5,035 matches
-
face să ies din starea de indiferență pe care o am și atunci pot să văd ceea ce alții nu văd. Așa am constatat și faptul că am o gaură în cap ... - Te rog atunci să ieși din starea ta de indiferență așa cum știi și să-mi spui ce vezi, de exemplu la mine, din ceea ce alții nu văd? - Păi, așa, fără motiv nu pot ieși din starea asta de indiferență care mă cuprinde mai tot timpul. Poate dacă o aduceți pe
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
în cap ... - Te rog atunci să ieși din starea ta de indiferență așa cum știi și să-mi spui ce vezi, de exemplu la mine, din ceea ce alții nu văd? - Păi, așa, fără motiv nu pot ieși din starea asta de indiferență care mă cuprinde mai tot timpul. Poate dacă o aduceți pe asistenta aia blondă cu fustă scurtă ... Deși intrigat de obrăznicia lui Pandele, doctorul deschise ușa și-și chemă în birou asistenta, invitând-o să se așeze pe scaun, crezând
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
doctorul deschise ușa și-și chemă în birou asistenta, invitând-o să se așeze pe scaun, crezând că dacă fusta i se va ridica suficient de mult, dezgolindu-i aproape în întregime pulpele apetisante, Pandele va ieși din starea de indiferență. La vederea încântătoarei imagini, Pandele deveni vizibil iritat și în loc să manifeste interes față de frumoasa blondă, abia stăpâninduse să nu explodeze, îi spuse aproape răstit: - Domnule doctor, eu aici nu mai stau, așa că dați ordin să mi se aducă hainele să
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
se pare că asistam la înfiriparea unei idile! Numai că George privea în continuare insensibil pe fereastră. Doamna ieși din nou pe hol să se hidrateze și la întoarcere se dovedi hotărâtă a-l scoate pe acesta din starea de indiferență. Se suci și se răsuci pe scaun, apoi atacă din nou: - De ce vă uitați mereu pe geam? Dacă vă sunt antipatică, spuneți-mi! - Nu doamnă, stați liniștită, ce motiv aș avea? - Știu eu?! Dar de ce nu stați de vorbă cu
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
spere că, Într-o zi va afla despre sine că s-a rătăcit doar un timp În mizeria acestei lumi. S-a desprins cu greu de gura metroului În care trăiește pe viu aproape zilnic batjocura sau mila, compasiunea sau indiferența semenilor. Mult mai În vârstă ca el, și mai neputincios, Kawabata cerșește prin preajma ghetoului și Antoniu Îl menajează, și nu-i impune norme ,,de lucru,,, dimpotrivă Îl cruță pe cât poate cerșind și pentru el. Se gândește la pensionarul palid, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cont numai de adevăr, și se va juca, adăugând de la sine noi pulsiuni literare. Se așează din nou pe pat și continuă să scrie: Bărbatul a spus nu, primului amator, genul de cumpărător care aruncă un preț foarte mic, cu indiferență, pentru a vedea dacă celălalt prinde momeala.. Nu, nu vrea să vândă portretul chiar pe nimica. Un grăsan cu figură de pește mort, Îi Întinde cinci bancnote a câte o sută de lei fiecare, dar profesorul de geografie, după ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
interes <victor37>: de multe ori fără a-l cunoaște suficient de bine <maya>: dar uneori e dragoste la prima vedere <victor37>: uneori. Atunci jumătățile se recunosc <maya>: și totuși, unele divorțează <victor37>: și totuși, uneori, din greșeală, din orgoliu, din indiferență, comoditate, lăsăm că “tăietura” să se cicatrizeze. Nu ne mai putem ‘lipi’, ne îndepărtăm unii de alții... <maya>: și nu putem face nimic? <victor37>: uneori, nu. Refuzăm să ne recunoaștem greșeală, nu știm să iertam <maya>: e atît de trist
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
pentru că mi-e drag de tine <seba>: e adevărat? Chiar îți sunt dragă? <victor47>: de ce te-aș minți? <seba>: de ce nu mi-ai spus pînă acum? <victor47>: ce importantă avea? Nu ți- am dat să înțelegi că nu îmi ești indiferență? <seba>: dar de ce o spui acum? <victor47>: cred că ai nevoie <victor47>: daca părinții tăi nu sunt cu tine <victor47>: cineva trebuie să fie <seba>: da... <victor47>: ai nevoie de certitudini <victor47>: sper din toată inima că tipul să se
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
așez în pat, mă țin strâns de tăblii sau mă târăsc pe dușumea cu cartea adevărată, cea în legătură de piele roșie, care - ca printr-o minune - a ajuns din nou în posesia mea. Oriunde o deschid, regăsesc imediat suverana indiferență a artei. Imaginile sunt imune la toamna primitivă și brutală. Dar chiar și astăzi se mai întâmplă să mă pierd cu firea și să o iau la goană, laolaltă cu renii, iepurii, veverițele și lemingii. Atunci, demult, mai tremuram încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ironie tot ceea ce e sfânt în existență. Noi știm că majoritatea lucrurilor pot fi arse. Asta nu trebuie să ne împiedice să ne dăm seama că o ardere trebuie deosebită de alta, o distrugere de altă distrugere. Să arzi cu indiferență nu este același lucru cu a arde cu simpatie sau cu pasiune. Arderile făcute cu nepăsare, nonșalanță sau cinism sunt o crimă împotriva umanității. Arderea pe care noi o avem acum în fața noastră trebuie s-o realizăm într-un mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
petrecut în 1849 când Eforia Școalelor decide oficial: țiganii au dreptul să învețe alături de toți ceilalți cetățeni trăitori din Țara Românească. De unde se vede că munca de integrare a baragladinelor a început de multă vreme, dar s-a lovit de indiferența lor. A urmat firește o oarecare perioadă de acomodare, însă rezultatele reformei nu au întârziat să apară: vă amintiți vestita propoziție pe care o învățau silabisind școlarii la început: Ana are mere. Aceasta s-a transformat în: Ana nu mai
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Cristi. Ar fi vrut să-l întrebe pe bătrân ce vrea să spună, dar nu se mai obosi. În minte îi revenea Ileana care îl îndemnase să nu fie prea curios și să îl asculte pe bătrân. O stare de indiferență îl cuprindea ori de câte ori încerca să pună întrebări. Vâlva nu poate trece peste Râpa Dracului, spuse mai departe Calistrat, noi însă da. De multă vreme paznicii au lăsat trunchiul acesta ca o punte peste hăul de sub noi. Nu-i pentru păzitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fusese pecetluită. Câteva minute mai târziu, rămăsese fără aer. Își amintea arsura din piept și sfârșeala ce începea să îl cuprindă. Apoi, nimic. Nu mai știa ce se întâmplase cu el. Se trezise plutind deasupra muntelui în starea aceea de indiferență și împăcare deplină. Se simțise atât de bine atunci! Era gata să rămână acolo și avea clară în minte hotărârea pe care o luase de a nu se mai întoarce. Oare murise? Asta era ceea ce i se întâmpla se atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
speriată. În ochii tulburi și injectați ai lui Homer vitraliile deveniseră luminile îndepărtate ale metropolei, iar cele trei altare - un vesel carusel infinit. - Analiză în undele delta! ceru Zeul Concentrării. Două brațe metalice coborîră de undeva și, cu precizie și indiferență, prinseră de subțiori ghemotocul uman rătăcitor cu gândul prin cosmoparcul tinereții lui. Oare n-ar putea încremeni pentru totdeauna această clipă fugară? Ca un serafic țipăt de viori... Ca insolita dulceață a unui fulgurant ferăstrău de senzații de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
footnote Pompiliu Constantinescu, op. cit., p. 38. footnote>. Ipoteza lui P. Zarifapol că Trahanache ar ști și ar accepta viața dublă a Zoei nu este susținută și de I. Constantinescu care afirmă că: „firea lui comică a lui Trahanache nu este indiferența, ci prostia”. Un alt exemplu ilustrând tipul încornoratului este oferit de Jupân Dumitrache „un mahalagiu fioros de moral” (Călinescu), ținând la onoarea lui de familist. După gânduri și purtări s-a mai discutat că cherestegiul și-a anihilat în cea
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
nici măcar o istorie propriu-zisă, ci este mai curând un pretext de „istorie”. Pentru că, dincolo de miile de ziare prin care autorul a trecut cu privirea, urmărindule sinteza, descoperim o lume (acum miraculoasă și inefabilă), peste care pulberea timpului, interesele politice și indiferența unei populații manipulate așternuse un strat gros de uitare. Spun în titlu că „Istoria...” este o cronică a cronicarilor, deoarece ziariștii sunt cei mai autentici eternizatori ai faptului cotidian nud, ce surprind viața cât mai detaliat și mai plină de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93047]
-
vrea să vii. Iar noi doi am putea găsi puțin timp să mai stăm de vorbă. Ar fi fost o necuviință să refuz. Când dna Strickland mi l-a prezentat pe soțul ei, acesta mi-a strâns mâna cu oarecare indiferență. Întorcându-se veselă spre el, ea a încercat o mică glumă: — L-am invitat pentru a-i arăta că am într-adevăr un soț. Impresia mea este că începuse să se cam îndoiască. Strickland mi-a adresat un ușor hohot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
practici plictisitoare. Era genul de societate care te face să te întrebi de ce gazda și-a mai dat osteneala să-și invite oaspeții și de ce aceștia s-au mai deranjat să vină. Erau zece cu toții. S-au întâlnit plini de indiferență și aveau să se despartă cu un sentiment de ușurare. Dineul avea o funcție strict socială. Familia Strickland „datora“ invitații la cină unei serii întregi de persoane care n-o interesau deloc și de aceea le și invitase; aceste persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și niște tărie. Spusesem tot ce aveam de spus pe tema care mă adusese la Paris, și cu toate că într-un fel simțeam că o trădez pe dna Strickland dacă n-o abordam în continuare, nu mă mai puteam lupta cu indiferența lui. E nevoie de un temperament feminin pentru a repeta de trei ori același lucru cu un zel neabătut. M-am consolat gândindu-mă că ar fi folositor pentru mine să descopăr tot ce pot despre starea de spirit a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ușor, și a adăugat chiar și cinci-șase propoziții în engleză. Mă punea să-i traduc ceea ce nu putea exprima singură pe limba noastră și mă întreba cu nerăbdare sensul răspunsurilor lui. El s-a purtat cu calm, puțin amuzat, dar indiferența lui era absolut evidentă. — Am impresia că ai făcut o cucerire, am râs. — Nu sunt deloc măgulit. În locul lui aș fi fost încă și mai stânjenit și, desigur, mai puțin calm. Femeia avea ochii zâmbitori și o gură încântătoare. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cruntă cu tot soiul de dificultăți; dar mi-am dat seama că multe lucruri care majorității oamenilor li s-ar fi părut oribile, pe el de fapt nu-l afectau câtuși de puțin. Strickland se deosebea de majoritatea englezilor prin indiferența totală față de comodități și confort. Nu-l supăra că trebuie să stea mereu într-o cămăruță mizerabilă. Nu simțea nevoia să fie înconjurat de lucruri frumoase. Presupun că nici n-a observat vreodată cât de murdar era tapetul de pe pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
te răzgândești, dar aș vrea să mă asculți un minut. E ultimul lucru pe care ți-l mai cer vreodată. Te rog să nu mi-l refuzi.“ Ea se oprise privindu-l cu ochii aceia meditativi care acum arătau atâta indiferență față de el. Se întoarse în atelier și se rezemă de masă. Îl întrebase: „Ei, ce vrei sa-mi spui?“ Stroeve făcuse un mare efort să-și adune puterile: „Trebuie să fii puțin rezonabilă. Nu poți să trăiești numai cu aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ispită? — Poate, când e vorba de mine. I-am aruncat repede o privire. A plecat ochii în jos. Răspunsul acesta al lui mi s-a părut ciudat de umilitor. Era, deci, conștient de faptul că ea îl privește cu o indiferență atât de înrădăcinată încât vederea scrisului lui n-avea nici cel mai mic efect asupra ei. Dar chiar crezi că o să se întoarcă vreodată la tine? l-am întrebat. — Vreau să știe că dacă se strică de tot lucrurile poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ai despre mine. Am simțit brusc cum mi se urcă tot sângele în obraji. Era imposibil să-l fac să înțeleagă că cineva poate fi scos din minți de egoismul lui de gheață. Doream de mult să-i străpung armura indiferenței totale. Mai știam și că la urma urmei avea dreptate în ceea ce spunea. Inconștient, poate, noi prețuim puterea pe care o avem asupra oamenilor după atenția pe care o acordă opiniei noastre despre ei și-i urâm pe aceia asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
O femeie freca scândurile de zor, iar în prag o fată înaltă și zveltă, care stătea cu spatele, supraveghea lucrul. Când am trecut pe acolo nici n-a întors capul. Trebuie să fie noua noastră chiriașă, mi-am spus cu indiferență. Intrând în camera mea, am zvârlit servieta pe masă, apoi am ieșit în coridor fără nici o treabă. Întâi am vrut să văd dacă se-ntoarsese doctorul de la facultate, dar am revenit înainte de a bate la ușa lui. Era cât p-aci
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]