6,119 matches
-
comunicarea deoarece posibilitatea influențării reciproce și a schimbului de informații este eliminată. Atunci când o persoană insistă că doar ea are dreptate, cealaltă tinde să apere cu mai multă hotărâre propriul punct de vedere. Persoanele dogmatice ascultă foarte rar ceea ce spune interlocutorul fiind preocupate cu pregătirea propriilor argumente. Datorită sistemului lor rigid de credințe sunt foarte puțin flexibile și creative. Cauza acestei atitudini poate fi sentimentul de insecuritate și inadecvare pe care aceste persoane nu îl pot conștientiza și accepta. Comunicarea manipulativă
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
19 59 61 Fig. 20 3. Comunicarea didactică 3.1. Comunicarea psihopedagogică și psiholingvistică Comunicarea este un proces de schimb de informații, cu o anumit semnificație, între emițător đi receptor. Comunicarea psiholingvistică are în vedere, pe lângă semnificație, înțelegerea mesajului de către interlocutori și psihologia acestora, adică influențele reciproce exercitate de ei prin personalitatea, prin intențiile și atitudinile lor. Comunicarea psihopedagogică este procesul de transmitere a mesajului educațional, de la profesor la elev, cu scopul de a produce influențe și schimbări asupra comportamentului acestuia
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
sau accentua fiecare cuvânt, care este potrivit în cazul bătrânilor care nu aud bine, dar pe care mulți vârstnici îl consideră disprețuitor. Semnale de alternanță în conversație - Manifestări de limbaj al trupului care semnalează când îi vine rândul fiecăruia dintre interlocutori să vorbească. Simulări - Manifestări înșelătoare de limbaj al trupului folosite în sport, prin care jucătorul mimează o acțiune, dar se angajează în alta, de exemplu simularea aruncării la coș, la baschet, sau simularea intercepției la baseball. Spațiu social/de consultanță
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
pentru IDD, Editura Polirom, Iași, 2002, pp.222- 223 footnote> în modul următor: a. așezarea băncilor elevilor în formă de „U”, scaunul profesorului fiind situat la aceeași înălțime cu cele pe care stau elevii, permițând astfel citirea labială pe fața interlocutorului și creearea unui mediu favorabil pentru o comunicare simetrică; b. evitarea de către profesor a comunicării cu elevii când se află cu spatele la aceștia sau când elevii nu privesc spre profesor; c. utilizarea de către cadrul didactic a unor modalități de ilustrare vizuală
Atitudini necesare profesorilor ?n comunicarea cu copii/tinerii deficien?i de auz by Daniela Anton () [Corola-publishinghouse/Science/84047_a_85372]
-
Dar care este atunci nivelul de competență necesar pentru a intra În această categorie? Într-o situație de interculturalitate, este preferabil să alegem criteriul utilizării, apelând la capacitatea de comunicare. În timpul unei Întâlniri Între persoane care aparțin unor universuri diferite, interlocutorii trebuie să depună eforturi, să negocieze semnificații și să se adapteze, relația de interculturalitate depășind simplul nivel lingvistic sau cognitiv. În funcție de situația În care are loc comunicarea și În funcție de competența (monolingvă sau multilingvă) a fiecăruia, se va face apel la
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pe poziții comunitariste, chiar și În sânul celor mai deschise societăți, ilustrate de marile metropole politice și economice, și necesitatea păstrării, În orice comunicare Între oameni, a părții de „zgomot” care traduce, cu riscul naufragiului totalitar, prezența ireductibilei libertăți a interlocutorilor, poziția cosmopolită nu este dintre cele mai ușor de apărat și de ilustrat. Căci dacă obsesia degenerării „raselor”, limitate adesea la un singur ansamblu național, a fost trecută În rândul ideologiilor perimate (deși nu pretutindeni, așa cum dovedesc revigorarea anumitor atitudini
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
lui nu poate fi niciodată socotită Încheiată, ținând seama de faptul că Întâlnirea nu se reduce la Înțelegerea discursului celuilalt (cum remarca Martin Buber, cuvântul vorbit se situează În „sfera vibrantă dintre persoane”, care se află dincolo de ceea ce spun propriu-zis interlocutorii) și că dialogul, departe de a fi simplă căutare a aprobării unui interlocutor anume, se dorește căutare a unui acord universal al spiritelor (În perspectiva lui Chaïm Perelman). ν Îi datorăm lui Francis Jacques faptul de a fi sistematizat cercetarea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nu se reduce la Înțelegerea discursului celuilalt (cum remarca Martin Buber, cuvântul vorbit se situează În „sfera vibrantă dintre persoane”, care se află dincolo de ceea ce spun propriu-zis interlocutorii) și că dialogul, departe de a fi simplă căutare a aprobării unui interlocutor anume, se dorește căutare a unui acord universal al spiritelor (În perspectiva lui Chaïm Perelman). ν Îi datorăm lui Francis Jacques faptul de a fi sistematizat cercetarea asupra condițiilor comunicării discursive și a elaborării sale comune și de a fi
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pune nici măcar problema unei Înlănțuiri a două (sau mai multe) discursuri, ci, În cel mai rău caz, a producerii la «patru mâini», a unui singur discurs care dă glas relației interlocutive” (Jacques, 1985, p. 79). Dialogul permite recunoașterea reciprocă a interlocutorilor ca persoane și Încearcă instaurarea unei relații comune cu realul (cf. Jacques, 2000, pp. 99-124). Astfel, interiorizând regulile competenței comunicative, omul „se face subiect”: „Realizăm că nu Încetăm nici o clipă să devenim subiect, cu atât mai mult cu cât trăim
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
o underclass ale cărei caracteristici sunt bine cunoscute: resurse insuficiente, nivel foarte scăzut de educație, asistență socială etc. Lucrările sau monografiile de care dispunem merg În același sens și vorbesc de o „adeziune intermitentă”. În funcție de loc, de moment și de interlocutori, „zona” este percepută fie ca o patrie care trebuie apărată cu unghiile și cu dinții Împotriva celor care vor să se aventureze pe teritoriul ei, fie ca o sinistră izolare simbolizată de beton și de lacrimi. Înseși instituțiile sunt percepute
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
elocventă de alți termeni, abandonându-l unei subiectivități confuze, dar consensuale („mediere” sau „transparență” au astăzi aceeași soartă). Ascunderea, eludarea sau „eufemizarea” cauzelor precise ale violenței permit adoptarea succesivă sau chiar simultană a unor discursuri contradictorii, cu privire la aceleași fapte, În funcție de interlocutori (părinți, factori responsabili, aleși, elevi) și de perioadă: este posibil ca elevul care a comandat pizza În timpul orei să fie și să nu fie pedepsit, În același timp. În cadrul instituțiilor de Învățământ, folosirea constantă a acestui cuvânt contribuie la neliniștea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
competența pragmatică ce ne va permite să Înțelegem această cultură prin intermediul limbajului și al comunicării, adică să Înțelegem cultura În act, culturalitatea”. Altfel spus, fiecare om, dar mai ales străinul care Învață o limbă, trebuie să Înțeleagă modul În care interlocutorul său utilizează culturalitatea „pentru a exprima și a se exprima” sau, pur și simplu, pentru a Întreține o relație deja existentă. Etnografia comunicării Principii generale. Această referință este foarte veche În literatura consacrată metodei comunicative. După Dell Hymes, unul dintre
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
făcut din buna Înțelegere a acestora un instrument activ al demersului intercultural. Pornind mai Întâi de la teoria maximelor conversaționale a lui Grice, am remarcat că anumite implicite decurg din respectarea maximei cantitative conform căreia locutorul nu trebuie să exprime ceea ce interlocutorul știe deja. Aceste cunoștințe pot fi enciclopedice (astfel, toată lumea știe că o mașină funcționează pe bază de benzină, de motorină sau de gaz), dar și lingvistice și retorice (de exemplu, cunoașterea normelor literare și de argumentație dintr-o limbă) sau
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
o mașină funcționează pe bază de benzină, de motorină sau de gaz), dar și lingvistice și retorice (de exemplu, cunoașterea normelor literare și de argumentație dintr-o limbă) sau legate de situația de comunicare (este vorba despre deicticele care privesc interlocutorii, momentul și spațiul enunțării). Am definit ansamblul acestor cunoștințe drept „cunoașterea Împărtășită”, expresie pe care am preluat-o de la Galisson. Alte implicite, ca tropii, dimpotrivă, provin din transgresarea anumitor norme conversaționale. Această transgresare poate avea rațiuni lingvistice sau psihologice. Principalele
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de la anumite norme care le Împiedică să-și exercite libertatea religioasă) până la revizuirea istoriei predate În școli (astfel Încât ceea ce se transmite să reflecte mai bine propria lor viziune). Au apărut astfel numeroase asociații care apără ceva și care au devenit interlocutori privilegiați ai guvernelor atunci când acestea din urmă doresc sprijinul societății civile pentru un proiect. Mobilizarea grupurilor minoritare ridică mai multe probleme de natură socio-politică și etică. Mai Întâi, accentul pus pe caracterul distinctiv al unei identități etnice sau culturale comportă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
societatea democratică. În urma discuției, trebuiesă apară norme bazate pe rațiune și confirmate prin consens. Într-adevăr, această etică a comunicării nu exclude În nici un fel raportarea la rațional, părtinirea rațiunii apărând ca singura părtinire universalizabilă. Karl Otto Apel, unul din interlocutorii preferați ai lui Habermas (acesta din urmă dedicându-i Morală și comunicare), Împărtășește această orientare. Exigența sa etică este Însă, fără nici o Îndoială, mai mare. Într-adevăr, argumentația rațională presupune, după Apel (Apel, 1987, p. 92), validitatea unor norme etice
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Începe demersuri diplomatice pe lângă Marea Britanie, care tocmai Își stabilise controlul asupra regiunii. Ministrul englez al coloniilor, Joseph Chamberlain, Îi propune, pe lângă implantarea În Uganda, o colonie În Sinai. Cele două proiecte eșuează, Însă sionismul este de acum recunoscut ca un interlocutor reprezentativ, atât În cadrul comunității evreiești, cât și de către comunitatea internațională. După moartea lui Herzl (1904), al VII-lea congres de la Basel (1905) a tranșat definitiv chestiunea colonizării Ugandei. Proiectul a fost respins fără surprize, dar acest lucru a stârnit controverse
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a obiectivelor urmărite 25. În general, se poate constata că în aceste lucrări există o distincție pe aceleași principii între conceptele "discurs" și "text". Discursul este vorbire, o formă de acțiune, ceea ce presupune o luare în considerare a locutorului, a interlocutorului și a împrejurărilor în care are loc acțiunea, textul este un șir de enunțuri ce alcătuiesc un ansamblu coerent în vederea redării unui sens, fiind, în principiu, rezultatul discursului. La acestea trebuie adăugat însă faptul că textul nu este numai rezultatul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
faci lucruri cu vorbe"), în care dezvoltă o teorie pragmatică asupra limbii. Potrivit lui J. L. Austin, a vorbi înseamnă transmiterea de informații despre ceva, dar înseamnă în același timp și tentativa de a realiza ceva sau de a acționa asupra interlocutorului, determinîndu-l să facă el ceva, să procedeze într-un anumit mod etc. Ca atare, filozoful englez a descoperit că există un tip particular de enunțuri care au trăsătura de a realiza, în anumite circumstanțe, actul pe care-l denumesc, "să
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vedere aspectul narativ al unui text, noțiunea "actant" prezintă aceleași accepții ca în semiotica narativă. În egală măsură, termenul actant poate desemna însă și instanțele implicate în actul comunicării, prezentă fiind și forma de interactant, care trimite la locutor, respectiv interlocutor. Spre deosebire de sintagma actorii comunicării, care se referă strict la instanțele activ implicate în procesul de comunicare, actantul poate desemna atît instanțele active, cît și pe cele pasive. V. subiect, obiect, acțiune. TESNIERE 1959; GREIMAS 1966; PROPP 1928; DUCROT - SCHAEFFER 1995
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
actanți. Cu alte cuvinte, același actor poate trece dintr-o rubrică actanțială în alta În a n a l i z a d i s c u r s u l u i, sintagma "actorii comunicării" trimite la locutorii și interlocutorii implicați în mod activ într-o interacțiune verbală, spre deosebire de termenul actant care îi desemnează atît pe participanții activi, cît și pe cei pasivi. V. personaj, subiect. UBERSFELD 1996; PAVIS 2002; PIERRON 2002. NM ACTUALIZARE. Atunci cînd ceva este făcut real
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
numărului sau chiar a timpului (Pleacă! - Plecați!). Alteori, situația lingvistică este cea care actualizează cuvintele, încît acestea pot realiza enunțuri monomembre, în răspunsuri precum: Da, Nu, Desigur etc., care devin posibile prin relația cu un context lingvistic anterior, creat de interlocutor. Deoarece în abordarea praxematică a discursului realizarea sensului este concepută numai dinamic, în vorbire actualizarea devine un concept fundamental și pluridimensional. În această perspectivă, actualizarea este o activitate neuro-psihică ce permite trecerea de la potențialitățile limbii la realitatea discursului. Aceasta este
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
activități extralingvistice care se realizează exclusiv prin enunțare, încît enunțul Jur! de exemplu, înseamnă însăși acțiunea de a jura, iar alte activități extralingvistice sînt inițiate prin vorbire, căci enunțul Ia-ți umbrela! poate determina efectuarea unei suite de acte de către interlocutor (deplasarea spre locul unde se află umbrela, prinderea ei cu mîna, eventuala ei introducere într-un obiect portabil, întoarcerea). În funcție de perspectiva avută în vedere, a n a l i z a d i s c u r s u l
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
V. act, autor, vorbire. DUBOIS 1973; D. FILOZ. 1978; FLEW 1983; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RN ADRESARE. Adresarea reprezintă o formă (verbală și/sau extraverbală) de implicare a unui (potențial) interlocutor în derularea actului comunicativ avut în vedere de către locutor, formă a cărei alegere din sistemul existent într-un idiom este motivată de factori obiectivi și/sau subiectivi, generatori de concretizări și de funcții specifice, distincte de la o situație de comunicare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
motivată de factori obiectivi și/sau subiectivi, generatori de concretizări și de funcții specifice, distincte de la o situație de comunicare la alta. Din această perspectivă, termenii de adresare se constituie în materializarea verbală, lingvistică a acestei modalități de indicare a interlocutorului și de relaționare a acestuia cu locutorul, coordonatelor verbale (de tip nominal, pronominal sau interjecțional) ale comunicării putîndu-le fi asociate și elemente de ordin nonverbal și paraverbal (gesturi indicative, mimică, direcție a privirii, ton etc.), cu rol în facilitarea (auto
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]