149,721 matches
-
de sare; buna rânduială și buna-cuviință vor dispărea și nedreptatea se va întinde pretutindeni. Așa se termină prima viziune. Următoarele două sunt construite după același tipic: profetul pune întrebări tulburătoare legate de soarta sufletelor după moarte, de sfârșitul lumii, de judecată și de criteriile judecății etc. etc., iar Dumnezeu, prin Uriel, îi dă răspunsuri mai degrabă înfricoșătoare decât consolatoare. Părțile a patra, a cincea și a șasea cuprind viziunile propriu-zise. Uriel îl sfătuiește pe Ezdra să meargă în mijlocul unui câmp („unde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și buna-cuviință vor dispărea și nedreptatea se va întinde pretutindeni. Așa se termină prima viziune. Următoarele două sunt construite după același tipic: profetul pune întrebări tulburătoare legate de soarta sufletelor după moarte, de sfârșitul lumii, de judecată și de criteriile judecății etc. etc., iar Dumnezeu, prin Uriel, îi dă răspunsuri mai degrabă înfricoșătoare decât consolatoare. Părțile a patra, a cincea și a șasea cuprind viziunile propriu-zise. Uriel îl sfătuiește pe Ezdra să meargă în mijlocul unui câmp („unde nu s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu interpolări - de pildă, philochristos - l-au făcut pe James să atribuie textul unei secte iudeo-creștine). „Trei elemente esențiale din partea apocaliptică susțin ipoteza că Testamentul lui Abraham a fost compus în Egipt, și anume concepțiile legate de psihostazie, de tripla judecată și de moarte”111. Acestor elemente doctrinale li se adaugă unul mai puțin palpitant, dar foarte precis: înrudirea lingvistică a scrierii noastre cu Cartea Înțelepciunii și cu a II-a Carte a Macabeilor, care este opera unui abreviator alexandrin al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
policromie a sufletului omenesc: albul. Tot ce nu-i alb nu există. Pentru a-i înmuia radicalitatea și a-i tempera zelul distrugerii virtuoase, Dumnezeu hotărăște să-i deschidă prima poartă a cerului, prin care se poate ajunge la locul judecăților și răsplăților (kriseis kai antapodoseis). Prima poartă se află la răsărit. Aici se despart două căi: una largă și încăpătoare, iar cealaltă strâmtă și înghesuită; fiecare are câte o poartă croită după aceleași dimensiuni. Dincolo de porți, pe un tron de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
reașază pe tron „râzând de bucurie”. „Poarta strâmtă este a drepților; ea duce la viață și cei care trec printr-însa merg în rai” (cap. XI). Proporția între mântuiți și condamnați este de unu la șapte mii. Etapa următoare: locul judecății, aflat imediat după intrarea pe drumul cel larg. Aici se află iarăși un tron, „înfricoșător la vedere (phoberos en eidei), din cristal strălucind ca focul”. Deasupra stă o „mândrețe de om”, asemănător acelor „fii ai lui Dumnezeu” despre care vorbește
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
toate cele trebuincioase unei asemenea îndeletniciri: toc (kalamon), cerneală și hârtie. În fața judecătorului, de cealaltă parte a mesei, un alt înger ține în mână o balanță. La stânga, în spatele îngerului scrib, ne închipuim noi, un al cincilea înger din „comisia de judecată”, „barbar și crud”, are o trompetă din care, suflând puternic, țâșnesc limbi de flăcări. Faptele sufletelor trec obligatoriu prin aceste flăcări: dacă sunt mistuite, n-au nici o valoare; dacă rămân intacte, se socotesc valabile. Capitolul al XII-lea relatează o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
crud”, are o trompetă din care, suflând puternic, țâșnesc limbi de flăcări. Faptele sufletelor trec obligatoriu prin aceste flăcări: dacă sunt mistuite, n-au nici o valoare; dacă rămân intacte, se socotesc valabile. Capitolul al XII-lea relatează o scenă de judecată, iar al XIII-lea îi prezintă pe membrii „comisiei”. Judecătorul asemănător fiilor lui Dumnezeu nu este altul decât Abel, numit, în versiunea greacă scurtă, „primul martir” al omenirii 114. Fiul lui Adam face prima judecată dintre cele trei hărăzite fiecărui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
-lea relatează o scenă de judecată, iar al XIII-lea îi prezintă pe membrii „comisiei”. Judecătorul asemănător fiilor lui Dumnezeu nu este altul decât Abel, numit, în versiunea greacă scurtă, „primul martir” al omenirii 114. Fiul lui Adam face prima judecată dintre cele trei hărăzite fiecărui suflet. La a doua venire, „tot ce respiră, toate creaturile vor fi judecate de către cele douăsprezece triburi ale lui Israel” și abia la a treia venire, de către Dumnezeu Însuși (cap. XIII)115. Mai departe: îngerul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
judecătorului notează faptele bune; cel din stânga, faptele rele. Purtătorul balanței este arhanghelul Dokiel 116, „care cântărește binele și răul după dreptatea lui Dumnezeu”. În sfârșit, posesorul trompetei se numește Pyruel 117 și are același grad, în ierarhia divină, de arhanghel. Judecata se desfășoară după un tipic destul de simplu. Testamentul... relatează însă un caz mai delicat, intenția autorului fiind în primul rând aceea de a pune în evidență și calitatea de intercesor pe lângă Dumnezeu a lui Abraham. Așadar, sub ochii patriarhului se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cartea, acela găsi păcatele egale cu faptele bune” (cap. XII). Prin urmare, judecătorul nu-l poate trimite nici în iad, nici în rai; respectând cu strictețe principiile justiției divine, îl părăsește într-un loc de mijloc (eis to meson) până la judecata universală. Abraham nu pierde ocazia de a-și revela încă o dată virtutea: împreună cu arhanghelul Mihail, el rostește o rugăciune spre folosul sufletului rămas în „suspensie ontologică” și Dumnezeu îl ascultă. Căci „ridicându-se la sfârșitul rugăciunii, ei n-au mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
din ceea ce se întâmplă în jurul său, acuzându-L pe Iahve de „trădare”, de nerespectarea Legământului încheiat cu poporul ales, îngerul Uriel coboară îndată din cer și-l pune la punct: un biet muritor nu poate pătrunde în tipul specific de „judecată” al divinității. Ezdra îl judecă pe Iahve după măsura minții omenești; Iahve, în schimb, va judeca lumea după nemăsura iubirii dumnezeiești (4Ezdra 5,40). Totul este pregătit dinainte, iar una dintre funcțiile esențiale îndeplinite de vizionari (pe urmele profeților) constă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sistematică și generală conținută în cele trei serii de viziuni ale sfârșitului lumii. Întâlnim două mari segmente „adăugite”: capitolele 12-14 („Femeia, copilul și dragonul”; „Cele două fiare”; „Mielul și cei o sută patruzeci și patru de mii”) și capitolele 17-19 („Judecata Marii Târfe”; „Nunta Mielului”; „Lupta eshatologică dintre oștile cerești și cele pământești”). Structura secțiunii apocaliptice a textului (4,1-22,6) este determinată de faptul că aceeași perioadă eshatologică apare prevestită de trei ori: într-o formă sumară, prin viziunea celor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ăla cu genunchiul înțepenit dar nu de asta am venit. Din câte știu, omul ăsta n-a făcut nimic rău. Și e atâta de sărac, că n-are nici unde-și pune capul să se odihnească. Cu ce să plătească judecata ?! Ai lui au plecat care-ncotro. E sărac și singur. Și e frig. Măcar atunci erau animalele, să-l încălzească. Dac-o fi și-o fi, m-oi duce eu lângă el. Să nu fie singur. Am adus înapoi darul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
spus. L-am auzit chiar eu : "Vai, ție, Corazin, vai ție, Betsaida ! Căci dacă s-ar fi făcut în Tir și în Sidon minunile săvârșite în voi, demult ar fi făcut pocăință în sac și cenușă. De aceea, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru Tir și Sidon decât pentru voi!" Iar de vindecat, nimeni nu I-a cerut să-i vindece, fiindcă nici măcar nu știau că sunt bolnavi de uitare. Iar uitarea, ca și răutatea, trebuie să și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pe noul său prieten, găsindu-l cât se poate de agreabil și de interesant. Bucureșteanul avea un fel de-a fi al lui deloc convențional și un mod propriu de a vedea lumea, era citit și foarte bine informat, emitea judecăți surprinzătoare și, în general, privea stările de lucruri din țară cu luciditate și cu un ascuțit spirit critic, care i-ar fi adus, desigur, mari neplăceri și l-ar fi costat ani mulți de libertate, dacă s-ar fi aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe voi, pe animale și întreaga gospodărie. Nu vă lăsați ademeniți de vorbele deșarte ale vrăjmașilor credinței noastre, că cine încearcă să se împotrivească învățăturii celei adevărate va fi spulberat de pe fața pământului și nici milă nu va afla la judecata cea dreaptă. Dumnezeu e pretutindeni! Chiraleisa!! Și a stropit cu busuiocul... Pe pământ căzură bobițe de gheață. Chiraleisa!! A răsunat răspunsul din una sută de piepturi. La plecare, câteva bătrânele se jurau pe toți sfinții că l-au zărit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
studiile în țara în care s-a născut, dar care i-a devenit ostilă din motive încă necunoscute lui. Drept urmare, în ultima sa intervenție, și-a recunoscut vinovăția la toate capetele de acuzare din rechizitoriu, spre nedumerirea întregului complet de judecată și a avocaților. Că numai pentru tentativa de sabotaj putea lua între trei și cinci ani, pentru încercarea de coagulare a unui grup infracțional, alți cinci ani, pentru convingerile sale ostile socialismului, încă șase ani. Așa că, adunate bob cu bob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mai văzut, nu a mai auzit și nici nu a mai simțit nimic de parcă ar fi ajuns în altă lume, pe un tărâm al libertății și al nemărginirii. Peste doar câteva minute medicul constata decesul... iar cei din completul de judecată îi priveau rictusul sub formă de zâmbet, atenționându-i parcă: Ați văzut că se poate? Măi hidoșilor! De-acum, poftiți voi la boxă! * * * Prin anii șaizeci-șaptezeci ai secolului trecut, în urbea noastră, se vorbea cât se poate de apăsat despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
comisiei de etică profesională de la Rădăuți. Acum ceva vreme, îmi povestea Petre că, peste ani, l-ar fi zărit, în tovărășia unui superb exemplar de câine-lup, prin parcul din centrul orașului, într-o plimbare ce părea de rutină. * * * Completul de judecată, în urma audierii tuturor martorilor și a unicului împricinat, fiind edificat asupra cazului, urma să pronunțe Hotărârea nr... din, 10.10. curent, emisă de Tribunalul teritorial cutare. Dar președinta a dorit să afle mai întâi punctul de vedere final al inculpatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
lor. Banii! Banii și lăcomia mânca-i-ar pustia! A mai adăugat altul. Ca la final, cu toții să cadă la pace că averea-i bună numai când îi adunată cu frica lui Dumnezeu, fără păcat! Că, până la urmă, tot vine judecata cea dreaptă, dacă averea-i dobândită fie și numai ca părtaș la vicleșugul străinului. Că străinul te bagă una-două și-n păcat, și-n temniță, și-n alte drăcovenii, dacă te lași ademenit de el!.. * * * În satele de pe valea Hatnuței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a săvârșit fapte bune, amintirea îi va fi îndelungată și favorabilă; dacă faptele i-au fost reprobabile, el va fi afurisit și hulit de posteritate, că fărădelegea voită nu se uită și nu se iartă niciodată. Ca dovadă e Dreapta Judecată unde sufletele sunt categorisite în bune și mișelești iar apoi sunt repartizate, după caz, în grădini cu verdeață sau la baia de smoală clocotindă. Dacă doriți o confirmare a celor spuse, priviți cu atenție fresca de la Sucevița sau Voroneț care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
din mii de iluzii cumpărate în rate. Aș vrea să fiu chiar și un cimitir ambulant al iluziilor, al amintirilor urâte, dar nu pot. Poate că a trăi înseamnă și asumarea amintirilor nenorocite, a iluziilor. Credeam că există doar o judecată de apoi, clasică, de după moarte. Există însă și o judecată a tribunalului nostru interior, care ne obligă să dăm seamă hic et nunc; în regim de urgență. Decontăm totul, cu accente de calvar, și în timpul acestei supraviețuiri terestre... Andra plecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fiu chiar și un cimitir ambulant al iluziilor, al amintirilor urâte, dar nu pot. Poate că a trăi înseamnă și asumarea amintirilor nenorocite, a iluziilor. Credeam că există doar o judecată de apoi, clasică, de după moarte. Există însă și o judecată a tribunalului nostru interior, care ne obligă să dăm seamă hic et nunc; în regim de urgență. Decontăm totul, cu accente de calvar, și în timpul acestei supraviețuiri terestre... Andra plecase ca-n... viață. Așa cum pleacă din stație tramvaiul de pe traseul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ale lui Matei. S-a prezentat la tribunal, s-a uitat pe listă și a văzut că procesul la care era martor era programat printre ultimele. A așteptat că nu avea ce face. când a fost strigat în sala de judecată s-a prezentat, a depus și jurământul și avocatul apărării s-a îndreptat spre el să-i pună întrebări. Doi ochi frumoși, albaștri, îl priveau mirați sporind aceeași mirare în privirea lui. —Cecilia! i-a șoptit, copleșit de o profundă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
emoție. — Băiatul din parc de astă-toamnă!? A exclamat Cecilia, această întâlnire neașteptată inundându-i chipul de lumină și făcând-o să râdă ușor. Judecătorul observând, i-a atras atenția: —Domnișoară avocată, păstrați seriozitatea, vă rog! Suntem într o sală de judecată. —Vă rog să mă scuzați, a devenit gravă Cecilia, continuând cu întrebările ce trebuiau puse lui Matei. S-au străduit enorm, și unul și celălalt, să ducă la capăt interogatoriul, dar ce-a fost în sufletul lor numai ei știu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]