6,757 matches
-
ales prin înlocuirea acestuia cu „judecata lui Dumnezeu“ și cu folosirea probei apei sau a focului, se remarcă totuși prin lucrări ce cuprind referințe substanțiale asupra responsabilității medicale. Astfel, între lucrările lui Maimonide (Moshe ben Maimon, supranumit Ramban - teolog și filozof evreu, discipol al lui Averroes și medicul sultanului Saladin) se afla și un jurământ medical sub forma unei „Rugăciuni adresate Divinității“ care reflectă competența ca profilaxie a responsabilității - „îndepărtează de la mine ideea că pot totul“, care propagă necesitatea studiului permanent
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
politic-vârfurile societății civile, ce include toatecomplicațiile de parcurs și nuanțele psihologice ale rezistenței și disidenței artistului contestatar față de terorismul "rațional" al căpeteniei totalitare. Stațiunea este un poligon de încercare și confruntare a celor două tabere, pe de-o parte, Romancierul, Filozoful, Eroul, Actorul, Castelanul, Autorul regizor de culise și raisonneur, pe de alta, Magistratul, paternalist salvator al națiunii, supraveghetor atent, prin ordonanțe și gărzile sale pretoriene, al pasiunilor colective, dar mai ales al protagoniștilor mai sus numiți. Considerați de magistrat dușmani
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de un al treilea ochi. Pentru a putea Înțelege mai bine binomul privire posesiune trebuie să ne adresăm fenomenologiei. Cel care a instaurat jaloanele metodologice ale unei ontologii fenomenologice a fost Sartre. In cartea sa fundamentală” Letre et le neant” filozoful francez analizează fenomenele ființei și ființa fenomenelor. Conceptele filozofice În jurul cărora gravitează marile Întrebări existențiale sunt 1etre pour soi, 2la temporalite, 3la transcendance, 4le pour-autrui, le corps, 5Ies relations avec autrui. În capitolul „Relațiile concrete cu celălalt” filozoful francez analizează
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
le neant” filozoful francez analizează fenomenele ființei și ființa fenomenelor. Conceptele filozofice În jurul cărora gravitează marile Întrebări existențiale sunt 1etre pour soi, 2la temporalite, 3la transcendance, 4le pour-autrui, le corps, 5Ies relations avec autrui. În capitolul „Relațiile concrete cu celălalt” filozoful francez analizează „la premier attitude envers autrui: 1-amour et le langage”. Celălalt va deține secretul „le secret de ce que je suis”. Celălalt mă va face să trăiesc, prin posesia sa și această posesie nu este altceva decît conștiința de a
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
mai înainte, Criticile lui Kant. Wittgenstein a fost aproape necunoscut în România, înainte de 1990. Îmi amintesc că într o discuție prilejuită de mica reuniune care a avut loc, în 1989, cu ocazia împlinirii a o sută de ani de la nașterea filozofului, o persoană onorabilă și cultivată din punct de vedere filozofic și-a exprimat îndoiala că însemnătatea lui ar putea fi comparată cu cea a unui gânditor ca Henri Bergson (!). Wittgenstein a rămas, la noi, până astăzi puțin cunoscut și discutat
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
erau justificate cărți cu titluri ca Viața și opera lui Kant, mi se pare că același lucru este valabil, astăzi, pentru Wittgenstein. Cartea de față urmărește, în principal, două obiective greu de armonizat. Primul este o prezentare a stilului gândirii filozofului austriac, a locului ei în peisajul filozofic de ansamblu. O prezentare ce se dorește a fi accesibilă pentru cititorul cu pregătire filozofică, dispus să o parcurgă cu atenție și să o confrunte tot timpul cu texte scrise de Wittgenstein. Al
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
înțelege însă că autorului i-a fost greu să-l urmărească într-un mod cu totul impersonal, să se abțină să spună lucruri care ar putea să intereseze pe acei, mult mai puțini, care au investit deja în studiul operei filozofului. Nu îmi fac iluzii că există obstacole considerabile în calea unei receptări a gândirii lui Wittgenstein în cultura română care să se apropie de cea pe care o are opera lui în cultura de limbă engleză sau în cea a
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
filozofice pe care le deschidea. Nu-l atrăgea partea doctrinară, adică teoriile lui Platon. Era, în schimb, foarte sensibil la frumusețea scrisului, dar nu numai atât. Putem presupune că Wittgenstein s-a simțit atras de un motiv central al gândirii filozofului grec, acel motiv care revine mereu, în noi chipuri, în tot ceea ce a scris acesta. Este vorba de contrapunerea spiritului și simțurilor, ca opoziție a binelui și răului, pe care o exalta și Weininger, de patosul scuturării lanțurilor dorințelor și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
cunoașterea omului Wittgenstein și pentru lectura operei sale de tinerețe. Scrise în ultimii ani ai vieții lui Engelmann și neîncheiate, aceste amintiri au apărut la o jumătate de secol după elaborarea Tractatus-ului. Receptată mai întâi de Russell, de cei apropiați filozofului englez, precum și în Cercul de la Viena - un grup de filozofi și oameni de știință de orientare empiristă și pozitivistă - cartea lui Wittgenstein a fost socotită mult timp drept o contribuție fundamentală la filozofia logicii și a limbajului, un domeniu care
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Scrise în ultimii ani ai vieții lui Engelmann și neîncheiate, aceste amintiri au apărut la o jumătate de secol după elaborarea Tractatus-ului. Receptată mai întâi de Russell, de cei apropiați filozofului englez, precum și în Cercul de la Viena - un grup de filozofi și oameni de știință de orientare empiristă și pozitivistă - cartea lui Wittgenstein a fost socotită mult timp drept o contribuție fundamentală la filozofia logicii și a limbajului, un domeniu care interesează doar un cerc restrâns de cunoscători. Din discuțiile sale
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
a limbajului, un domeniu care interesează doar un cerc restrâns de cunoscători. Din discuțiile sale cu Wittgenstein, lui Engelmann Tractatus ul i-a apărut însă drept un cuvânt nou despre unele din acele probleme care i-au preocupat dintotdeauna pe filozofi. „«Cuvântul înainte» al lui Russell - scrie Engelmann - a fost temeiul principal pentru care cartea a fost apreciată, până astăzi, drept un eveniment de importanță hotărâtoare în domeniul logicii, dar nu s-a putut face înțeleasă drept o operă filozofică.“41
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ceea ce se poate spune este limitat și că acest domeniu poate fi în mod strict delimitat. Este domeniul faptelor a căror cunoaștere o urmărim în cercetarea științifică, precum și în viața de fiecare zi. Ceea ce i-a preocupat cu deosebire pe filozofi - lumea ca întreg, limbajul/gândirea și relația limbajului/gândirii cu lumea, valorile care conferă sens vieții - iese în afara acestui domeniu. Încercările de a spune ceva despre toate acestea sunt, pentru autorul Tractatus ului, consecința „neînțelegerii logicii limbajului nostru“. Ceea ce este
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
care se exprimă în scrisorile din lunile următoare și care pare să aibă o rădăcină aici - ceea ce a condus, ca un motiv, și la alegerea noii profesii de învățător - decurge din îndoiala că se va putea face vreodată înțeles ca filozof.“47 Wittgenstein a revenit din prizonierat în august 1919. Fusese soldat cinci ani de zile. Experiențele acestei perioade au lăsat o urmă de neșters. Năzuia să păstreze ceva din acea „lumină a vieții“ pe care o căpătase în întâlnirea sa
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de sens și constă doar din episoade care sunt de prisosă Fiți fericit dacă nu înțelegeți ceea ce scriu aici.“51 Sunt indicii ale celei mai profunde depresii. Într-o lucrare publicată în 1973, care a stârnit numeroase controverse și proteste, filozoful american William W. Bartley vede în starea sufletească sumbră a lui Wittgenstein din această perioadă în primul rând expresia sentimentului de vinovăție și dezgust față de sine pe care el l-ar fi resimțit după ce ar fi frecventat, în toamna lui
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
din Viena unde a avut drept colegi tineri de 18-19 ani. Acum, la 40 de ani, cel care fusese deja cu 15 ani în urmă partenerul de discuții și prietenul lui Russell și Moore, recunoscuți ca cei mai de seamă filozofi din Anglia, devenea doctorandul unui filozof aflat la începutul carierei sale. Pentru Wittgenstein important era însă de fiecare dată doar să poată face ceea ce dorea el. În vara anului 1929, și-a susținut doctoratul. Teza prezentată a fost textul Tractatus-ului
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
colegi tineri de 18-19 ani. Acum, la 40 de ani, cel care fusese deja cu 15 ani în urmă partenerul de discuții și prietenul lui Russell și Moore, recunoscuți ca cei mai de seamă filozofi din Anglia, devenea doctorandul unui filozof aflat la începutul carierei sale. Pentru Wittgenstein important era însă de fiecare dată doar să poată face ceea ce dorea el. În vara anului 1929, și-a susținut doctoratul. Teza prezentată a fost textul Tractatus-ului. Comisia era formată din George Moore
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Wittgenstein acuza înclinația acestuia de a se concentra mai mult asupra unor elaborări tehnice în cadre date, pe care nu le supunea interogației. O însemnare despre Ramsey, din anul 1931, exprimă foarte bine ceea ce îl distanța pe Wittgenstein de eminenți filozofi de orientare logică ai timpului: „Ramsey era un gânditor burghez. Adică gândurile sale aveau drept scop coordonarea lucrurilor într-o comunitate dată. El nu gândea asupra esenței statului - sau cel puțin nu gândea cu plăcere -, ci asupra modului cum ar
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
prin Moore) a încetat să participe la întruniri. Mulți dintre noi am regretat acest lucru simțind, cred eu, că am putea să ne lipsim să ascultăm oameni neînsemnați dacă ar fi existat șansa de a-l auzi pe unul dintre filozofii însemnați ai secolului. Rămâne însă adevărat că domina orice discuție la care lua parte și îi inhiba pe ceilalți.“68 Față de acea reputație înconjurată de o aură de mister de care se bucura atunci la Cambridge, Wittgenstein a reacționat cu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
domina într-un fel în care i-ar fi fost greu să o facă cu cei mai eminenți dintre profesorii de la Cambridge. În realitate, modul de a concepe și practica filozofia al lui Wittgenstein zădărnicea o bună comunicare cu acei filozofi al căror prototip era profesorul și prietenul său din tinerețe Bertrand Russell sau personalități proeminente ale Cercului de la Viena, ca Rudolf Carnap. Lui Moritz Schlick, pe care îl aprecia pentru relația lui relaxată cu preconcepțiile profesioniștilor filozofiei și pentru cultura
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
comunicase în discuții cu membri ai Cercului): „Nu năzuiesc, cum știți, la recunoaștere în cercurile academiceă Nu este vorba de o dispută de prioritate academică, ci de o chestiune personală. În adâncul inimii, îmi este indiferent ce gândesc despre mine filozofii de astăzi; căci eu nu scriu pentru ei.“70 Ca și în anii petrecuți la Cambridge înainte de război, dispoziția lui Wittgenstein cunoștea suișuri și coborâșuri în funcție de capacitatea sau incapacitatea lui de a lucra într-un mod pe care să-l
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
bine, într-o măsură greu de apreciat, și acea ambianță intelectuală și afectivă pe care i-au oferit-o noii săi prieteni de la Cambridge. Prietenii reprezintă un capitol aparte în viața lui Wittgenstein, asupra căruia se cuvine să stăruim. Spre deosebire de filozoful modern tipic, care intră în posesia ideilor sale prin reflecție solitară și simte doar uneori nevoia de a cunoaște părerea altor persoane, Wittgenstein s-a obișnuit încă devreme să gândească în dialog și confruntare. În anii 1912-1913 avea aproape zilnic
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Cambridge. Tinerilor săi prieteni, Wittgenstein le spunea că la Cambridge nu există oxigen. Pentru ei, important este să trăiască alături de oameni normali, pe care cu greu îi pot întâlni în lumea universitară. Cea mai rară și mai prețioasă virtute a filozofului este sinceritatea și simplitatea. Este însă tocmai însușirea pe care un tânăr o va putea păstra cel mai greu într-o ambianță intelectuală rafinată și snoabă. Atunci când Drury i-a povestit despre un prieten al său care a investit trei
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
la spital, sora secției i-a spus că nimeni nu produsese până atunci alifii atât de bune. Pe medicul care îl angajase, Wittgenstein l-a rugat să nu spună nimănui că cel care îndeplinea conștiincios asemenea însărcinări umile era un filozof cu o faimă excepțională. Iar doctorului hematolog R. L. Watterfield, care studiase la Cambridge și participase la întruniri ale Clubului de științe morale, unde Wittgenstein era adesea actorul principal, i s-a adresat când s-au întâlnit prima dată la
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Rhees și cu Malcolm.109 Iar anumite ecouri ale ideilor sale în publicații îi întăreau convingerea că o recepție adecvată a orientării gândirii sale în cercurile filozofice nu va fi posibilă probabil o lungă perioadă de timp. În 1946, cunoscutul filozof englez Alfred J. Ayer a susținut la radio o conferință despre filozofia britanică contemporană, al cărei text a fost publicat apoi în revista Listener. Potrivit relatării sale ulterioare, apreciase că deși Wittgenstein nu publicase nimic nu putea omite orice referire
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
publicase nimic nu putea omite orice referire la influența ideilor sale. Iar singura sursă de informații erau relatările celor care îi ascultaseră mult timp lecțiile de la Cambridge. Principala sursă pe care a utilizat o Ayer au fost publicații ale unui filozof de la Cambridge, John Wisdom, prezent mult timp la cursurile lui Wittgenstein. Bazându-se pe ceea ce afirma Wisdom, Ayer a spus că Wittgenstein tratează filozofia drept o boală care trebuie să fie psihanalizată. Wittgenstein a reacționat trimițându-i lui Ayer o
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]