, omul, ca făptură terestră (GHCMON), se opune în Occident ființelor celeste, în vreme ce în Orient găsim o concepție despre om ca făptură rațională, (MCNU), opusă animalelor; cf. Devota, Origini indo-europene, pp. 264 sq. 7 E. Benveniste, Le vocabulaire des institutions indo-europeennes, II, p, 179. Cât privește religia, "neconcepând această realitate omniprezentă ca o instituție separată, indo-europenii nu aveau termen pentru aodesemna", ib
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
1,5), culoarea sa este brun închis (II, 33,5): pântecul lui e negru și spatele roșu. E înarmat cu arc și săgeți, e îmbrăcat în piei de animale și bântuie prin munți, domeniul său preferat. E asociat cu numeroase făpturi demonice. Literatura postvedică accentuează și mai mult caracterul malefic al zeului. Rudra locuiește în păduri și jungle; el e numit "Domnul fiarelor sălbatice" (Sat. Br., XII, 7,3,20) și îi ocrotește pe cei ce stau departe de societatea ariană
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sine însuși zeilor și s-a lăsat jertfit ca să creeze Universul. După opera cosmogonică, Prăjâpati va cunoaște "epuizarea" letală. Așa cum îl prezintă Brahmanele, Prăjăpati pare să fie o creație a speculației savante, dar structura sa e arhaică. Acest "Domn al Făpturilor" se aseamănă cu Marii Zei cosmici. El seamănă întrucâtva "Unu"-lui din Rig Veda, X, 129, și lui Visvakarman, dar, mai ales, el îl prelungește pe Purușa. De altfel, identitatea Purușa-Prâjăpati este atestată în texte: "Purușa este Prăjăpati; Purușa este
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Comparația este reluată de poetul Mimnermos din Colophon (secolul VII) în lunga sa înșiruire a relelor: sărăcie, boli, doliu, bătrânețe etc. Nu există om căruia Zeus să nu-i trimită o mie de rele". Pentru contemporanul său, Simonide, oamenii sunt "făpturi de o zi", trăind ca vitele, "fără să știe din care parte le va trimite Zeus destinul"26.0 mamă îl roagă pe Apollon să-i răsplătească pietatea, acordându-le celor doi copii ai ei cel mai de preț dar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
altfel spus el se deosebește atât de idolii care "nu grăiesc", și "sunt purtați pentru că nu sunt în stare se meargă" (Ieremia, 10: 5), cât și de oamenii "asemănători cu iarba câmpului" (Ps. 102: 15). Omul este și el o făptură vie (nefes), deoarece Dumnezeu i-a insuflat "suflu" sau "spirit" (mați), dar existența sa este scurtă, în plus, în vreme ce Dumnezeu este spirit, omul este carne (basar). Această opoziție nu implică deprecierea religioasă a trupului; ea subliniază precaritatea și caracterul efemer
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]