5,980 matches
-
copii ei s-a îmbolnăvit grav. În mod clar este emoționată să vorbească la atâta lume și termină povestirea destul de brusc, invitându-ne să ascultăm unul din icaros urile tradiționale shipibo. Începe să cânte cu o voce pătrunzătoare, care parcă invadează toate ungherele sălii și alternează note imposibil de înalte cu linii cât de cât normale. Simt cum mi se face pielea de găină dar performanța se termină după două-trei minute. Un alt șaman este Don Agustin Rivas, un bătrân impunător
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
potoli, sătenii terminaseră treburile pe afară și fiecare se trage în casă să se pregătească de noapte. Marița îl sfădea în continuare pe Ghiță care nu terminase de săpat în grădină legumele și zarzavaturile și la protestul că grădina era invadată de pir, de care se știe cât de greu se scapă, Marița încheie cu de acum prea cunoscutele expresii că este un leneș, o stârpitură și un neputincios, merse în casă unde luă ceva în gură apoi se culcă în
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
1866, însă cu un ricoșeu caricatu- ral similar celui cu care este recuperată în Boborul aventura republicană a lui Candiano Popescu. Grotescul apare aici sub forma exagerării retorice care își are deformarea optică în complementul caricatural : hotelul de provincie este invadat de ploșnițe, actul patriotic din 1866 transformat într-o joacă de copii, „poporul” proiectat în derizoriu ca „bobor” și plebiscitarii ca ploșnițe etc. Experiența pe care naratorul o are la Grand Hôtel „Vic- toria Română” se poate împărți în patru
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
acestei priviri, privire care reunește interesul întregii societăți provinciale, sau ceea ce este socotită drept „lumea bună”. Cel de-al doilea episod relevă fraza care a devenit o marcă înregistrată în ceea ce privește opera lui I.L. Caragiale. Naratorul descoperă că patul său este invadat de insecte care devin active în obscuritate. Improvizează un pat așter- nând cearșaful direct pe covor protejându-se cu tutun împotriva insectelor, fără ca prin această strategie să-și găsească confortul. În acest moment cade fraza care a fost ulterior decupată
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în care este băgat după ce-a murit. Și nici acest lucru nu ne-a șocat, de fapt, cum a făcut-o informația următoare: din cauza sărăciei, a lipsei de locuințe, a chiriilor mari, o bună parte din populația actuală a invadat aceste cimitire-orașe, cu artere principale și străduțe laterale, transformând în locuință locul predecesorului - locul de veci al celui de dinaintea lui. Și, dintr-odată, un spațiu destinat neființării s-a însuflețit cu tot ceea ce putea să-l însuflețească omul secolului nostru
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
neîntorși. Hotelul, deși de 4 stele, era la fel de prăfuit ca și cel de la Cairo, dar aici s-a întâmplat minunea care m-a descătușat din încordarea generată de neajunsurile organizatorilor. Pe 31 decembrie dimineața, în sala de mese a hotelului, invadată de turiștii români, am râs cu lacrimi, deoarece, deși erau la discreție mâncăruri, nu am reușit nici unul din cei 200 de turiști să-i convingem pe micii arabi să ne dea tacâmuri și cești pentru ceai și cafea. A început
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
seama că inutil), am vizitat Domul din Milano, asistând chiar la slujba de duminică; am bântuit prin centrul orașului și după ora 15. 00 am pornit, deja obosiți, pe autostrada înspre Franța, din tunel în tunel, de-a lungul Mediteranei „invadând” Franța înainte de miezul nopții, primiți fiind de focuri de artificii, pregătitoare zilei de 14 iulie. Un băiat de la o benzinărie ne-a indicat un nou camping unde, în sfârșit, am folosit cortul. A fost frig și stresant (trăiască antistressul), dar
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de 12 persoane, rotundă, până la carnet de conducere internațional, unde îți poți petrece iarna pe pistele de schi și unde există două guverne care se bat cap în cap. Tot la cârciuma din San Pere, poți afla că nemții au invadat Costa Brava, fapt pentru care catalanii (sau catalunezii) refuză să petreacă vacanța la Mediterana și preferă să meargă în insulele Canare (tot în Mediterana). Aici, toți oamenii sunt într-o veșnică agitație și, ca să te obișnuiești cu ritmul lor, trebuie
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
că valul îi purta fără a-i lăsa să se uite în liniște. A fost primul contact cu o lume egală, identică, lipsită de personalitate. După o săptămână, mai pregnant la Paris, am regăsit masa enervantă de turiști care au invadat Europa, ca niște gândaci de bucătărie. Toți sunt la fel, îmbrăcați identic, mergând identic, acționând identic. M-am cutremurat, m-am speriat, mi-a repugnat. Ieri, joi, am citit dimineața, bărbații roluri de bărbați iar femeile pe cele de femei
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pe care am colindat-o la întâmplare timp de vreo trei ore parcă era un decor de carton pentru un film romantic sau siropos. Nici nu știu cum sau ce să scriu despre așa ceva pentru că în afara sentimentului pustietății citadine care îți invadează sufletul alte observații n-ai de făcut. Ca și cum a-i picta un tablou pentru a imita realitatea, lucru care nu-ți trezește nici o emoție. De altfel până acum emoții puternice n-am trăit. Poate și pentru că este iarnă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
impresionează starea de emoție a copiilor și felul în care singuri și-au improvizat spațiul de joc în curtea generoasă a amfitrioanei. Aici găsești șoproane, scări de lemn agățate în cui, mături de nuiele împodobind o prăjină, roți de car invadând un stâlp de electricitate pentru al înnobila, fiind singurul element stingher și betonat într-o lume de lemn, flori, iarbă, piatră, fier și iubire. Pe cărări te împiedici de potcoave. O roabă s-a transformat în cel mai comod fotoliu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
sus amintită, s-a organizat tabăra de pictură, a doua din vara aceasta, pe care o onorăm cu prezența. Izolați total de restul lumii, în vârful unui deal acoperit masiv de păduri de stejar, într-o oază care acum este invadată de mai mulți pictori, se află un conac-hotel, condus, întreținut și „stăpânit” de o familie care este la dispoziția noastră pentru a ne hrăni și servi. Fiind prima tabără de pictură de aici, cei care s-au ocupat cu organizarea
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
obligată să stau întinsă în pat și asta mi-ar da senzația de „odihnă” de spital. Prefer banca de lemn și zgomotul pensulei pe pânza ce-și așteaptă amprenta. Luni, 22 iulie 2002 - Călinești Spațiul nostru de vis a fost invadat de femei de serviciu care fac curățenie în camere, copilițe care șterg balustradele, armata care instalează în curtea imensă corturile sub care vor fi puse mese și bănci care vor ospăta mâine personalități politice ale țării aflate în turneu prin
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
până pe garduțul de piatră care ne îngrădește teritoriul. Aud marea cu vuietul ei, foșnetul frunzelor, ciripitul păsărelelor și liniștea începuturilor. Ce minune ne este dat să traim! Ce minune! Nici nu știu ce să fac?! Să mai scriu impresii care m-au invadat? Să ascult zgomotele oferite cu generozitate de natură? Să privesc tot ce mă înconjoară pentru a purta cu mine veșnic aceste imagini? Am timp să mă gândesc și să fac ce vreau. Acum, într-adevar, sunt în vacanță! Marți - 27
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Acum încep și transporturile de sclavi din Africa, pentru a lucra pe întinsele plantații de trestie de zahăr. Prin bogățiile sale, noul teritoriu avea să atragă atenția și altor țări europene, în 1555 francezii conduși de Nicolas Durand de Villegagnon invadând Rio de Janeiro, cu intenția de a întemeia "Franța Antarctică". Între 1624 și 1654, Compania olandeză a Indiilor Occidentale cucerește o zonă întinsă din nord-est, punând bazele "Braziliei olandeze". Descoperirea zăcămintelor de aur, la 1695 în Minas Gerais, permite dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
invitații într-o lojă. În săptămâna Carnavalului (etimolologic provenit se pare din "carne vale", dezlegare de carne, înainte de Postul Paștelui), Rio se transformă total, e tot numai "sunet și lumină", buna dispoziție a localnicilor și sutelor de mii de turiști invadând practic străzile, parcurile și plajele. Carnavalul brazilian își are originea în balurile mascate și petrecerile de la Paris și Veneția din secolul al XVIII-lea, care în Brazilia au început să fie organizate pe la 1840. Primul "bal modern de Carnaval" a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
bagajele de mân). Nimeni nu are r)bdare. De la coadă la care stau nu se vede mare lucru din cauza a numeroși evrei hasidimi, cu p)l)riile lor cu boruri largi, cu b)rbi și perciuni, cu ciucuri, care au invadat aeroportul Heathrow și acum sunt mult prea agitați că s) poat) stă la coad). Umbl) de colo-colo, gesticuleaz) și strig) unii la alții, f)când s) vibreze coridoarele. Vreo dou) sute de hasidimi merg În Israel pentru a lua parte
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Palestinei a fost refuzat deoarece arabii nu au putut tolera crearea unui stat evreu, nici m)car a unuia minuscul. Dac) ar fi dorit un stat, l-ar fi putut crea cu ani În urm). Nu l-au acceptat. Au invadat țară din toate p)rțile, sperând s)-i alunge pe evrei și s) pun) mâna pe bog)țiile pe care aceștia le adunaser). Aceast) tar) a fost un desert, un teritoriu cu populații nomade și cu mici ferme de piatr
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
politic) a arabilor palestinieni. Națiunile arabe au fost cele care au respins planul Națiunilor Unite, jurând s) se Împotriveasc) Împ)rțirii prin fort) și atacând comunitatea evreiasc) din Palestina. Arabii au reușit s) conving) opinia public) american) c) evreii au invadat Palestina dup) al doilea r)zboi mondial și au evacuat cu arma În spate populația b)știnaș). Profesorul Bernard Lewis, de la Princeton, este de p)rere c) Israelul trebuie s) câștige b)ț)lia În Statele Unite și c) trebuie s
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
pe Iago În noi. Omul cel bun din Seciuan și Primăvara de la Praga GB: O piesă pe care ai montat-o de mai multe ori, de fiecare dată cu totul diferit... Să Începem cu spectacolul de la Piatra-Neamț. 1968. Tancurile rusești invadaseră Cehoslovacia. Eram cu toții depășiți de evenimente. Dincolo de splendoarea plastică, spectacolul punea, pentru noi, marea Întrebare despre duplicitate și strategie: cum să fii În anul ’68 și bun și rău, cum să trăiești fără să te compromiți. Am resimțit spectacolul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a fost În Bali și Japonia, iar a doua În Brazilia. Pe urmele lui Artaud Doream să am un contact direct cu arta balineză pe care Artaud o diviniza În scrierile sale. La Începutul anilor ’70, Bali nu era Încă invadat nici de turism, nici de terorism. Era un loc pur, aparținând unei lumi magice, de mister și tradiție. Invocarea pământului, a cerului, a naturii, a soarelui, respectul pentru eroi, pentru datini și strămoși, cultul mamei, al tatălui, rugăciuni pentru morți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
vocea de operă, deși mai puțin numeroși, sunt la fel de Îndârjiți ca cei de fotbal. Numai despre voce vorbesc, vin la operă să audă vocea, vocea și numai vocea. Nu e de mirare de ce regizorii sunt pentru ei lăcustele care au invadat spațiul operei și ar trebui exterminați. Dar În teatru, dimpotrivă, astăzi, să ai „voce“ e ridicol. În special În teatrul modern nimeni nu mai vorbește „ca la teatru“. Actorii de film ieșiți din Actor’s Studio imită, cu mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fiecare exercițiu, pentru că lucrul li se părea complex, incitant. Atitudinea se datora, cred, acestui mod de a lucra constant În cerc, pentru că el transmite un sentiment liniștitor de Încredere, fără tentă competitivă. Dar această oază a creativității a fost totuși invadată de mineri În acel iunie 1990... Insula lui Prospero nu poate să existe fără Calibani... Au coborât În haită până În subsolul teatrului și, găsindu-i pe actori grupați În jurul Priscillei, vorbind cu ea În engleză, au devenit suspicioși la culme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
care au fost repuși În drepturi. Nici până azi nu știu cine sunt „victimele“, căci eu nu am cerut nimănui să plece, nu am dat pe nimeni afară. Dimpotrivă, am primit o vizită a unei proaspete pensionare cu temperament vulcanic, care a invadat ca un tanc biroul directorial unde tocmai Îmi sorbeam supa Între două repetiții, gata să mă dea ea pe mine afară, cu țipete histrionice, injurii și insulte cum că aș distruge Teatrul Național cu Trilogia greacă. „Unde sunt limba și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
un fel de colaj suprarealist, mă Întrebam dacă nu cumva piesa clasică pe care o știm și o discutăm tocmai pentru universalitatea ei se regăsea În diversele episoade contemporane, cum ar fi actul „ciumei“, plasat Într-o Piață a Universității invadată de mineri, sau refugiul lui Oedipe la Colonos, identificat În spectacol cu Statuia Libertății. Enescu a compus Oedipe de-a lungul câtorva decenii, perioade dramatice, tulburate de războaie și revoluții care l-au afectat. „Am pus În această operă toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]