5,788 matches
-
am sugerat eu plină de speranță. Acum, că Mark e plecat, ați putea vorbi liniștiți. Merită să încerci, nu? Se auzi soneria. Ed venise la timp. M-am uitat spre Lynn așteptând un răspuns. Era concentrată să șteargă o pată invizibilă de pe măsuța de cafea. —Of, draga mea, s-a mers prea departe ca să mai discutăm. Credeam că am fost clară aseară. M-am hotărât. Divorțez. —Ce bine îți stă părul! Ed îl atinse cu admirație. Ar fi trebuit să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
văzut că mă uitam la berea din mâna lui. — Eu nu aveam de gând să rămân, dar el a insistat să-mi dea o bere. Arăta cu degetul spre Kieran, care se făcuse mic, într-o încercare de a deveni invizibil. Eu tăceam în continuare. La fel și ceilalți. Ed bea cât de repede putea. Bine atunci, eu o să plec. Se ridică, eu m-am uitat la Mark, care-mi făcu un imperceptibil semn aprobator cu capul. Știa că trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
făcu o plimbare pe faleză. În această după-amiază rece de iarnă, erau puțini oameni. Marea era departe, foarte departe, la reflux, iar soarele, În cea mai mare parte ascuns de nori, apunea peste nisipul ud și neted, peste apa aproape invizibilă. Un ponton scheletic, neobișnuit de lung, se Întindea dinspre mal către orizont, ca și cum și-ar fi propus să facă un pod peste Marea Irlandei, dar și-ar fi pierdut energia. Părea absurd ca el, Henry James, „distinsul om de litere“, autorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
urmele ei. Motivele acestor două femei, care se roteau În jurul existenței lui ca doi sateliți, arătându-și nu mai mult de jumătate din propria persoană, nu erau niciodată În totalitate limpezi, dar Alice continua să fie fascinată și geloasă pe invizibila Fenimore. O dată, când William sosi neanunțat În Anglia, porniră Împreună spre Leamington, iar Henry se duse Înainte, să o pregătească pe Alice pentru vizita lui William. — Am ceva să Îți spun, Începu el. — Sper că nu intenționezi să te Însori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dinspre grădină, ca într-o vizită de prezentare în casa, tipică marii burghezii, a bunicii paterne, rămase văduvă și care, franțuzoaică din sud și calvinistă, intrase prin căsătorie în casa zwingliană, a început să se trăncănească, peste mine - de parcă eram invizibil - în franțuzește. Abia dacă ajungea vreun cuvânt la cel venit de la drum, care se vedea distribuit din greșeală într-o cuminte piesă de familie, iar în acest timp bea ceai subțire, ronțăia prea mulți biscuiți și privea încurcat în direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu fofârlica În d-alde astea, așa că a luat drumu dă fer și a venit În mahalaua Unșpe. Ca să-și piardă urma În gloată, mă-nțelegeți. Mandezu, În schimb, n-am avutără nevoie d-un Lacroze ca să fac pă omu invizibil; stau dân zori până la mezu nopții decât la mine În debara, care ie gaură dă șarpe, și mă râd dă gașca lu Pește, ăl de-și dă talente În Abator și nici că mă zărește În obraz. Da, nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
1˚ C Celelalte fluctuează. „Mă,“-spune el-„să nu mori la fel cum ai trăit!“ 4 Despărțire de iarnă. Frig, singurătate și senzația unei morți iminente localizate la suprafața trupurilor, împiedicînd orice reunire. Nimic nu mai răzbate dincolo de pelicula aceasta invizibilă cu toate că strigătul pe care-l izolează trebuie să fie sfîșietor. Singure secundele, bătute ghilotinat de vechea pendulă, reverberează între siluetele noastre oțelite, parcă; părem a fi așa, înmormîntați în imobilitate ca în propria noastră distrugere, două statui părăsite de orice
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
el se ascunde și-mi strigă doar de acolo din spatele evidenței: „-Ha! Ai crezut că-ți ești propriul stăpîn, că tu hotărăști totul. Și iată că te mîngîie dintr-o dată cea care, pe toate drumurile fiind și-n toți, e invizibilă. Pas’ de te luptă cu ea. Nu poți să-i știi niciodată următoarea mișcare.” Din interiorul vitraliului îți simt, tinere, suferința, așa cum stai și nu vezi nimic în fața ferestrei. Ai avut iluzia că viața ți-e pur și simplu un
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
a visului nu ne rămâne decât să avem curajul de-a evada din muțenia firescului pentru a contempla noaptea ce s-a însingurat în noi. Și pentru toate neșansele vieții o ușoară ordine a înghețului frustrat și el de lumi invizibile ne va conduce harul spre un UNIVERS înjumătățit de întrebări. Cine să fie pe acea PARDOSEALĂ A HAZARDULUI, dacă nu această noapte cu toate viețile ei de iubire, prin nesomnul vândut unui EXTAZ FLĂMÂND DE DORURI ȘI VIEȚI ÎNSINGURATE unde
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
aștern UITAREA să-mi ardă-n tăcere, VISAREA ȘI SUFLETUL ALBASTRU DE ZILE. UMBRA DESFRUNZITĂ A NOPȚILOR Ți-am sărutat umbra desfrunzită a nopților, și-am descoperit în Ea, numai lacrimi vii peste o lume imposibilă. Ți-am sărutat plecările invizibile în dragostea albă, și-n miezul dorului, am descoperit tainele ofilite de vremi. Nici noaptea nu ți-a hoinărit pe trupu-ți de AER, și nici vocile întunericului, nu ți-au ascultat fericirile forțate în deplânsul sarcastic al HAITELOR DE VIS
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
DRAGOSTEA. RESPIRAREA NOPȚILOR De va veni lumina să-mi spele sufletul de păcate, îmi voi cere iertare timpului, deoarece el m-a făcut CUVÂNT. Prin fața cititorilor mei va curge acea sintagmă dezvelită de dragoste și viețile lor vor căpăta rugăciunea invizibilă ce stă în răsărit de luceafăr. Poate aburul cuvintelor să le încălzească sufletele și să le spele inimile lor de durere, încercând să desfacă brațele aerului pentru a prinde din zbor gustul de sfere. Strigările gândurilor vor fi amestecate cu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
dumnezeiască ce din când în când schimbă în trup amărăciunea întinsă pe o viață. Doamne, și cât de îndurător, să poți păși peste uitare alături de visul aproape sfârșit de o secundă îngerească ce stă să mediteze în RESPIRAREA NOPȚILOR. URMA INVIZIBILĂ A DRAGOSTEI Nu voi putea muri până când nu voi despărți norii de zbatere ai trupului meu, lăsând pe cer acea urmă invizibilă a dragostei. Nu voi putea muri, deși știu bine că viața mea a fost o contemplare de zări
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
peste uitare alături de visul aproape sfârșit de o secundă îngerească ce stă să mediteze în RESPIRAREA NOPȚILOR. URMA INVIZIBILĂ A DRAGOSTEI Nu voi putea muri până când nu voi despărți norii de zbatere ai trupului meu, lăsând pe cer acea urmă invizibilă a dragostei. Nu voi putea muri, deși știu bine că viața mea a fost o contemplare de zări, având tot timpul trupul firav întins peste înnoptările sufletului. Brațele mele își vor căuta sărutul visului și vor fi desfăcute în acei
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Durerile trezite din sunetul amintirilor vibrau pe rând în glezna tenebrelor unde dorul de viață se vrea decapitat ca un vis în care mai pot să mă sprijin înaintea ultimei nopți. Cu înfrigurare îmi îngenunchiam sentimentele ca pe niște faceri invizibile în care încercam să discern arderea din ce în ce mai profundă a pământului nostru unde nimeni nu simte orizontul acoperit de oasele albe ale stelelor... Oriunde prin lume îți vedeam chipul, mă aplecam să-l sărut ca pe o stea clarvăzătoare și ntr-o
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
trăim vremuri grele într-o Românie amară! 15-07-2005 CIMITIRUL MORȚILOR O noapte prin cimitirul morților dezgoliți de sinceritatea în care muzica grea a cavourilor îmi apasă conștient peste cuvinte. O noapte epuizată de fumul aburind al întunericului copleșit de reproșurile invizibile ale pesimismului în care te înveleai cu secundele spânzurate în palmele corzilor de dragoste. O noapte dulce peste trupuri de oase, peste suflete înmugurite peste țărâna inocentă a trecutului albit de perfecțiunea unei lumânări înlăcrimate de înșelăciune. Și eu atunci
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
să văd ce se întâmplă, de pildă, peste două ore. — Ar fi grozav, a zis Adam. Gândește-te câți bani ai putea să câștigi la cursele de cai. Am pufnit în râs. — Sau mi-ar plăcea să pot să fiu invizibilă. Asta ar fi foarte distractiv. Pun pariu că poți să afli mult mai multe despre o persoană, atunci când omul respectiv nu crede că ești acolo. Ai dreptate, a aprobat el. A urmat o scurtă pauză. —Mie mi-ar plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
așa mai departe, apele-o pornesc brusc, drept În sus, spiritul tău de rîu se leagă de-al celui care-a construit barajul din vocabule, trec anii, globulele roșii, cuvintele, și la sfîrșit rămîne pe fundul albiei o glorioasă urmă invizibilă. Constituită din cîteva obiecte paginate, sfărîmicioase. Cu poză. Anii aceia Însemnînd pentru chipul deviat din fotografie paginile de mai sus și următoarele, jurnalul propriu-zis, dac-o mai fi, unele seri ieșite din comun, o doamnă platinată, o cheiță, cîteva lecții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sub o streașină. Cum să construiești un personaj. Mai Întîi Îl desenezi c-un creion cu mină moale, Îl plasezi Într-un peisaj cu flori sau ruine, Într-o conjunctură nefericită ori Într-o casă cu multe camere modeste, aproape invizibile, execuți cu minuțiozitate hornul și petalele și, după ce-l privești cîteva minute pentru a-i insufla curaj, Îl decupezi cu grijă exact pe margine, pe linia Întreruptă, Îl ridici, e ușor, În faza următoare Îl colorezi, ochii, gura, hainele, umbrela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Fondul nu mai ține pasul cu excesul de tehnică care face lucrurile și mai greu de digerat. Stomacul se dilată. Ochiul se Închide. Deoarece exact În ochi sare risipa contondentă de talent ingineresc pentru punerea pe ecran a vreunei mize invizibile, uitați-vă la Dosarele X. Se cunoaște totul În materie de tehnologie, mecanică, prize și impulsuri, majoritatea regizorilor sînt născuți Între computere și copiatoare și filmați la naștere de tați emoționați pe casete de 8 mm HG, sînt digitali, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
locomoție sau hainele povestirii nu se mai poartă coif de fier , dar Înăuntru respiră o vietate (ceea ce nu se poate spune despre cinematografie, În interiorul căreia nu mai respiră nimic. Haina modernă, din aluminiu, acoperă un gol. Și nu-i omul invizibil). Scrisul a găsit cadențe noi. Iar transa este indusă prin tempo, a se asculta, nu la masă, dansurile woodoo. Marea proză e-n pas cu moda. E rapidă, joasă, sport. A accelerat, rămînÎnd În același timp atentă la drumul principal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pur și simplu, fără nici o justificare. Cum tot aparent fără sens pare răpirea Ariellei de către Henriques, În vederea unui portughez joc amoros În trei (al treilea partener fiind o bătrînă hidoasă, ivită nu se știe cînd dintre volumele lui Bosh). Deși invizibil, singurul personaj care are un rost precis, prin multiplicare, este Pessoa. Portugalia: 92 de mii de kilometri pătrați cu tot cu Azore și Împinsă continuu de-o mie de ani de Spania Înspre ocean, ea agățîndu-se de graniță cu Îndîrjire, o țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
prostii, au devenit galopant senile, Îndreptîndu-se cu viteza proiectilelor teleghidate spre antichitate ca să se-ngroape definitiv acolo, printre ruinele pe care le vedem acum, să moară sîrbii, e deviza, articolul celor dîrji și neînfricați, penibilul respect pentru viață devenind la fel de invizibil ca avioanele NATO, Alianța Morții, cum a scris cine știe ce bețiv pe perete cu roșu În stația de metrou Piața Unirii Doi. Motiv pentru care mi-a fost rușine că sînt american, În sfîrșit s-a schimbat substantivul, s-a terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În rezumat viața densă a intelectualei. „Prima ei dragoste a fost baletul, tînăra dorindu-și din tot sufletul să devină doctoriță. Însă un accident de mașină a forțat-o să-și regîndească viitorul.” Lovită de mașină la cap, În porțiunea invizibilă profanilor, a renunțat la stetoscop, nu și la masa de ginecologie (psihiatrii afirmă că stomatologii sînt marile victime ale anxietății - gura deschisă reprezintă o amenințare mitică, vaginul, și ei se uită toată viața-n ea -, mă Întreb atunci cît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În cupolă, devenise mică cît un ochi de fluture, muzica modifica dimensiunile, trăsăturile compozitorului, percepția vizuală, făcînd animalele să plîngă, să Înoate În spuma zilelor, sub hipnoză nimeni nu mai era izbit de trenul urîțeniei greu de suportat a pianistului invizibil - cei mai mulți din sală nu l-au putut vedea, nu au avut cum, se ascunsese În atmosferă -, blestemul rupîndu-se notă cu notă pînă cînd sunetele l-au preschimbat În prinț. Oskar și Jean Baptiste Grenouille, cel pe care Patrick Sskind l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
spune despre albanezi. Nu am văzut niciodată o satiră atît de rampantă, nici măcar arabii n-ar fi reușit ceva așa de radical, de fundamentalist, nici măcar cu glaspapir, e atacată cu garda jos și upercut-uri de un sarcasm necruțător, aproape invizibil dublat de o amară ironie, toată societatea, sînt făcute knock-out unul cîte unul toate miturile americane: democrație, libertate, istorie, dreptul la opinie, la informare corectă, guvern, servicii secrete, președinte, consilieri, armată, credință, loialitate, populație. Ni se demonstrează ca la școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]