5,860 matches
-
susținute și de apropiații lui Ștefan Gușe, cel care comunicase Moscovei că România nu solicită și nu acceptă ajutor militar. La începutul lui ianuarie, două reprize de dialog, mai întâi cu Virgil Măgureanu și apoi chiar cu Ion Iliescu, nu izbutesc să calmeze durabil spiritele (stenogramele Arhivele Militare, fond Cabinetul Ministrului, dosar 32/1990, file 10-90 au fost publicate de Cezar Mâță, în Istorie și societate, vol. III, București, Editura Mica Valahie, 2006, p. 589 si urm). O nouă revoltă a
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
ca tratatul să fie caduc; diplomații ruși au refuzat însă tot timpul, pînă în 2003, cînd în fine s-a încheiat un nou tratat, să ia măcar în discuție o altă formă a documentului înafara celei pe care Primakov nu izbutise să o parafeze. 76 Una dintre acuzele cele mai tenace aduse președintelui Constantinescu se bazează, ca și în alte cazuri, pe o confuzie generată și întreținută activ de mass media : într-o conferință adresată Societății Timișoara, în 1997, Constantinescu declara
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
lui, inactuală și, s-a tot spus, lipsită de "valoare estetică". Nu știu dacă am procedat bine. Deși poate ar fi trebuit să renunț, dezamăgit de absența unei receptări pe măsura așteptărilor mele, mi-am făcut totuși curaj și am izbutit să-i scriu, într-un sfârșit, continuarea, încredințat fiind că abia în literatura lui Lovinescu e de găsit calea de acces către personalitatea sa enigmatică, de scriitor cu vocație critică și suflet de artist. Așadar, abia cu acest volum pot
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
a dezerta de la datorie; Flaubert în schimb, cu toată asceza autoimpusă ("am devenit un om-peniță", zicea cu mândrie într-o epistolă), și fără să se miște de la birou decât cu mare greutate (de plimbări nici nu mai vorbim!), nu a izbutit să termine multe cărți. Și chiar de n-ar fi așa, tot ar sări în ochi discrepanța dintre natura armonioasă a unuia și contorsiunile personalității schizoide a celuilalt. Diferența se observă, apoi, fizionomic. Faciesul olimpianului de la Weimar se desenează discret
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ne mai surprinde, prin urmare, nici alternarea facilă de procedee, în scopul evitării monotoniei compoziționale. Senzația de stereotipie, de mecanică improvizație persistă, ca în fragmentul ce ilustrează stângaci, în maniera rezolvării unei teme pentru acasă, toposul ubi sunt?, fără a izbuti să trezească în conștiință înfiorarea legitimă: Dar unde sunt acum Nereu și Proteu? Unde e Amfitrite, "zeița ilustră ce nutrește o mie de monștri la sânul său, zeița bocitoare ale cărei valuri se sfarmă cu zgomot de stâncă"? Unde e
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
pentru că simțirea îi pare amorțită cu totul, iar eterna justificare vizând disproporția dintre intensitatea emoției și caracterul limitat al posibilităților de verbalizare ("pentru a nu risipi vorbele în zadar descriind ce nu se poate descrie"44), date fiind circumstanțele, nu izbutește să convingă pe nimeni. Așadar, voiajurile lui Lovinescu sfârșesc așa cum au început: în citat, în carte. Prin spațiul geografiei reale scriitorul a fost numai un călător fără voie, purtat de ici colo din pricini felurite, care n-au ținut de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ca personajele romanelor lovinesciene să verse lacrimi grele la contactul cu formele elementare de artă, de tipul romanței sentimentale, unde emoția se exprimă nestingherit în toată splendoarea sa animalică? De ce numai glasul flașnetei 99, și nu alte sonuri mai elevate, izbutește să trezească la viață mereu, în literatura criticului, nostalgia după copilărie și locurile natale, adică fibra temperamentală moldovenească? La toate acestea Lovinescu se mulțumește doar să schițeze, hieroglific, răspunsurile, deși ideile de mai sus meritau să fie dezvoltate pe larg
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
că respinge determinismul (corespunzător ideii de fatalitate existențială)109, identificabil și în tragedie, și în drama naturalistă, deși sancționează vehement dramatugia lui Caragiale sau Mihail Sorbul (fiindcă se axează prea mult pe "instinct" și prea puțin pe intelectualitate), Lovinescu nu izbutește deocamdată să găsească o formulă artistică alternativă, capabilă a răspunde dorinței de libertate și de afirmare fără constrângeri a personalității. Soluția cea mai la îndemână, întrezărită chiar din considerațiile privind actualitatea teatrului antic, ar fi fost să scrie o "melodramă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
intelectualului în fața oglinzii deoarece abia atunci când vrea să fie autentic devine Lovinescu mai artificial, fie încărcându-și discursul cu un roi de citate, fie exagerând în mod neverosimil naturalețea, spontaneitatea. Lipsit și de simțul realului, dar și de imaginație, criticul-scriitor izbutește să convingă doar în comentariul propriilor experiențe de viață sau de lectură, cu idei și cuvinte luate din cărți. Or, cum talentul oricărui dramaturg se vădește în forța de a plăsmui personaje și scene vii, memorabile, Lovinescu era sortit din
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
lovinescian într-o ființă fără libertate, și, pe de altă parte, tendința acestui personaj de a ieși din rolul prescris și de a-și afirma voința individuală. În fapt, Lovinescu se declara satisfăcut de a fi reușit ceea ce nu-i izbutise lui Ibsen: și anume, să inventeze o intrigă perfect adecvată la "subiect" și la psihologia personajelor, după o logică impecabilă, fără elemente de prisos. Totul e o fatalitate, un angrenaj de împrejurări ce îmi închipui că pot constitui un motiv
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
o cauză, ci mai mult ca efect, depinzând în exclusivitate de logica narativă, de intrigă și de conflictul dramatic. Ar trebui să intervină aici, pe lângă fatalitatea biologică (glasul sângelui), și aceea propriu-zis "literară"114. Dar, în ciuda bunelor intenții, dramaturgul nu izbutește să motiveze estetic suficient de convingător nici deznodământul, nici comportamentul personajelor sale, ceea ce conferă narațiunii un caracter arbitrar, neverosimil, specific mai curând melodramei decât tragediei pentru că în melodramă e lucru firesc să te confrunți cu situații neplauzibile și aglutinări aleatorii
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
întotdeauna interpretabile. Conflictul dramatic se transformă astfel într-un conflict al interpretărilor pe tema vicleniei muierii, ca în rescrierea sadoveniană a poveștii despre filozoful Sindipa, cu diferența că, deși locvace și extrem de persuasivă (cine n-ar recunoaște-o?), femeia nu izbutește acum să-și dovedească nevinovăția în fața propriului fiu, judecător intransigent, dogmatic, lipsit de simțul nuanțelor și de o autentică vocație filozofică, sau măcar de înțelepciunea care să-l fi învățat lecția toleranței (asemeni tatălui său, Luca nu vorbește aproape deloc
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și critic literar 129. 3.1. "O dragoste florentină". Povestea fără sfârșit Prima modificare impusă de rigorile genului abordat (nuvela) ar fi trebuit să conducă, firesc, la obiectivarea (prin dialog) a narațiunii descriptiv-memorialistice din textul originar (notele de călătorie) lucru izbutit numai parțial, deoarece autorul se mulțumește să decupeze pur și simplu episoadele cu potențial dramatic, aglutinându-le într-o manieră mai curând... "impresionistă" decât nuvelistică stricto sensu. Sursa de "inspirație" e indicată, de altfel, chiar din prefață, unde prozatorul își
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
motive de plâns în toată povestea de față, menită să impresioneze, pare-se, exclusiv pe cel care a trăit-o. Cu toate acestea, interesant e modul cum înțelege Lovinescu să-și asume eșecul estetic, cu regretul de a nu fi izbutit, decât pe jumătate, să extragă "literatura" din "viață". Altminteri, el nu avea să se împace nicicând pe deplin cu ideea că, în fond, literatura din literatură se naște. Drept urmare, chiar dacă în celelalte "nuvele" din volum prozatorul nu mai recurge la
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
mai exact: parodică) dramatizează Lovinescu, în lipsa altor surse de inspirație, episodul mitologic al răzbunării încornoratului Vulcan (în Homer travestit), episod focalizat așadar pe același pattern al triunghiului conjugal, cu motivul adiacent al vicleniei feminine. E drept, prozatorul nu prea a izbutit să ne facă să râdem și a rescris povestea după gustul său, modernizând "decorul" și, deopotrivă, psihologia zeilor din Olimp, pe care i-a obligat într-un final să se comporte civilizat, fără patimă, dacă nu chiar ca niște intelectuali
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cu potențial melodramatic. Iar melodrama, nu trebuie uitat, are la bază un model actanțial care ilustrează însuși procesul de funcționare a psihicului uman, reclamând identificarea cathartică și receptarea textului ca structură nedecompozabilă 146. Rămâne de văzut dacă și în ce măsură va izbuti Lovinescu să găsească în roman, după cum și-a dorit, o formă deschisă, mobilă, accesibilă și complicată deopotrivă, capabilă a răspunde atât sensibilității estetice moderne, în acord cu mutația de valori și cu principiile pragmatice ale criticii sale, cât și severelor
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ghinionului său la femei (de vină ar fi, am văzut, propriul temperament melancolic, agravat de circumstanțele biografice nefavorabile unei dezvoltări psihice normale moartea mamei, lipsa afecțiunii familiale etc.), Andrei încearcă să se acomodeze cumva cu postura nefericită de încornorat, dar, neizbutind să suporte rușinea de a fi devenit un "personaj" ridicol, batjocorit de mulțime, părăsește străzile aglomerate ale Parisului pentru a-și căuta liniștea undeva, departe, în sânul naturii ocrotitoare fapt ce trădează fibra rurală a moldoveanului cu suflet curat, contrariat
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
față în față"), amplificând halucinant, până la nerecunoaștere, imaginea femeii de altădată ("icoana ei se răsfrângea într-un nesfârșit șirag"). Trebuie precizat că numai Andrei, având încă în minte "icoana" lui Mab, percepe lucrurile în acest fel, și de aceea nu izbutește el s-o "vadă" cu adevărat pe femeia din fața sa, și cu atât mai puțin s-o iubească. În schimb, spre deosebire de bărbatul "sfios ca un copil", Marta nu se sperie de oglinzi sau de "icoana" vreunui iubit anume și, lipsită
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
să încânte ochiul și să provoace plăcere. Nebunia patimii nu are ce căuta aici, în acest paradis terestru guvernat de principiile burgheze ale bunului simț, iar Andrei visează s-o aducă pe Mab, din nou, pe calea cea dreaptă, după ce izbutise deja să o transforme, grație unei riguroase educații sentimentale, dintr-o "ființă ce aluneca în noaptea simțurilor zdruncinate" într-o "femeie mulțumită, pașnică, cu mintea îndreptată nu spre nimicurile vieții, ci spre ceea ce-i face podoaba și înțelesul adânc". Simțind
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
tipic e consemnat fugar: "un bobocel o lovi peste obraz. Mab voi să-l smulgă cu dinții") și hotărăște să-i arate scrisoarea de la amant pentru a-și proba, astfel, nevinovăția. Neobținând înțelegerea scontată, femeia încearcă să se sinucidă și izbutește să câștige, cu prețul gestului disperat, iertarea. Resemnat, Andrei simte că în sufletul său se petrece "o mare prefacere", ce o ajută pe Mab să se oglindească din nou în ochii lui "ca într-o apă liniștită". În sfârșit, bărbatul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
să reținem observația că, de vreme ce perspectiva dezimplicată a "spectatorului" facilitează cunoașterea autentică ("Maestrul" e un soi de mesager al destinului și de porta voce auctorială), scriitorul trebuie să descopere limbajul adecvat, "forma" potrivită care să exprime/ comunice cunoașterea vizată. În caz că izbutește, lumea întreagă, și nu doar viața unui biet individ, va intra, firesc, într-o carte (oare de ce n-am înțelege preconizata evoluție de la "subiectiv" la "obiectiv" în felul acestui proces de esențializare și de algoritmizare a sufletului, literaturii, lumii prin
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
citadinizarea" literaturii lui Lovinescu (Comedia dragostei e la fel de "citadin" și de puțin "romantic" ca și Lulù), după cum spiritualizarea durerii 187 nu explică motivul pentru care "fatalitatea" devine o funcție a discursului. Abia Ligia Tudurachi 188, într-un studiu publicat recent, izbutește să lămurească pe deplin sensurile "fatalității" literare, după atenta consultare a Poeticii lui Aristotel și a unei bibliografii impresionante dedicate problemei. Un prim indiciu al teatralității romanului lovinescian îl constituie, în opinia exegetei, stereotipia gesticulației personajelor, al căror comportament se
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
o vreme din joc, pentru a-i face în schimb cunoscute gândurile cele mai ascunse. Cititorul romanului lovinescian are astfel acces, simultan, la ambele perspective (de actor și de spectator) condiție sine qua non a lecturii în cheie melodramatică. Va izbuti însă Andrei să-și armonizeze gândul cu fapta și să se convertească la religia sexului, după cum îi dictează comunitatea? Bineînțeles că nu. Asemenea "mutație" sufletească este absurdă, ținând cont de natura experiențelor sale erotice anterioare, tezaurizate în muzeul de amintiri
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și trup, semnalând totodată refuzul hotărât al bărbatului educat de a privi femeia ca simplu obiect al plăcerii, dincolo de orice iluzii și complicații sentimentale. Reproșul lui Colea fusese, deci, cum nu se poate mai îndreptățit, dacă nici măcar răpitoarea Lulù nu izbutește să-l vindece de năravul parșiv al automistificării: conștient de "impuritatea" femeii (experiența i-a dovedit-o de suficiente ori), el nu reușește să-și învingă dorința de a o crede cinstită iată mecanismul sufletesc care definește psihologia eroului lovinescian
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Dacă o prindea copilul care aștepta, te scotea din cerc și-ți lua locul. Dacă n-o prindea, căuta s-o arunce în cerc. Cel din cerc trebuia s-o lovească, nelăsând ca ea să cadă pe pământul trasat. Dacă izbuteai s-o respingi, din cerc și până la ea măsurai lungimi de lopată și ăsta era punctajul. Mai jucam „opinca”. Aici trebuia dexteritate și iuțeală de mână. Jocul era cu cinci pietricele rotunde, din care una era mai mare, numită „babaroază
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]