6,016 matches
-
speranțelor de expansiune, era organizarea unei acțiuni comune a guvernelor balcanice și adoptarea de către ele a unor măsuri de sprijinire reciprocă. Au fost făcute realmente încercări de unire a guvernelor din Balcani și de atragere a liderilor naționali și revoluționari italieni, polonezi și unguri. Trebuiau rezolvate în acest moment chestiunea obiectivelor contradictorii și cea a împărțirii teritoriilor balcanice aflate încă sub stăpînire otomană. COOPERAREA BALCANICĂ Deși relatarea de față tratează în primul rînd problema relațiilor popoarele balcanice cu Poarta și cu
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
nici o experiență în privința guvernării constituționale. Între timp, puterile aprobaseră instituirea unei administrații în Rumelia Răsăriteană, care reprezenta cel mai prost rezultat al unei colaborări internaționale. În aprilie 1878 a fost emis un Regulament Organic, produsul unei comisii mixte, reprezentanții britanici, italieni, habsburgi, francezi și ruși elaborînd fiecare cîte o secțiune a acestuia. A rezultat un document alcătuit din 495 de articole mult prea complicat pentru provincia aceasta. Haosul creat astfel este ilustrat de comentariile consulului Marii Britanii la Plovdiv asupra regulamentului administrativ
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
să aibă o mare importanță pentru problemele balcanice. În ceea ce privește propria lor țară și în calitate de mare putere cu drepturi egale, plus că erau nemulțumiți de nereușita de a obține un cîștig cît de mic în urma Congresului de la Berlin, oamenii de stat italieni doreau să aibă și ei influență asupra Balcanilor. La fiecare reînnoire a pactului, care se efectua din cinci în cinci ani, guvernul italian exercita presiuni relativ la recunoașterea poziției lui. Interesul lui major se referea la soarta regiunilor albaneze, unde Italia
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
poncif“ ținând loc de orice altă originalitate. Lucru meritoriu pentru un scriitor ardelean și la care Baudelaire abia Îndrăznea să aspire În ceasurile lui de deznădejde: Je veux créer un poncif! Je veux créer un poncif! [...] RAMIRO ORTIZ ERA UN ITALIAN DIN ACEA NAȚIE MÂNDRĂ de odinioară, mediocrizată prin concursul fatal al istoriei și ajunsă la condiția, aș zice, de ovrei al Europei, așa cel puțin cum i am cunoscut [eu] pe cei pripășiți În țara noastră și greu asimilabili: practici
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe poet să continue traducerea, iar după moartea acestuia a completat-o cu ter ține Întregi, versuri sau frânturi de vers traduse de Emanoil Bucuța și Perpessicius, adăugându-i note și comentarii lămu ritoare, fără de care Dante este inaccesibil chiar italienilor, Îmbogățind-o cu ilustrații repro duse după xilografiile ediției princeps de la 1529 și Îngrijind până la urmă de o corectă și preafrumoasă tehnică a tiparului, vrednică de o asemenea operă, imprimând-o pe hârtie bună, cu chenare de culoare la fiecare
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Securității „Ce mai umblă ăștia mă, Marine - i-a zis colonelul de la vize băiatului care-i aducea pașapoartele artiștilor de la Operă -, ia să mai stea și pe-acasă, că avem treabă!“ „Ăștia“ erau, de fapt, marele bariton D. chemat de italieni într-un juriu la Scala din Milano. Dar când era mahmur, colonelul folosea numai pluralul. „Ia să mai bem și noi niște apă, să ne limpezim“, zicea el golind sticlă după sticlă. Sau: „Ia să le mai dăm peste nas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
țară... Ați observat ce bine seamănă între ei românii care și-au găsit de lucru în străinătate? Seamănă între ei, dar ceea ce-i mai interesant e că seamănă, ca frații dintr-o mamă, și cu francezii, cu spaniolii și cu italienii. Au plecat cu fețele căzute, de morți vii, și, în numai un an, doi, le-au înviat privirile, zâmbetul, vorba, sentimentele. În țară, semănau cu disperații cărora le vedem chipurile la televizor la inundații și la cozile de la medicamente compensate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
au înțeles greșit bunăvoința prim-secretarului, și-au vopsit căzile cu Duco violet, dar tot murdari veneau la serviciu. Haideți să fim odată sinceri și să recunoaștem că toate căzile astea colorate, pe care ni le-au adus turcii și italienii după 1990, mai mult au zăpăcit oamenii. Iar divorțurile din cauza nevestelor care poftesc la căzi și la bideuri roz se țin lanț. Era el un dobitoc Ceaușescu, dar măcar la căzi se pricepea. Și, bineînțeles, la private. Când ai cadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Viena, în iunie 1916. Imediat este încorporat în armatra austroungara, face școală de ofițeri de rezervă, primește gradul de sublocotenent și este trimis pe frontul din munții Alpi în nordul Italiei, unde aveau loc lupte crâncene, aici cade prizioner la italieni. În lagărul de prizioneri din Italia îl cunoaște pe preotul ardelean Vasile Lucaciu (1852-1922), unul dintre înflăcărații luptători pentru eliberare națională românilor transilvăneni. Tânărul ofițer, Ilie Vișan, se înscrie între primii și depune jurmntul în Legiunea de Voluntari Români, cu
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93279]
-
Și, cu-ai tăi ochi pe Fiu-nduplecându-l, Ne mântuie de iad, o Prea-ndurată! Fr. Ioan Butnaru (Viața, nr. 9, septembrie 1938) 8. PR. IOSIF CELANTE autobiografie M-am născut din părinții Const. Celante și Argia Baroli de origine italieni, în ziua de 16 februarie 1910, în com. Băsești, sat Câmpeni, jud. Bacău. Am fost botezat în parohia Pustiana la câteva zile. După doi ani de la nașterea mea, părinții s-au mutat în orașul Bacău unde tatăl meu a intrat
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
la liceu. În acești ani, 1918-1922 serveam ca ministrant în biserica noastră din Bacău. Paroh era Pr. Paul Mosel și vicar un oarecare Malinowski. Parohia număra, după cum țin minte, cam 170 de familii, mai toate alcătuite din naționalități străine: nemți, italieni, polonezi, unguri, cehi, francezi și alții. Bărbații erau meseriași, tehnicieni, constructori, completați de nenumărați evrei, meseriași și ei, și care aveau în mână negoțul de tot felul. Comunitatea lor era impresionantă. Cel puțin jumătate din ei alcătuiau populația orașului. Românii
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pelerini sosiți din diferite țări. La începutul Sfintei Liturghii, dra. Ruxandra Mihăilă, translatoarea grupului nostru, a anunțat publicul prezent în limba engleză, franceză și italiană că peste câteva momente va începe concelebrarea sfintei Liturghii în limba română. Grupuri mari de italieni, englezi, francezi și de alte naționalități au strâns rândurile în apropierea altarului grotei pentru a asista la Liturghia în limba română. În momentul distribuirii sfintei Împărtășanii, s-au așezat pe patru rânduri credincioșii pentru a se împărtăși cu Trupul Mântuitorului
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Am avut astfel fericirea ca în anul școlar 1941-42 să cânt împreună cu el părțile solistice de tenor și sopan din lucrările amintite. Corul, în afară de orga (la care cânta pr. Gh. Pal ) era acompaniat și de fanfara satului (dirijor fiind un italian după nume), astfel că de sărbători și duminici, din noua și măreața biserică din Hălăucești (ctitorie a pr. paroh Alois Herciu) ce era de fiecare dată plină de credincioși, se ridicau spre Cer rugi și cântece religioase de o înaltă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cel puțin așa pare la o primă vedere), femei superbe care beau șampanie franțuzească le pot vedea fugar surâsul senzual și spatele decoltat prin ferestruica prin care mi se livrează farfuriile murdare. La sfârșit, duminică dimineață spre prânz, patronul, un italian care a făcut avere în Caraibe, servește întregii echipe șampanie. Suntem toți atât de obosiți, încât nici măcar nu putem face conversație. Ora 4.30, dimineața de sâmbătă. O prostituată de lux este aruncată în apă de doi bărbați beți cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pentru un tuns obișnuit. Acesta costă doar 19 franci elvețieni, mai puțin de jumătate raportat la frizeriile cu pretenții din Geneva, inaccesibile însă buzunarului meu de student. Proprietarii "salonului", cum se spune aici unei frizerii, sunt Nino și Silvio, doi italieni având o vârstă imposibil de ghicit. Sunt diferiți ca muntele și marea, albul și negrul, focul și apa. Nino este din Milano, Silvio din Napoli. Primul este tăcut și eficace, rezolvă clientul în maxim 20 de minute. Silvio gesticulează intens
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
români, kosovari, marocani etc. Capete de muncitori în construcții, cu urme de var după urechi, dar și capete celebre. Umbla vorba că acolo s-ar tunde și Jean Starobinsky, stea a literelor europene. Uneori, Nino-salon găzduiește aprige dezbateri politicii între italieni în vârstă, care au ales să se stabilească definitiv în Elveția Elveția. Odată, am asistat la o ceartă în toată regula între ei. Cei originari din Nordul Italiei îi acuzau pe cei din Sud că nu muncesc suficient și nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
să-mi spună că pentru cei ca noi, otrăviți de patima exilului, soluția de supraviețuire constă în a fi veșnic pe drum. Plecarea ca salvare, întoarcerea ca fals tratament. 27 iulie 2007 Fraza de la finalul cărții de călătorie, Danubius, a italianului Claudio Magris, autorul unui voiaj "cult" de-a lungul Dunării la sfârșitul anilor 1980. După ce contemplă Dunărea aruncându-se în mare la Sulina ca o mireasă nebună (în schimbul unei șpăgi pe care trebuie să o dea unui grănicer, zona canalului
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
un an într-un serviciu neurologic, nu se obțin rezultate satisfăcătoare - tribunalul acordă divorțul, dar problema daunelor pentru prejudiciul fizic rămâne în suspensie. În schimb, la Solnhofen (Bavaria), un muncitor italian își vinde soția pe 1.000 mărci unui alt italian, dar femeia se întoarce la fostul soț, nemulțumită de cumpărător. „Fostul” acceptă soarta, însă cumpărătorul cere banii înapoi. Banii? Care bani?... La Luluaburg (în Kasaiul Occidental), tribunalul îl condamnă pe Alfons Owele la moarte, pentru asasinat și antropofagie: Owele a
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
alibi pentru conștiința curată a umanității. Henri de Montherlant continuă: - E totuși odios să poți merge pe Lună în timp ce casa mea poate să ardă sau eu să fiu asasinat fiindcă telefonul nu avea curent. Un joc pentru copii, lansat de italieni, face ravagii: astronauți-soldați transformă Luna într-un câmp de bătălie. „Societatea internațională a Pământului plat” (aproape 80 de membri) constată că rândurile i se răresc, cadre vechi mor, cadre tinere nu mai apar. „Nenorocirea omului vine din faptul că, inventând
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
banc uriaș de scrumbii vine cumva din Liechtenstein spre Luxembrug, așa cum vin orice idei - pe jos și multe, chiar și sub formă de banc. Nu deschid ochii. Spiritul somnolează odată cu pleoapa. Cineva îmi dă brânci să-mi comunice că un italian a fost arestat mulțumită unei femei goale. Sau chiar de o femeie goală. Nu mă clintesc. Nici măcar caii nu mă pasionează - caii despre care scriu ori de câte ori nu am despre ce scrie. Dar nu mă simt obosit. Aș minți argumentând patetic
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
înconjurate de grădini superbe și de lacul care se-ntindea de sub dealul Galatei până sub Manta Roșie. Biserica Frumoasa își merită și azi numele cu care a ajuns până la noi. Importanța sa artistică rezidă în circumstanța că stilul său, clasic italian, înseamnă abandonarea vechei arhitecturi moldovenești și încununarea încercărilor epocei de a introduce elementele clasice. Clădirile din incinta mânăstirei sunt și ele de o eleganță simplă captivantă și acum, cu toată starea mediocră în care se află. (Polyfoto, București) Pag. 153
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Teatrul Național de la Copou, după o fotografie veche. Pag. 192. Mănăstirea Socola și Ospiciul de alienați. (Colecțiunea Socec et Comp., Iași) Pag. 193. Case vechi, în str. Ștefan cel Mare. (Polyfoto) Pag. 194. Turnul bisericii Bărboi, a cărei înfățișare de campanile italian și a cărei zveltă siluetă fac din el unul din cele mai interesante monumente ale orașului. Pag. 196. Turnul bisericii Sf. Spiridon, un fel de San Marco al Iașului; și al cărui glas profund are, noaptea, ceva sibilic. (Foto-Regal) Pag
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
firea mea singuratecă și dornică de cercetare. Ferit de grija zilei de mâne, mă voi cufunda ca un budist în trecut, mai ales în trecutul nostru atât de măreț în fapte și oameni." Pag. 283. Palatul Universităței nouă, opera constructorilor italieni Trolli și Scolari, inaugurată în anul 1897. În fața sa, la intrare, s-a așezat statuia lui Mihail Kogălniceanu, în bronz, lucrată de sculptorul polonez Hegel (căruia i se mai datoresc: statuia lui Miron Costin și cea a lui Vasile Alecsandri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Convoiul a ajuns până în Germania și s-a stabilit în diferite localități. Printre refugiații ajunși la Dresda se aflau: mama, sora mea și familia unchiului din partea mamei. În lagărul de refugiați de la Dresda nu erau numai germani, erau unguri și italieni dar cunoscători de limbă germană. Aici li sau oferit locuri de muncă. Mama era văduvă cu un copil. Fiind croitoreasă recunoscută a continuat să practice această meserie și aici. Sora mea și-a continuat studiile, dar, în afara orelor a lucrat
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
său val caută și a găsit expresia proprie. Nu e ceva nou în istoria filmului. Tu știi asta mai bine decât mine. Toți acești excelenți creatori (Puiu, Mungiu, Porumboiu și ceilalți) repetă experința neorealismului italian. După dezastrul comunist, ca și italienii după falimentul devastator al fascismului, tinerii cineaști români au fost obligați să adapteze mijloacele la un anume tip de emoție produs de contemplarea lumii din jur. Diferența este că România nu e o țară atât de însorită ca Italia, așa că
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]