7,197 matches
-
manifest, ca pe o formă latentă sau dezirabilă de identitate colectivă, ca pe o încercare de a diferenția propriul de impropriu, prietenul de străin 527. Această imagine este asociată de obicei și statului-națiune. Pe de altă parte, naționalismul face ca imaginarul unei societăți să internalizeze orizontul global, context în care imaginea națiunii devine aceea a unei totalități culturale, a unei unități ce se "opune" divergențelor specifice "ordinii mondiale". În realitate, această imagine nu este decât o formă a răspunsului ideologic la
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ci și ideea relevată de existența nivelului hibridizării, care presupune o combinație între elemente diverse ale diferitelor culturi naționale participante la sistemul mondial. Dar, această hibridizare este, prin excelență, o creație artificială. Mai mult, dimensiunea culturală a globalizării, proiectată în imaginarul lumii postmoderne ca un veritabil Leviathan ideologic, afectează nu atât condițiile fizice specifice dezvoltării diferitelor forme particulare de identitate culturală, ci și pe cele care pot fi numite, într-un sens mai larg, ontologice. Să ne întoarcem la modernitate, pentru
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Ele incumbă anumite credințe și valori cu privire la sensul continuității unei anumite comunități, a memoriilor sale împărtășite, precum și a "destinului" său comun 541. Identitatea nu poate fi definită structural sau sistemic, ci mai curând în termeni ideologici, fiind legată indisolubil de imaginarul social al unei anumite comunități. Dacă ne referim la statul-națiune, creație a modernității, putem lesne observa că identitatea națională este o identitate colectivă. Dar ea este numai una dintre multiplele forme identitare pe care o comunitate și le poate asuma
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de soluționat probleme specifice aparținând unor societăți particulare, deci unor locuri unde ideologia își menține încă semnificația pozitivă, aceea de integrare-identitate. Ca atare, în lumea postmodernă, factorul ideologic se regăsește în aspectul particular al procesului globalizării, la nivelul fragmentar al imaginarului social al comunităților locale (naționale și subnaționale), și poate fi considerat un element supraviețuitor al modernității, care asigură în continuare integrarea și, astfel, identitatea membrilor acestora. Pe de altă parte, factorul utopic își află locul deîndată ce, pe dimensiunea sa
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
în continuare, la o formă colectivă de reprezentare a realității, fiind legat de împărtășirea unor norme, valori sau atitudini și se află în conexiune cu orientarea acțiunii indivizilor. Ideologia, ca reprezentare socială, este mai curând o formă în care recunoaștem imaginarul simbolic al unei societăți, și nu o formă a suprastructurii, de vreme ce, după cum am văzut, sistemele simbolice sunt deja părți ale infrastructurii sociale și ale procesului fundamental al constituirii ființelor umane. Odată cu identificarea condițiilor de posibilitate pentru pozi-tivarea ideologiei, am constatat
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
viitor. Prin critica realității sociale și politice, utopia părăsește prezentul, pentru a se "refugia" în viitor. Ea este, prin urmare, doar parțial în prezent. Pe aceste considerente, am susținut că, dacă ideologia este figura tare a cunoașterii socialului reprezentată în imaginar, utopia este figura slabă. Iar slăbiciunea ei constă în pierderea progresivă a contactului cu realitatea prezentă. Chiar și realizată în practică, gândirea utopică modelează în concret un viitor care nu mai este prezentul a cărui critică a făcut-o posibilă
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
socio-politică, în care ia naștere societatea și cu privire la tipul de univers simbolic îndreptățit să legitimeze o anumită ordine socială. Din acest punct de vedere, am conferit ideologiei statutul de sistem de credințe conturate în orice societate, credințe situate la nivelul imaginarului social și care, alături de mituri, legende, habitudini, tipare comportamentale și atitudinale, au rolul de a trasa un cadru normativ și acțional cu privire la stilul de funcționalitate al respectivei societăți. Tocmai de aceea am subliniat că, fiind un factor constitutiv al realității
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Theodore; FRENKEL-BRUNSWICK, Else; LEVINSON, Daniel J.; SANDFORD, R. Nevitt, The Authoritarian Personality, Harper, New York, 1950. ALTHUSSER, Louis, "Ideology and ideological state apparatuses (notes towards an investigation)", în Slavoj Žižek (ed.), Mapping Ideology, Verso, Londra, 1995. ANTOHI, Sorin, Utopica. Studii asupra imaginarului social, Editura Științifică, București, 1991. APPADURAI, Arjun, "Disjuncture and difference in the global cultural economy", în Mike Featherstone, Global Culture. Nationalism, Globalization and Modernity, Sage Publications, Londra, 1990. APTER, David E. (ed.), Ideology and Discontent, Free Press, New York, 1964. ARBLASTER
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
1994. DUMITRIU, Anton, Istoria logicii, Vol. I, Editura Tehnică, București, 1993. DUMONT, Louis, Homo Aequalis: Gènese et épanouissement de l'idéologie économique, Gallimard, Paris, 1977. DUMONT, Louis, Eseu asupra individualismului, Editura Anastasia, București, 1996. DURAND, Gilbert, Aventurile imaginii. Imaginația simbolică. Imaginarul, Editura Nemira, București, 1999. DUVERGER, Maurice, Political Parties, Wiley, New York, 1951. EAGLETON, Terry, Ideology: An Introduction, Verso, Londra, 1991. ERIKSON, Erik H., Young Man Luther, W.W. Norton & Co., New York, 1962. FEYERABEND, Paul, Against Method. Outline of An Anarchistic Theory
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
68, 71, 105, 118, 154, 156, 169, 175, 183, 222, 231, 232, 245, 259, 271, 272, 274, 277, 286, 289, 290, 291, 292, 294, 298, 300-303, 306, 308, 311, 313 ierarhie, 42, 164, 167 Iluminism, 84, 87, 103, 122, 204 imaginarul social, 12, 70, 112, 114-121, 124, 129, 136, 137, 139, 153, 154, 156, 176, 182, 301, 308 individualism, 158, 159, 161, 163, 164, 165, 167, 168, 169, 170, 179, 229 individualism metodologic, 165 inginerie socială, 148, 170, 250, 296 integrare
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Paul, Londra, 1949 (reeditată de Kessinger Publishing's Rare Reprints, New York, 2001), p. 173. 192 Cf. Richard Rorty, "Ironia privată și speranța liberală", în Contingență, ironie și solidaritate, ed. cit., p. 150, nota 6. 193 Sorin Antohi, Utopica. Studii asupra imaginarului social, Editura Științifică, București, 1991, p. 14. 194 Isaiah Berlin, "The decline of utopian ideas in the West", în The Crooked Timber of Humanity, Fontana, 1991, Londra, p. 48. 195 Trimiterea specifică pe care o fac la "realitatea relațiilor dintre
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
influența socialului asupra cunoașterii, ci își propune să devină o "sociologie a științei" ca atare. 203 Idem, p. 53. 204 Teodor Dima, Explicație și înțelegere, Editura Graphix, Iași, 1994, vol. II, pp. 172-175. 205 Gilbert Durand, Aventurile imaginii. Imaginația simbolică. Imaginarul, Editura Nemira, București, 1999, p. 127. 206 Impactul paradoxului amintit asupra evoluției anumitor domenii particulare din sânul teoriei sociale este sugerat de Durand, atunci când autorul francez se referă la faptul că "această lentă eroziune a rolului imaginarului în filozofia și
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
imaginii. Imaginația simbolică. Imaginarul, Editura Nemira, București, 1999, p. 127. 206 Impactul paradoxului amintit asupra evoluției anumitor domenii particulare din sânul teoriei sociale este sugerat de Durand, atunci când autorul francez se referă la faptul că "această lentă eroziune a rolului imaginarului în filozofia și în epistemologia occidentale, dacă a asigurat, pe de-o parte, enorma ascensiune a progresului tehnic și dominația acestei puteri materiale asupra celorlalte civilizații, pe de altă parte a înzestrat "adultul alb și civilizat" cu un particularism marcat
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
altă parte a înzestrat "adultul alb și civilizat" cu un particularism marcat, separându-l pe el și "mentalitatea" lui logică de restul culturilor lumii, taxate drept "prelogice", "primitive" sau "arhaice"". Dar asta nu înseamnă, susține mai departe gânditorul, că refuzul imaginarului nu a întâlnit rezistențe serioase, chiar în gândirea occidentală (cf. op. cit., p. 134 și urm.). Aceeași situație este remarcată de Raoul Girardet cu privire la abordarea specifică istoriei ideilor politice: "Studiul a ceea ce e desemnat în mod obișnuit prin termenul ambiguu de
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ideilor politice nu a încetat, de mai multe generații, să suscite lucrări frumoase și temeinice. Dincolo de diversitatea lor, dincolo de sistemele de valori, de referințele și interpretările cărora li se alătură, acestea prezintă totuși o constantă ciudată: o încăpățânată neîncredere în imaginar. Cu numai câteva excepții, și aceste excepții sunt recente, toate tind să restrângă investigația doar la domeniul gândirii organizate, rațional construite, logic conduse" (Raoul Girardet, Mituri și mitologii politice, Editura Institutul European, Iași, 1997, p. 1). 207 Cf. Darren Langdridge
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Discursul filosofic al modernității. 12 prelegeri, Editura All, București, 2000, p. 115. 217 Idem, p. 117. 218 Așa cum subliniază Gilbert Durand, "din această logică [pluralistă, care o depășește pe cea dualistă, n.n. D.Ș.] comună științei celei mai înaintate și imaginarului decurge principiul de redundanță reperat de toți miticienii (...). Sermo mythicus, ca și secvențele unui rit, întemeiat pe un timp care este "simetric" și pe un spațiu "non-separabil", nu poate să urmeze nici procesul unei demonstrații analitice, nici pe acela al
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Cluj-Napoca, 2003, p. 130. 226 Spre exemplu, Raoul Girardet identifică patru mari "complexe mitologice" care își fac simțită prezența în societățile moderne occidentale. Este vorba despre complexele Conspirației, Salvatorului, Vârstei de Aur și Unității, pe care el le aplică analizei imaginarului social din spațiul francez, dar care se regăsesc la fel de bine în orice altă societate occidentală. De altfel, teoreticianul apreciază că "în această privință, miturile politice ale societăților contemporane nu se deosebesc deloc de marile mituri sacre ale societăților tradiționale. Le
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
tot de un străin, de Foinix. Și apoi pentru că, așa cum am arătat, Patrocles era un om vrednic de iubire. Pe de altă parte, pentru că trebuie să fi existat în Ahile o anume disponibilitate, irațională ca toate înclinările de acest fel. Imaginarul grec nu este lipsit de asemenea adânci și statornice legături, Teseu și Peiritous, mai târziu, după moartea lui Ahile și a lui Patrocles, Oreste și Pilade. În visul lui Ahile, expediția de la Troia ar fi trebuit să rămână, pentru oamenii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
tot de un străin, de Foinix. Și apoi pentru că, așa cum am arătat, Patrocles era un om vrednic de iubire. Pe de altă parte, pentru că trebuie să fi existat în Ahile o anume disponibilitate, irațională ca toate înclinările de acest fel. Imaginarul grec nu este lipsit de asemenea adânci și statornice legături, Teseu și Peiritous, mai târziu, după moartea lui Ahile și a lui Patrocles, Oreste și Pilade. În visul lui Ahile, expediția de la Troia ar fi trebuit să rămână, pentru oamenii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
informanți, chestionați din nou în anul 1970, așadar la trei decenii de la evenimentele respective, au exprimat opinii contrare, de data aceasta consonante cu propaganda oficială din anii respectivi, adică foarte favorabile guvernanților de atunci și situației generale din țară. În imaginarul colectiv, figura lui Chamberlain este asociată cu umbrela neagră pe care o purta pretutindeni, indiferent de anotimp, și cu gulerele răsfrînte ale cămășii albe (cunoscute la noi atunci drept "gulere Tache Ionescu"). Anexă. Iată, transcris după un CD și după
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
evoluției limbilor sunt chestiuni sau premise care trebuie să ghideze cercetarea oricărei limbi de pe glob, indiferent de nivelul de cunoaștere și de cultură pe care ea îl reflectă. Însă „principiile” savantului german și aplicabilitatea generală a acestora rămân în sfera imaginarului, sferă diametral opusă originii naturale a limbajului, evoluției sociale a limbilor și continuității globale a materialului lingvistic. S-a crezut atunci, în urma eșecului lui Hasdeu de a elabora dicționarul limbii române, că Philippide deține orientarea teoretică necesară abordării fenomenului lingvistic
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
s-a remarcat, de patriotism și romantism, ambele trăsături propice exprimării imagistice, figurative. De aceea și proza lui E. este poetică. El ridică realitatea, de care este profund legat, în sfera metafizică, cosmică, uitând parcă de ea, transformând-o în imaginar. De aici pornesc atât neînțelegerea gândirii lui E., cât și izolarea lui în propria filozofie. „Rege el însuși al cugetării omenești, va spune în final Maiorescu, care alt rege ar fi putut să-l distingă”, avertizându-i astfel pe epigoni
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
dar verosimil în fața a ceea ce este posibil, dar neconvingător" (cap. 24). Ceea ce este adevărat (adică ceea ce s-a întâmplat) este o categorie a realului, în timp ce verosimilul, definit de el drept "ceea ce se produce cel mai adesea", este o creație a imaginarului. Plauzibil, verosimilul este acceptabil pentru opinia comună, adică, la teatru, de către public. Arta ficțiunii dramatice constă în a inventa ceva credibil. Această diferență constituie, în ochii lui Aristotel, superioritatea literaturii asupra cronicii. Spre deosebire de cronicar, situat în registrul particularului, care narează
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de rudenie", ca să reluăm termenii lui Lévi-Strauss, se află la originea conflictului care opune personajele raciniene. Dacă Racine își începe ucenicia în teatru cu Tebaida sau Frații dușmani (La Thébaïde ou Les Frères ennemis), asta se datorează faptului că, în imaginarul colectiv, începând din Antichitate, familia Labdacizilor ilustrează transgresarea interdicției incestului. În Prefață, Racine explică faptul că nu poate să existe loc pentru relația amoroasă în această piesă în care relațiile familiale sunt nemăsurat de puternice: Într-un cuvânt, sunt convins
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a actorului, care transformă, prin propria-i viziune, personajul imaginar conceput de scriitor, pentru a crea, în alteritatea sa, o formă pe care autorul nu o recunoaște totdeauna. Poetul trăiește adesea ca pe o trădare confruntarea între producția imaterială a imaginarului său și realizarea concretă, oferită de spectacol. "Adevărul scenei" nu constă deci în a arăta lucrurile, după părerea lui Diderot, "cum sunt în natură". Actorul nu reproduce niciodată o realitate brută. Pentru a marca în mod clar această ireductibilitate dintre
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]