6,102 matches
-
Rifles of Canada) care a staționat la Cape Spear mai înainte de a fi timis să lupte în Hong Kong. În iulie 1941, acest regiment a fost înlocuit de regimentul de infanterie „ Prince Edward Island Highlanders”. Între 1941 și 1942, regimentul de infanterie „ Lincoln & Welland” a avut misiune apărării aeroportului Gander și mai apoi a capitalei St. John's. Armata canadiană a construit un fortificații la Cape Spear, dotate cu tunuri de calibru mare, destinate respingerii oricărui raid naval german. Mai multe forturi
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
de luptă Falaise, parte a eforturilor aliate pentru eliberarea Parisului. Una dintre cele mai importante contribuții canadiene la victoria aliată a fost cea din cadrul bătăliei de pe râul Scheldt (Escaut), la care au participat militarii Corpului II canadian (Divizia II de infanterie, Divizia III de infanterie și Divizia IV blindate). În cadrul corpului canadian erau încadrate și Divizia I blindate poloneză, Brigada I de infanterie belgiană, Brigada de infanterie motorizată olandeză și Divizia 51 de infanterie britanică. Deși trupele britanice eliberaseră orașul Antwerp
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
a eforturilor aliate pentru eliberarea Parisului. Una dintre cele mai importante contribuții canadiene la victoria aliată a fost cea din cadrul bătăliei de pe râul Scheldt (Escaut), la care au participat militarii Corpului II canadian (Divizia II de infanterie, Divizia III de infanterie și Divizia IV blindate). În cadrul corpului canadian erau încadrate și Divizia I blindate poloneză, Brigada I de infanterie belgiană, Brigada de infanterie motorizată olandeză și Divizia 51 de infanterie britanică. Deși trupele britanice eliberaseră orașul Antwerp, portul orașului nu a
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
cea din cadrul bătăliei de pe râul Scheldt (Escaut), la care au participat militarii Corpului II canadian (Divizia II de infanterie, Divizia III de infanterie și Divizia IV blindate). În cadrul corpului canadian erau încadrate și Divizia I blindate poloneză, Brigada I de infanterie belgiană, Brigada de infanterie motorizată olandeză și Divizia 51 de infanterie britanică. Deși trupele britanice eliberaseră orașul Antwerp, portul orașului nu a putut fi folosit până când nu au fost cucerite și malurile estuarului râului Scheldt, unde germanii dețineau mai multe
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
râul Scheldt (Escaut), la care au participat militarii Corpului II canadian (Divizia II de infanterie, Divizia III de infanterie și Divizia IV blindate). În cadrul corpului canadian erau încadrate și Divizia I blindate poloneză, Brigada I de infanterie belgiană, Brigada de infanterie motorizată olandeză și Divizia 51 de infanterie britanică. Deși trupele britanice eliberaseră orașul Antwerp, portul orașului nu a putut fi folosit până când nu au fost cucerite și malurile estuarului râului Scheldt, unde germanii dețineau mai multe poziții puternic fortificate. Militarii
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
militarii Corpului II canadian (Divizia II de infanterie, Divizia III de infanterie și Divizia IV blindate). În cadrul corpului canadian erau încadrate și Divizia I blindate poloneză, Brigada I de infanterie belgiană, Brigada de infanterie motorizată olandeză și Divizia 51 de infanterie britanică. Deși trupele britanice eliberaseră orașul Antwerp, portul orașului nu a putut fi folosit până când nu au fost cucerite și malurile estuarului râului Scheldt, unde germanii dețineau mai multe poziții puternic fortificate. Militarii canadieni au reușit ca după mai multe
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
Habsburgic, palatul a fost transformat în cazarmă, rămânând cu acest statut timp de trei secole. Din secolul al XVII-lea, a găzduit garnizoana austriacă cu arsenalul și cazarma de artilerie, iar în decembrie 1918 a fost atribuit Comenduirii Regimentului 21 Infanterie. În cronicile străine ale vremii, Palatul Princiar a fost descris ca un edificiu foarte luxos, împodobit cu fresce și scări de marmură. Clădirile sunt grupate în jurul a două curți de formă pătrată. Edificiul este unul reprezentativ pentru spațiul transilvan și
Palatul Principilor din Alba Iulia () [Corola-website/Science/316274_a_317603]
-
care guvernul sovietic nu-l poate accepta". El a declarat că aceste insule nu au nici o valoare pentru România, însă ele sunt extrem de importante pentru URSS. După declanșarea războiului antisovietic, la 21 iulie 1941 unități militare române ale Diviziei 10 infanterie au trecut Dunărea, eliberând în scurt timp orașele Ismail, Chilia Nouă și Vâlcov, iar peste cinci zile întreg sudul Basarabiei împreună cu gurile Dunării erau eliberat de sub sovietici. După încheierea armistițiului cu URSS în anul 1944, grănicerii sovietici au reocupat fără
Ostrovul Limba () [Corola-website/Science/320084_a_321413]
-
vreme rea, de o prelată. Blindajul era format din două bucăți, prinse prin bolțuri între ele: partea din față care proteja motorul și partea din spate care proteja echipajul și soldații. Blindajul era suficient pentru armele de calibru mic ale infanteriei sau schijele artileriei, dar semișenilatul era vulnerabil când era atacat de mitraliere grele, tunuri antitanc sau tancuri. Armamentul standard consta într-o mitralieră MG 34, cu scut de protecție, montată pe un pivot amplasat pe acoperișul echipajului. În spatele semișenilatului exista
SdKfz 250 () [Corola-website/Science/320118_a_321447]
-
standard consta într-o mitralieră MG 34, cu scut de protecție, montată pe un pivot amplasat pe acoperișul echipajului. În spatele semișenilatului exista un piedestal pentru montarea unei alte mitraliere MG 34 pentru protecție antiaeriană sau pentru a fi folosită împotriva infanteriei. Soldații aveau puști Kar.98K, iar comandantul avea un pistol-mitralieră MP38. Semișenilatul SdKfz 250 era repartizat detașamentelor "Panzer Aufklärungs Abteilung" (batalioane blindate de recunoaștere) din cadrul diviziilor Panzer și Panzergrenadier. Inițial, o companie de cercetare trebuia să fie alcătuită din patru
SdKfz 250 () [Corola-website/Science/320118_a_321447]
-
vehicule. Comandanții companiei aveau vehicule SdKfz 250/3 pentru comunicații radio. O companie de recunoaștere din anul 1944 avea de obicei 25 de vehicule SdKfz 250 în cazul diviziilor Panzer și 18 bucăți în cazul diviziilor Panzergrenadier. Un batalion de infanterie motorizată al Diviziei 1 Blindate a fost dotat cu semișenilate SdKfz 250 (denumite SPW ușoare) și 251 (denumite SPW mijlocii) între anii 1943 și 1944, acestea fiind livrate de armata germană ca urmare a planurilor de înarmare Olivenbaum. Majoritatea vehiculelor
SdKfz 250 () [Corola-website/Science/320118_a_321447]
-
denumite SPW ușoare) și 251 (denumite SPW mijlocii) între anii 1943 și 1944, acestea fiind livrate de armata germană ca urmare a planurilor de înarmare Olivenbaum. Majoritatea vehiculelor erau deja uzate când au fost primite de armata română. Batalionul de infanterie motorizată a ajuns astfel să fie echivalentul unui batalion Panzergrenadier din cadrul armatei germane. În luna martie a anului 1945, 5 SPW încă erau în inventarul Regimentului 2 Care de Luptă. Doar 3 vehicule SPW mai erau în dotarea armatei după
SdKfz 250 () [Corola-website/Science/320118_a_321447]
-
sprijinul necondiționat al oamenilor chemați să-i apere cauza. În asemenea condiții, Armata Califatului s-a retras la adăpostul liniilor britanicilor, care rezistaseră în timpul luptelor. Luptele din regiunea Izmirului au avut consecințe importante. Britanicii au folosit în timpul luptelor cu naționaliștii infanteria, artileria și aviația. Bombardamentele i-au obligat pe naționaliști să se retragă, dar panica a izbucnit în Istanbul. Comandantul britanic, baronul George Milne, a cerut să primească întăriri. Comandanții aliați au început să studieze serios situația și au încercat să
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
mare unitate japoneză din insule era Regimentul 51 Transporturi, care sosise în Los Negros în aprilie. Imamura a cerut întăriri pentru Insulele Amiralității spre sfârșitul lui 1943 și începutul lui 1944. În octombrie 1943, el a cerut o divizie de infanterie, dar nu era niciuna disponibilă. S-a propus apoi transferarea Regimentului 66 din Palaus, unde era reconstruit după pierderi grele, dar Cartierul General considera că Armata a Optsprezecea avea nevoie mai mare de această unitate. Marina Imperială Japoneză a respins
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
acest dezastru, Imamura a cerut Diviziei 38 să trimită un batalion în insule, și 750 de soldați din Batalionul 2, Regimentul 1 Mixt Independent a sosit în noaptea de 24-25 ianuarie. O nouă tentativă de a trimite un batalion de infanterie și unul de artilerie a fost împiedicată de atacurile submarine și aeriene ale Aliaților; totuși, 530 de soldați din Divizia 38, Batalionul 1, Regimentul 229 Infanterie au sosit acolo în noaptea de 2 februarie. Mare parte din aceste mișcări de
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
în noaptea de 24-25 ianuarie. O nouă tentativă de a trimite un batalion de infanterie și unul de artilerie a fost împiedicată de atacurile submarine și aeriene ale Aliaților; totuși, 530 de soldați din Divizia 38, Batalionul 1, Regimentul 229 Infanterie au sosit acolo în noaptea de 2 februarie. Mare parte din aceste mișcări de trupe au fost detectate de serviciile de informații ale Aliaților. La momentul debarcării Aliaților, forțele armate japoneze din Insulele Amiralității constau din Regimentul 51 Transporturi condus
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
detectate de serviciile de informații ale Aliaților. La momentul debarcării Aliaților, forțele armate japoneze din Insulele Amiralității constau din Regimentul 51 Transporturi condus de colonel Yoshio Ezaki, comandantul întregii garnizoane; Batalionul 2, Regimentul 1 Mixt Independent; Batalionul 1, Regimentul 229 Infanterie și unele părți din Forța Navală 14. G-2 identificase pentru aliați prezența tuturor acestor unități în arhipelag, deși nu se cunoștea în toate cazurile cum se numeau ele. Deși Batalionul 1, Regimentul 229 Infanterie era veteran al mai multor campanii
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
Mixt Independent; Batalionul 1, Regimentul 229 Infanterie și unele părți din Forța Navală 14. G-2 identificase pentru aliați prezența tuturor acestor unități în arhipelag, deși nu se cunoștea în toate cazurile cum se numeau ele. Deși Batalionul 1, Regimentul 229 Infanterie era veteran al mai multor campanii, îi lipsea echipamentul și tunurile de artilerie. Batalionul 2, Regimentul 1 Independent Mixt a fost condus de ofițeri de rezervă care luptaseră în China, dar majoritatea soldaților ce le compuneau erau rezerviști care nu
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
în Noua Britanie, ceea ce le-a blocat celor dintâi celelalte rute aeriene. De la Palau au plecat întăriri în decembrie 1943 dar ele au fost atacate de submarine și obligate să se întoarcă. De la Rabaul au fost trimise două batalioane de infanterie în ianuarie 1943. Deși atacat pe drum de avioane Aliate, acestea au ajuns la destinație. Până în februarie, ambele aerodromuri au rămas neutilizate, iar tunurile antiaeriene nu au deschis focul pentru a economisi muniție și pentru a camufla pozițiile. Ezaki a
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
în caz de nevoie. Chase și-a retras trupele într-un perimetru restrâns. Nu exista sârmă ghimpată, așa că trebuia acoperită întreaga arie. Terenul era format din corali foarte tari, bun pentru construcția de baze aeriene, dar dificil de apărat de infanterie, pentru că nu se puteau săpa tranșee și gropi. Cele douăsprezece mitraliere de calibru 12,7 mm au fost poziționate în prima linie. S-au dus lupte toată noaptea, deoarece grupuri de japonezi au încercat să infiltreze pozițiile. S-a cerut
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
debarcare în limanul Seeadler, acesta fiind obiectivul logic al americanilor, și își concentraseră forțele în jurul aerodromului Lorengau. Apărarea aerodromului Momote și a limanului Hyane era responsabilitatea forței lui Baba, construită în jurul Batalionului 1 condus de căpitanul Baba, din Regimentul 229 Infanterie. Colonelul Ezaki i-a ordonat lui Baba să atace capul de pod, dar o bănuială că limanul Hyane ar fi o diversiune, împreună cu rapoarte false privind activitatea inamicului la Salami l-au făcut să păstreze Batalionul 2 (Iwakami) din Regimentul
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
Ezaki i-a ordonat lui Baba să atace capul de pod, dar o bănuială că limanul Hyane ar fi o diversiune, împreună cu rapoarte false privind activitatea inamicului la Salami l-au făcut să păstreze Batalionul 2 (Iwakami) din Regimentul 1 Infanterie Independent acolo în loc să le trimită pentru a ajuta forța lui Baba. Până în ziua de 2 martie, Ezaki se hotărâse să atace capul de pod Hyane cu întreaga forță. Dificultățile impuse de teren și perturbările venite din partea artileriei americane și a
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
artileriei americane și a tirului naval au forțat amânarea atacului pentru noaptea de 3 martie. La orele 21:00, un avion japonez solitar a lansat opt bombe, distrugând legăturile telefonice. Odată plecat, s-au ridicat rachete galbene de semnalizare și infanteria japoneză a lansat un atac, susținut de tirul de mortiere. În larg, distrugătoarele lui Dechaineux au fost și ele atacate de patru bombardiere "Betty". Escadrila 1 din Regimentul 5 Cavalerie a fost atacată de circa două plutoane întărite, la care
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
extrem de importante pentru URSS". Pentru a delimita noua frontieră și a clarifica neînțelegerea, Andrei Vîșinski propuse întrunirea la fața locului a unei noi comisii mixte. După declanșarea războiului antisovietic, la 21 iulie 1941 unități militare române ale Diviziei 10 de infanterie au trecut Dunărea, eliberând în scurt timp insulele ocupate, apoi intrând în orașele Ismail, Chilia Nouă și Vâlcov, iar peste cinci zile întreg sudul Basarabiei împreună cu gurile Dunării erau evacuate de către sovietici. După încheierea armistițiului cu URSS din 12 septembrie
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
Detroit Arsenal și 3095 la fabrica American Locomotive Company (abreviat: ALCO). Tancul M47 a fost înlocuit de modelul M48 Patton începând cu luna noiembrie a anului 1953. În 1957, tancul a fost considerat a fi depășit, fiind distribuit diviziilor de infanterie. Câte 20 de tancuri M47 erau alocate acestor divizii pentru a fi folosite ca vehicule de asalt. Ulterior, a fost folosit pentru o scurtă perioadă de Garda Națională până a fost înlocuit de succesorul său. Majoritatea tancurilor M47 Patton au
M47 Patton () [Corola-website/Science/320143_a_321472]