5,226 matches
-
au dărămat templul lui Solomon, ei ucideau pe judani strigând haep, haep !... Cum de au rămas numai la noi această tradiție și la nici un alt popor de viță latină ?... Esplice-o evreii !” (185, p. 336 ; vezi și V. Alecsandri, piesa Agachi Flutur, la 427, V, p. 639). Într-adevăr, folcloriștii și filologii evrei (M. Schwarzfeld, I.-A. Candrea, L. Șăineanu ș.a.) nu au eludat subiectul. Așa cum a făcut-o mai Întotdeauna, Moses Schwarzfeld l-a contrazis pe Vasile Alecsandri, susținând că „nicăirea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vor întări scepticismul meu privind haractirul oamenilor. Aștept scrisoarea de la Cristian Livescu și îi voi răspunde (cu toate că e pirist!) Dacă vine la Iași, la sesiune , cu atît mai bine. (Hermafroditul George Sanda a trecut fără obiecțiunile pe care maeștrii le fluturau verbal. Curaj, curaj, dar o dăm anonimă!). Noi suntem mai bine de cum ne-ai lăsat. Sperăm că și voi la fel (cum mergi cu pilulele?). Veștile despre copii ne-au bucurat mult. Cu observarea steagului, la grădiniță, Ducu a fost
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
trebuie scoasă, și se mișcă destul de tare deci cred că o să cadă singură de îndată ce-ți face anestezie.” „Anestezie? Cu ac???” „Hai domle, că nu suntem copii. Uite ce anestezic folosim noi. Și acolo în Anglia la fel? (mie, fluturând fiola demonstrativ)”. Sigur, ăsta e cel mai bun din câte există, adoarme și un elefant într-o secundă, articulez tare și spre urechea lui Alfonso. Discutăm despre cazuri de-ale lui Miguel, îmi arata poze cu tratamente, apoi revenim lângă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
am dormit claie peste grămadă pe malul unui râu, pare aproape ireală. Terminăm cu povestirile târziu în noapte și mergem să dormim măcar câteva ore înainte de plecarea aranjată pentru ora șapte. Noaptea trece rapid, dimineață mâncăm ceva și pe la nouă-zece fluturam mâinile de la revedere către camioneta lui Pere care va transporta englezoaicele la autobuz (au cursa la 12, deci sunt în cunoștință de cauză apropo de măsura timpului în America Latină). Cu toată agitația plecării, încă nu am reușit să revăd filmul
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
vor veni să studieze problema și în mod clar am nimerit la fața locului în momentul studiului. Elicopterul aterizează într-un vârtej de ierburi zburătoare, în timp ce spectatorii îngrămădiți unii în alții stau cu ochii închiși din cauza prafului și cu pletele fluturând în vântul produs de elice. Elicea se oprește, ușa elicopterului se deschide și apare un șuvoi de soldați înarmați până în dinți care se aliniază în fugă în fața elicopterului. Am un sentiment de disconfort puternic la văzutul atâtor arme gata de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
două zile. Hai să facem un tur al fermei să știi ce și unde este.” Facem turul în mașină, trecem pe lângă turme de căprioare care pasc libere, apoi ajungem într-un câmp pe care se plimba grațios un păun alb, fluturându-și demonstrativ coada albă, deschisă ca un evantai, într-o poză desprinsă parcă dintr-o lume paralelă. „Paun alb, nici nu știam că există, e creatura cea mai frumoasă din câte am văzut până acum...” articulez în șoaptă către companioana
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
fântână săpată de Costache împreună cu taică-su, Ion Gheorghiu, au deșertat apa din ciutură în căldarea de adăpat caii, ce era purtată mereu în căruță, și le-a pus-o sub boturi. Aceștia au băut puțină și au început să fluture din cap, semn că s-au săturat. Aduseră caii la căruță, i-au înhămat din nou și apoi se așezară, cei doi bărbați cu fața spre cai iar femeile stăteau spate în spate cu ei, ca să supravegheze lucrurile din căruță
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
folclorică sau de prezentare a unui personaj. Urmează Comissao de Frente, un grup de "onorabili ai școlii", apoi Porta bandeiras și Mestre Sala, o femeie și un bărbat, de obicei mulatri sau negri, îmbrăcați în costume fastuoase, femeia sau fata fluturând și steagul școlii. Ei sunt urmați de "Bateria", formația de tobe de diferite dimensiuni și tonalități, care asigură ritmul defilării, apoi "las alas", grupurile propriu-zise de dansatori, întretăiate de care alegorice monumentale (fiecare școală putând prezenta 10-15 asemenea "construcții fantastice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
La steaua": "acum o vezi și nu e"! Cealaltă surpriză a venit la poarta Consulatului cu câteva zile înainte de Revelion. Un grup de turiști români, care veniseră să petreacă Revelionul la Rio și se întorceau de pe Corcovado, au văzut Tricolorul fluturând la poarta Consulatului, au sunat și... am primit și cu colindul, și cu uratul. A fost o mare bucurie și pentru noi, și pentru ei și am petrecut împreună momente emoționante. Aveam să primesc ulterior de la o distinsă "colindătoare", doamna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a unor cântece revoluționare - sunt contribuții esențiale la dezvoltarea muzicii corale românești dar, în același timp, exprimă atitudinea angajată a compozitorului, sentimentul responsabilității sociale care a îndrumat întreaga activitate a muzicianului. Cântecele patriotice și de masă - peste 100 la număr - flutură adesea pe buzele sutelor de coriști care poartă, astfel, pretutindeni, mesajul dragostei pentru om și popor. Autor a numeroase cântece pe versurile marelui nostru poet (Sara pe deal buciumul sună cu jale; Când amintirile Ă; Pe aceeași ulicioară; Atât de
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
ruinele române și pomii mor. Acum cativa ani, În timp ce aram, am dezgropat o Întreag) strad) român). M) duce la hipodromul lui Irod. Arheologii americani au scos la suprafaț) câteva dintre zidurile vechi. Ne uit)m În șanțurile s)pate, unde flutur) etichete la fiecare strat. Sunt mai mult cioburi decât p)mânt În aceste șanțuri - oale sparte ale sclavilor care au ridicat zidurile acum dou) mii de ani. În centrul hipodromului, o elips) lung), supl) - un monolit c)zut la p
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
se cuvenea, având În vedere cataclismul care urma să lichideze toată lumea pe care o cunoscuseră. Geniul a dispărut după ce totul a fost Înmagazinat, așa cum se Întâmplă și cu ceilalți copii mai speciali, copii minune - copilași frumușei, cu capete cârlionțate, care flutură baghete de dirijor sau Îmblânzesc piane uriașe, și care În cele din urmă ajung muzicieni de mâna a doua, cu priviri triste, boli ciudate și șezutul ușor diform, ca de eunuc. Dar chiar și așa, misterul individual Îl va chinui
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
se vede ce a mai rămas din cavaler: coiful lui solid și o incomodă gardă de gât care-l Împiedică să mănânce, precum și un braț viteaz ieșind dintr-un fel de ornament cu frunze, roșu Închis și ultramarin și Încă fluturând o spadă scurtă. Za hrabrost’, „pentru vitejie“, stă scris pe inscripție. Conform vărului primar al tatei, Vladimir Viktorovici Golubțov, amator de antichități rusești, pe care l-am consultat În 1930, Întemeietorul familiei noastre a fost Nabok Murza (floruit 1380), un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
putea numi un costum pentru joacă, compus dintr-un jerseu cu mânecile scurte și un șorț albastru croșetat. La Început am luat-o drept băiat, apoi m-a derutat brățara de la Încheietura mâinii ei subțiri și buclele castanii răsucite care fluturau pe sub bereta de marinar. Vorbea repede ciripind ca o pasăre, amestecând engleza Învățată de la o guvernantă cu franceza pariziană. Cu doi ani În urmă, pe aceeași plajă, mă atașasem mult de Zina, o fetiță frumoasă, bronzată și capricioasă, fiica unui
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
se simtă jignită, tata a expediat Înapoi coșnița cu merinde, Însoțită de un scurt bilet care probabil că a nedumerit-o pe bătrâna doamnă bine intenționată, așa cum o nedumereau majoritatea gesturilor lui. Înveșmântată Într-un halat de mătase ce-i flutura În jur și purtând mănuși ajurate, mai degrabă obiect de epocă, decât o persoană vie, bunica și-a petrecut aproape toată viața pe o canapea, făcându-și vânt cu un evantai din fildeș. Avea Întotdeauna lângă ea o cutie cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În apropierea unui izvor unde se spunea că apare stafia unui spânzurat, Ordo dădea un spectacol destul de stupid și de primitiv, pe care fratele meu și cu mine Îl solicitam de fiecare dată când treceam pe acolo. Cu capul plecat, fluturându-și pelerina Într-un mod straniu, ca un vampir, țopăia În jurul unui ulm sinistru. Într-o dimineață umedă, În timpul ritualului, i-a scăpat pe jos tabachera și, ajutându-l s-o caute, am descoperit două specimene abia ivite ale fluturelui
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un buchet de flori sălbatice În mână, veșnic zâmbitor, veșnic transpirat. În timp ce discutam politicos cu el despre brusca hotărâre a tatei de a pleca la oraș, am Înregistrat simultan și cu egală claritate nu numai florile veștejite, cravata care-i flutura și coșurile de pe volutele cărnoase ale nărilor lui, ci și glăsciorul plicticos al unui cuc ce se auzea de departe, strălucirea unui fluture Queen of Spain, odihnindu-se pe drum și imaginea bine Întipărită În mintea mea a tablourilor (dăunători
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fi fugit dintr-un orfelinat (presupunerea mi-a fost confirmată mai târziu când am zărit cum este dusă de acolo de două călugărițe cu veșminte fâlfâitoare), care legase cu Îndemânare un fluture viu de o ață și plimba frumoasa insectă, fluturând anemic din aripi, ușor schilodită, de o lesă ca pentru spiriduși (probabil un produs derivat al numeroaselor lecții de aleasă broderie predate la orfelinat). M-ai acuzat deseori de o cruzime nenecesară În excursiile noastre În Pirinei sau Alpi; de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Mstislav Valerianovici: Dostoievski, F.M.: *Dovezi concludente: Drugie Berega (Alte Țărmuri): Drumul Spânzuratului: Drujnoselie: *Duzina lui Nabokov: *Educația mea englezească: *Educația mea rusească : Egor (grădinar-șef): Elveția: , passim. *Exil: Fersen, Axel: Field, Andrew: Fischer, Elisabeth vezi Graun. Fischer Regina, născută Hartung. Fluturi: vezi Lepitoptera. Florența: Fondaminski, I.I.: Fotbal: Frații (autorului) vezi Nabokov, Kirill V. și Serghei V. Freud, Sigmund: *Gogol, N.V.: Golai, Angelica: Golovinin, V.M.: Golulițov, V.V.: Graun, Antoinette vezi Korff. Graun, August: Graun, Carl Heinrich: Graun, Dorothea, născută Rehkopp: Graun, Elisabeth
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
răvășite, mormăie înăbușit: Osmanlâii hălăduie prin țară! Mi-o ard! Mi-o siluiesc! Mi-o robesc! Și... și n-are cine le sta împotrivă cu sabia! Cu pușcile bat să cuprindă cetățile! Pe turnul cel mai înalt al Sucevei, poate, flutură steagul verde al Profetului!... Am luptat singuri... Am murit singuri... Pentru câte sacrificii am făcut, parcă n-am meritat aiastă vitregă și nedreaptă soartă... Dacă nu ne trădau! se dezlănțuie Ștefan. Dacă nu ne părăseau! Dar... dar singuri!... Singuri!... Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se leagănă cețuri, aburi destrămați, tăcere... Stăruie o duhoare înecăcioasă de pulbere, de sânge, de catran... Învălmășite: un cal cu burta în sus; țeava înflorită a unui tun; un chervan răsturnat ce fumega încă; un steag verde al Profetului ce flutura ca o zdreanță pe craca unui arbore mutilat; pământ mocirlit, răvășit de copite, frământat cu sânge; iarbă pârjolită; arme: scuturi, securi, spade, risipite; focuri ce licăresc fumegând printre arbori... În acest imperiu încremenit al morții, o singură viață: un cal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mila lui Dumnezeu, Domn a toată Țara Moldovei, Învingătorul de la Podul Înalt, glăsuiește boier Stanciu din jilțul său de "Mare și prim sfetnic de taină" și, ridicându-se bătrânește, lungan, de parcă nu se mai termina -, legănându-se ca un plop, fluturându-și barba albă, închină solemn ulcica ridicată: Trăiască! Boierii, curtenii, cu ulcelele înălțate către Domnul, cu glas mare: Să ne trăiești întru mulți ani, Măria ta!! răcnesc ei și, de prea mult foc, zidurile cetății se scutură mai dihai ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
puteam face? Trebuia să trăim, totuși... Pentru tine, filozofule stoic, a fost mai ușor, îl mângâie pe obraz. Pentru tine, butoiul lui Diogene e aproape un palat. Pesemne mie așa mi-a fost dat să sufăr... Pe buzele lui Țamblac flutură un zâmbet trist: Butoiul acesta e un refugiu ca să mă apăr de săgețile Sorții. Există o noblețe a spiritului ce ți-o păstrezi și în cea mai neagră mizerie. Asta nu ți-o poate lua nimeni. Și, totuși, să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mea, drăguță, știi, nu prea mai am ținere de minte... S-o lăsăm baltă, unchiule. Chiar, s-o lăsăm, nepoată, s-o lăsăm... Intră Alexandru Paleologu, fratele Mariei. E un tânăr prinț, frumos, cu ochi de tăciune și plete negre fluturând pe spate; costumul negru, mulat pe trup, cu pelerină scurtă după moda italiană îi pune în valoare elegantul trup: înalt, zvelt, musculos; la gât, într-un colan de aur, se leagănă un medalion cu același obsedant vultur bicefal; la șold
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fim una! "No! O dat Dumnezău să fim o singură țară! Transilvania, Moldova și Țara Românească! Împreună! Jurați!!" Am jurat să fim la bine și la rău împreună, până la moarte! Și unde s-a pornit uriașul să hohotească de-i fluturau mustețile, să stingă făcliile, nu alta: "No! Amu pohtește Mahomede, de ți s-o făcut de trântaie! Nu ți-i mai trece osmanlâii Dunărea cât îi lumea și pământul! Că Dunărea-i bună stavilă, și gând să sece n-are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]