KorAP: Find »[drukola/base=glumi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...161 162 163 ...170 >

4,229 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

realizat instantaneu că o vânătaie mare și neagră avea să mi se ivească pe piele În câteva minute. Am ridicat privirea și am dat peste două șiruri de dinți albi și o mutră transpiroasă lăbărțată Împrejurul lor. Eduardo. Trebuie că glumea. Sigur că glumea. I-am aruncat cea mai Încruntată expresie de care eram În stare, una care spunea, foarte simplu, ceva de genul Mori naibii!, dar azi n-a avut nici un fel de efect. Cu ochii În ochii lui am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
o vânătaie mare și neagră avea să mi se ivească pe piele În câteva minute. Am ridicat privirea și am dat peste două șiruri de dinți albi și o mutră transpiroasă lăbărțată Împrejurul lor. Eduardo. Trebuie că glumea. Sigur că glumea. I-am aruncat cea mai Încruntată expresie de care eram În stare, una care spunea, foarte simplu, ceva de genul Mori naibii!, dar azi n-a avut nici un fel de efect. Cu ochii În ochii lui am dat fuga la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
eu printre dinții Încleștați. Și mi-a făcut o scenă pentru că nu am prevăzut, nu am ghicit, nu am fost În stare să mă uit direct În stomacul ei și să-mi dau seama că nu-i mai e foame. Glumești, a zis ea. S-a rățoit la tine pentru că ai fugit să-i aduci prânzul - așa cum Îți ceruse - și pentru că, pe urmă, nu ai avut de unde să știi că ea mâncase deja În altă parte? Ce cățea! Am dat din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
era nici pe departe pe atât de frumoasă precum cea din piele ciocolatie de la Celine, pe care am aruncat-o pe celălalt umăr. O manta lungă, stil militar, cu nasturii enormi, specifici Marc Jacobs, trona deasupra tuturor acestor minunății. — Tu glumești, am zis eu cu glas moale și am mângâiat afectuos o pereche de ochelari de soare Dior, pe care se părea că Îi aruncase În plasă așa, În ultima clipă. Faci poante cu mine. A părut mulțumit de reacția mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
tac, numai ca să o țin la telefon, să mă asigur că prietenia noastră nu se schimbase Într‑un fel inexplicabil, dar imuabil. — Grozav. Mă bucur că‑ți place. Sper că o să‑i placă și Băiatului‑Cu‑Inel‑În‑Limbă, a glumit ea, dar și asta a sunat fals. Am pus receptorul În furcă și am rămas acolo, În living, cu ochii țintă la telefon, până când a intrat mama să anunțe că ea și cu tata vor să ne facă cinste mie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
găsirea unui avion particular. S‑a fonfănit puțin și a tras un gât de ceva, probabil cafea. — Dumnezeule, știu ce‑o să spui. Spune‑mi că n‑ai făcut ce cred eu că ai făcut! — Am făcut. — Nu se poate. Tu glumești. Pentru cincisprezece minute? — Am făcut‑o! Parcă aveam de ales. Era nemulțumită de mine - cel puțin așa dădeam impresia că fac ceva util. A costat Încă vreo două miare - nu era mare scofală. Era aproape fericită când a Închis telefonul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
dar, deși cursa cu Delta a decolat mai devreme, a aterizat la opt minute după cea inițială, cu Continental! — Nu se poate, am râs mai‑mai să mă‑nec, Încântată de acest nou fragment delicios de informație. Spune‑mi că glumești. Când a Închis În cele din urmă telefonul, am constatat cu surprindere că stătusem de vorbă mai bine de o oră ca niște adevărate prietene. Am revenit, firește, la ostilitatea obișnuită luni, dar simțămintele mele față de Emily au fost Întotdeauna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Europa. Am mononucleoză. — Ce? — M‑ai auzit foarte bine. M‑a sunat doctorul azi să‑mi dea rezultatele analizei sanguine și, Începând din clipa asta, nu am voie să ies din apartament timp de trei săptămâni. Trei săptămâni! Sper că glumea. Nu aveam timp să o compătimesc - tocmai Îmi comunicase că nu poate pleca În Europa, iar ideea asta În sine - ideea că Miranda și Emily vor lipsi din viața mea - fusese singura care Îmi dăduse puteri În ultimele două luni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Nu ai decât o săptămână la dispoziție, așa că apucă‑te de pregătiri mâine dis‑de‑dimineață, OK? Tot nu‑mi vine să cred că ea vrea ca eu să fac treaba asta. — Ei bine, să crezi, sunt sigură că nu glumea. Dat fiind că eu nu o să pot să vin nici la birou săptămâna asta, tu va trebui și să... — Ce? Nu o să vii nici la birou? E drept că eu nu‑mi luasem nici o zi liberă pe caz de boală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
sunt gazdele petrecerii, iar eu am fost destul de deștept ca să le cer să o roage pe Miranda să te aducă cu ea. Ți‑a spus cumva că am zece ani, sau ai decis treaba asta așa, de capul tău? — Tu glumești. Spune‑mi că glumești - te rog. — Nicidecum. Nostim, nu? Nu reușesc să pun mâna pe tine În nici un alt fel, și m‑am gândit că așa poate merge. Mama mea vitregă și Miranda au fost prietene când Miranda a lucrat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
eu am fost destul de deștept ca să le cer să o roage pe Miranda să te aducă cu ea. Ți‑a spus cumva că am zece ani, sau ai decis treaba asta așa, de capul tău? — Tu glumești. Spune‑mi că glumești - te rog. — Nicidecum. Nostim, nu? Nu reușesc să pun mâna pe tine În nici un alt fel, și m‑am gândit că așa poate merge. Mama mea vitregă și Miranda au fost prietene când Miranda a lucrat la redacția pariziană a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

amfiteatrul Odobescu Împreună, ea Îl vede deodată pe N.S. și se face albă la față: „Am uitat să-ți spun, să nu mai ieșim Împreună. Dacă mă vede N. cu tine, mă bate“. O privesc să văd dacă nu cumva glumește. Aproape tremură de frică. Ochii poetului blond au o culoare vânătă; s-au Îngustat cântărindu-ne atent cum ne apropiem. G. este o fată foarte deșteaptă, știind să iasă din Încurcătură: „Uite, colegul meu ar vrea să discute cu tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
joi) Colegul meu Simca Moise doarme În patul aflat În continuarea patului meu; este un pistruiat rotofei cu strungăreață, inteligent și cult. L-a debutat Nina Cassian ca poet; exală un miros Îngrozitor. „Mai spală-te, măi, Moise!“, Îi spun. „Glumești? e mirosul rasei!“, Îmi răspunde el râzând. Are umor, nu se supără. (luni) Ieri la ștrand cunosc o damă bine pălărie de soare umbreluță colorată stil madame Bovary În vacanță sub 30 poate disponibilă Încerc am succes Îmi dă adresa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Tace. Am intimidat-o. Sunt sigur că i-au transpirat palmele. Când se intimidează, Îi transpiră palmele. E oribilă. Îmi iau o mină cât mai serioasă și declam pe nas: „Cererea În căsătorie se aprobă!“. Se uită la mine uimită. „Glumești?“ „Deloc!“ „Și mi-o spui cu aceste cuvinte?“ Devin amenințător. „Nu mai este de actualitate cererea ta?“ „N-am zis asta. Dar cum ți-a venit așa, după ce m-ai batjocorit atât? Mi-ai spus că vreau să fac o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942

dumneavoastră așteptăm mila! Miron Iuga avu un surâs disprețuitor: ― Da, da... De data asta însă e mai bine să vorbiți cu dumneaei, că eu nici nu știu că vrea să-și vândă moșia... Iacă, de la voi aflu! Țăranii, crezând că glumește, zâmbiră. Boierul continuă: ― De altfel, dumneaei trebuie să pice dintr-un moment într-altul. Așa ne-a anunțat încă de aseară, prin telegraf, că sosește azi cu automobilul. Chiar o așteptăm. Lupu Chirițoiu bolborosi trist: ― Se vede, cuconașule, că n-

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
se gândească la alți bărbați, socotind că datorește soțului ei nu numai credință, ci și recunoștință pentru devotamentul lui fără margini. Totuși simțea uneori nostalgii nelămurite, pe care nu i le astâmpăra viața modernă cu artificiile și convențiile ei. Nadina glumea și nu înțelegea cum poate o femeie frumoasă ca Eugenia să fie fericită cu Gogu, care a ajuns să-și vopsească și părul ca să pară mai berbant. În realitate, Eugenia, deși își însușise felul de a fi și obiceiurile lumii

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
pretext... Grigore se înarmase cu o cuirasă împotriva tuturor consolărilor. Înainte de a trece în sufragerie din cancelaria lui somptuoasă, Baloleanu își luă o mutră oficială: ― Vasăzică e serios și irevocabil, Grigoriță? ― Bine, dragă Alexandre, dacă tu crezi că eu pot glumi cu astfel de... ― Atunci am să mă ocup și eu nițel de afacerea asta și te asigur că vei fi divorțat în minimum de timp admisibil! zise avocatul cu o siguranță gravă, adăugând însă, după câteva clipe, iarăși jovial: Fiindcă

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
adăugând însă, după câteva clipe, iarăși jovial: Fiindcă la Palatul de justiție sunt totdeauna la putere grație modestului meu talent! ― Sper însă că intervenția ta nu va fi tot atât de promptă cum a fost pentru prietenul meu ardelean, ți-aduci aminte? glumi Grigore Iuga. Baloleanu se uită perplex o fracțiune de secundă, apoi explodă cu o indignare amicală: ― Se poate, Grigoriță, să-mi pomenești numai acuma de tânărul cela, am și uitat cum îi zicea?... N-a fost vorba să vie pe la

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
va repezi la țară, are conacul de la Lespezi al lui Gogu, unde poate sta, și nu va pleca de acolo până nu va fi încheiat vânzarea... ― Ehe, negustoreasă, nu glumă! zise bătrânul Iuga. Vom avea de furcă cu tine! Zâmbea, glumea și nu era deloc mulțumit. Toate încercările lui n-au izbutit să-i smulgă măcar o promisiune precisă. Șireată și abilă, Nadina îi aluneca mereu printre degete ca argintul viu. Parcă mai mult obținuse când i-a pomenit întîia oară

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
pleci până mâine dimineață! ― Ei, atunci nici nu mai plec până mîine! făcu Tanța, lăsîndu-se pe spate și trăgând plapuma să se învelească. Stinge lumânarea și... Titu se repezi s-o îmbrățișeze. Tanța se împotrivea: ― Nu, nu! Lasă-mă!... Am glumit!... Titule... ― Acuma s-a isprăvit! se înflăcără tânărul. Nu mai pleci până... În clipa aceea un ciocănit discret în ușă îi amuți pe amândoi și-i încremeni pe jumătate îmbrățișați. După o tăcere de câteva secunde, în vreme ce Tanța se ascundea

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
decât riscând să fiu înșelată, ceea ce nu pot permite, tocmai fiindcă sunt femeie, și toți speră să mă înșele. De altfel, nu merg singură. Iau pe avocatul meu. ― Așteaptă cel puțin să se mai clarifice situația! ― Nu plec mâine, Gogule! glumi Nadina. Încă n-am fixat ziua. Aș vrea să se mai usuce nițel pământul și să se îndrepte șoseaua... Și-apoi de unde atâta frică pe tine, când prin părțile astea e liniște deplină? ― Dă-o încolo de moșie acuma! făcu

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
lucea o bucurie trandafirie. ― Ei, tot speriat, cavalerul meu viteaz? zise cu ironie drăgălașă către Stavrat. Vai, dacă aș fi știut că ai să fii așa de circumspect, te-aș fi cruțat: mi-aș fi ales alt avocat! ― O, dumneavoastră glumiți, coniță, pentru că n-aveți experiența vieții! murmură avocatul, îngrijorat. Din nefericire... ― Nu, te rog, încetează, domnule Stavrat, cu lamentările! reluă Nadina serios. Ori vrei cu tot dinadinsul să mă faci să regret c-am venit? Nu voi regreta, fii sigur

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
pofti pe Stavrat la masă, să-i mai ție de urât. Arendașul se retrase, făgăduind că spre seară va reveni să ia pe domnul avocat. ― Sper că ai să-mi faci curte, iar nu să mă sperii cu ororile țăranilor? glumi Nadina către Stavrat pe când Platamonu își lua rămas bun. Olimp Stavrat își mângâia zăpăcit bărbuța, cu un surâs în care îngrijorarea se lupta cu cochetăria. Afară, în curte, Aristide era nerăbdător. Ciupise puțin pe Ileana, în glumă și de față

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
mai scris să-i întrebe. S-a îmbarcat ieri dimineață cu fetele și cu o încărcătură respectabilă de provizii diferite. A revenit singur și fericit. Scăpase de grija cea mai mare. Acuma putea vorbi liniștit cu țăranii, să mai și glumească și să-i batjocorească: ― V-ați boierit și voi, mă! Vă vine cu strâmbul munca! E mai ușor să stai cu luleaua-n gură decât să dai cu sapa, cum nu! Și să ocărăști pe boieri și să pui la

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-i ăla, să-l văd și să-l cunosc!... Așa sunteți, măi, fără rușine și fără obraz și vă mai mirați când luați la ceafă ce vi se cuvine!... Ieși, măi, ăl cu nerușinarea! ― Iartă-l, don' șef, c-a glumit și el ca prostul... ― Apoi tocmai, să-i dau și eu o glumă... Dar sosi într-un suflet jandarmul și raportă că trăsura cu domnii tocmai a cotit spre curtea lui Miron Iuga. Între țărani știrea provocă o mișcare. Primarul

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]