8,051 matches
-
Aleppo a fost scris la sfârșitul secolului al IX-lea, în orice caz, nu mai târziu de anul 9101. În secolul al XVIII-lea, rabinul comunității din Alep, Rafael Solomon Laniado, vorbește despre obligația evreilor din acest oraș de a jura pe textul codexului ori de câte ori trebuia să-și declare averea și să plătească taxa pentru sinagogă. Această tradiție s-a păstrat până în zilele noastre. Codexul se păstra într-unul dintre cele șapte „altare” ale vechii sinagogi din Alep, o descriere amănunțită
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
mă irita îngrozitor... Noroc că n-aveam sutien, să mă mai jeneze și bretelele... Roșiile erau tare frumoase, dar negustorul nu mai apărea; toți comercianții bărbați din zonă se strânseseră lângă mine și insistau să-l aștept la tarabă; se jurau că „e p-aci, umblă de nebun pân piață, azi l-a angajat patronu’... da’ vine imediat, domniță“; după o jumătate de oră mi-am dat seama că nu făceau decât să-l acopere pe chiulangiu: cu toții îmi evitau privirea
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
primele ciorbe ar fi bine să nu gustați. Aruncați-le imediat după ce le-ați gătit și mulțumiți-vă că ați deprins măcar procedura de lucru. * Eram acasă la extraterestrul numărul șapte și mă căzneam să-i fac o ciorbă (îmi jurasem să nu-i mai fac tocană după ce otrăvisem câțiva căței nevinovați); deși era un maestru în arta culinară, s-a arătat mai degrabă dezinteresat de efortul meu; îmbufnat și oarecum mirat că-i respinsesem nervoasă asaltul amoros (nu-și luase
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
mai contrazici! Mina: (încearcă să spună ceva, să iasă din strînsoare) Ilie, lasă-mă, mă doare... mă doare! Ilie: (furibund) De azi înainte, în colțul ăsta, în ăla și nu în altul, va fi un cal verde. Mina: Da... Ilie: Jură! Mina: (presată, înfricoșată) Jur! Ilie: Nu, nu așa. Nu te cred. Jură! Altfel... Mina: (fără ieșire) Jur! Ilie: Nu te cred. Mai din inimă! Mina: (concentrîndu-se, dorind să găsească tonul convingător) Jur! Jur! Jur! Jur! (pe față i se citește
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
să spună ceva, să iasă din strînsoare) Ilie, lasă-mă, mă doare... mă doare! Ilie: (furibund) De azi înainte, în colțul ăsta, în ăla și nu în altul, va fi un cal verde. Mina: Da... Ilie: Jură! Mina: (presată, înfricoșată) Jur! Ilie: Nu, nu așa. Nu te cred. Jură! Altfel... Mina: (fără ieșire) Jur! Ilie: Nu te cred. Mai din inimă! Mina: (concentrîndu-se, dorind să găsească tonul convingător) Jur! Jur! Jur! Jur! (pe față i se citește spaima și din nou
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
lasă-mă, mă doare... mă doare! Ilie: (furibund) De azi înainte, în colțul ăsta, în ăla și nu în altul, va fi un cal verde. Mina: Da... Ilie: Jură! Mina: (presată, înfricoșată) Jur! Ilie: Nu, nu așa. Nu te cred. Jură! Altfel... Mina: (fără ieșire) Jur! Ilie: Nu te cred. Mai din inimă! Mina: (concentrîndu-se, dorind să găsească tonul convingător) Jur! Jur! Jur! Jur! (pe față i se citește spaima și din nou reclamă o stare de rău. Fuge în baie
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
doare! Ilie: (furibund) De azi înainte, în colțul ăsta, în ăla și nu în altul, va fi un cal verde. Mina: Da... Ilie: Jură! Mina: (presată, înfricoșată) Jur! Ilie: Nu, nu așa. Nu te cred. Jură! Altfel... Mina: (fără ieșire) Jur! Ilie: Nu te cred. Mai din inimă! Mina: (concentrîndu-se, dorind să găsească tonul convingător) Jur! Jur! Jur! Jur! (pe față i se citește spaima și din nou reclamă o stare de rău. Fuge în baie.) Ilie: Iar începi cu vomatul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
va fi un cal verde. Mina: Da... Ilie: Jură! Mina: (presată, înfricoșată) Jur! Ilie: Nu, nu așa. Nu te cred. Jură! Altfel... Mina: (fără ieșire) Jur! Ilie: Nu te cred. Mai din inimă! Mina: (concentrîndu-se, dorind să găsească tonul convingător) Jur! Jur! Jur! Jur! (pe față i se citește spaima și din nou reclamă o stare de rău. Fuge în baie.) Ilie: Iar începi cu vomatul ăsta! (rămîne în aceeași tensiune. Reintră Mina; se îndreaptă spre Ilie, îl privește mult în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mai contrazici! Mina: (încearcă să spună ceva, să iasă din strînsoare) Ilie, lasă-mă, mă doare... mă doare! Ilie: (furibund) De azi înainte, în colțul ăsta, în ăla și nu în altul, va fi un cal verde. Mina: Da... Ilie: Jură! Mina: (presată, înfricoșată) Jur! Ilie: Nu, nu așa. Nu te cred. Jură! Altfel... Mina: (fără ieșire) Jur! Ilie: Nu te cred. Mai din inimă! Mina: (concentrîndu-se, dorind să găsească ton convingător) Jur! Jur! Jur! Jur! (pe față i se citește
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
să spună ceva, să iasă din strînsoare) Ilie, lasă-mă, mă doare... mă doare! Ilie: (furibund) De azi înainte, în colțul ăsta, în ăla și nu în altul, va fi un cal verde. Mina: Da... Ilie: Jură! Mina: (presată, înfricoșată) Jur! Ilie: Nu, nu așa. Nu te cred. Jură! Altfel... Mina: (fără ieșire) Jur! Ilie: Nu te cred. Mai din inimă! Mina: (concentrîndu-se, dorind să găsească ton convingător) Jur! Jur! Jur! Jur! (pe față i se citește spaima și din nou
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
lasă-mă, mă doare... mă doare! Ilie: (furibund) De azi înainte, în colțul ăsta, în ăla și nu în altul, va fi un cal verde. Mina: Da... Ilie: Jură! Mina: (presată, înfricoșată) Jur! Ilie: Nu, nu așa. Nu te cred. Jură! Altfel... Mina: (fără ieșire) Jur! Ilie: Nu te cred. Mai din inimă! Mina: (concentrîndu-se, dorind să găsească ton convingător) Jur! Jur! Jur! Jur! (pe față i se citește spaima și din nou reclamă o stare de rău. Fuge în baie
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
doare! Ilie: (furibund) De azi înainte, în colțul ăsta, în ăla și nu în altul, va fi un cal verde. Mina: Da... Ilie: Jură! Mina: (presată, înfricoșată) Jur! Ilie: Nu, nu așa. Nu te cred. Jură! Altfel... Mina: (fără ieșire) Jur! Ilie: Nu te cred. Mai din inimă! Mina: (concentrîndu-se, dorind să găsească ton convingător) Jur! Jur! Jur! Jur! (pe față i se citește spaima și din nou reclamă o stare de rău. Fuge în baie.) Ilie: Iar începi cu vomatul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
va fi un cal verde. Mina: Da... Ilie: Jură! Mina: (presată, înfricoșată) Jur! Ilie: Nu, nu așa. Nu te cred. Jură! Altfel... Mina: (fără ieșire) Jur! Ilie: Nu te cred. Mai din inimă! Mina: (concentrîndu-se, dorind să găsească ton convingător) Jur! Jur! Jur! Jur! (pe față i se citește spaima și din nou reclamă o stare de rău. Fuge în baie.) Ilie: Iar începi cu vomatul ăsta! (rămîne în aceeași tensiune. Reintră Mina; se îndreaptă spre Ilie, îl privește mult în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și se comportă vrînd parcă să delimitez locul exact și poziția calului) Ca să nu mai spui că-ți dau hotărîrile peste cap! Ilie: (marcat încă de spasmele rîsului) Da, dar trebuie să fii convinsă... Mina: (uitînd, parcă, clipa dinainte) Am jurat doar că orice vei spune tu, vor fi convingeri pentru mine. Ilie: Da? Atunci, ia spune-mi, cît fac unu și cu unu? Mina: Trei. Ilie: Bun. Acum, ia spune-mi mie unde se află calul? Mina: (delimitează spațiul cu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
milă... te iubesc... Ilie: (disperat) De ce? De ce?! Mina: Ce anume de ce? Ilie: Îngrozitor! Mina: (zgîlțîindu-l) Ce e îngrozitor? Ilie: Nu trebuia să ajungem aici! Toată povestea asta cu... Mina: Povestea! Și ce dacă-i poveste! Las-o să fie! Am jurat și mă țin de jurămînt! Ilie: N-are rost. Ne face rău. Mina: Nu-mi face nici un rău. (e pe punctul de-a plînge) Ilie: Mina, iartă-mă. Mina: (cu vigoare, totuși) Ce importanță are dacă-i poveste? Pune altceva
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ridice și îl așează pe un scaun; toarnă șampanie în două pahare) Hai, gata, gata! Să bem pentru copil! Ilie: (nu crede) Mina, trebuie, trebuie, trebuie să-l avem! Mina: Bine, bine, bine... numai să nu mă mai pui să jur... (Ilie o privește cu zîmbetul celui deznădăjduit) Ilie: Adevărul... Mina, e că mi-e dor de pămînt, de apă, de frig, de durere, de iarbă... de ceva adevărat... Mi-e dor să tai lemne, butuci mari de lemne, să car
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
face bine, e distracție... Gh. P. unu: Deci dacă tot o să ne uităm în dosare, o să ne distrăm, o să ne facă bine... Gh. P. doi: Păi nu? Gh. P. unu: Tu te-ai uitat în ele? Gh. P. doi: Nu. Jur! Le-am adus așa cum le-am primit..., legate cum le vezi, cu ștampile, cu sfoară, cu..., îs virgine... Gh. P. unu:...Dar... Gh. P. doi: Le avem aici, la îndemînă..., facem ce vrem..., dacă vrem el deschidem..., dacă nu, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
din echipa pe care o conduceți ar fi motivată să dea ce are mai bun în fiecare zi, cum ar putea competitorii rivaliza cu dumneavoastră? E adevărat că ați putea fi la fel de bine cel mai aprig competitor al dumneavoastră. +++ Epilog Jurați să-i lăsați pe competitorii dumneavoastră să vă concureze și faceți tot ceea ce puteți să nu fiți propriul adversar. +++ Ideea 16. Bătrân prea repede și dăștept prea târziu Bunicul meu era un emigrant din Europa și proverbul lui preferat din
151 De Idei Eficiente Pentru Motivarea Angajațilo by Jerry Wilson [Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
participă direct la suferință sau la bucurie: "De când badea a plecat, / Soarele s-a-ntunecat, / Nici luna n-o răsărit, / Nici bădița n-o venit..."168 Martor la bucuriile și necazurile vieții, Soarele este chemat la jurământ, pentru deslușirea adevărului: "Jură, lună, jură, soare, / Jurați, păsări cântătoare, / Voi, stele strălucitoare, / Că inima rău mă doare, / C-a meu dor crezare n-are; / Jure iarba din poiene, / Frunza din munți, delurele, / Că-s drepte vorbele mele; Jurați toate pentru mine / Că nu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la suferință sau la bucurie: "De când badea a plecat, / Soarele s-a-ntunecat, / Nici luna n-o răsărit, / Nici bădița n-o venit..."168 Martor la bucuriile și necazurile vieții, Soarele este chemat la jurământ, pentru deslușirea adevărului: "Jură, lună, jură, soare, / Jurați, păsări cântătoare, / Voi, stele strălucitoare, / Că inima rău mă doare, / C-a meu dor crezare n-are; / Jure iarba din poiene, / Frunza din munți, delurele, / Că-s drepte vorbele mele; Jurați toate pentru mine / Că nu m-ați
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
n-o venit..."168 Martor la bucuriile și necazurile vieții, Soarele este chemat la jurământ, pentru deslușirea adevărului: "Jură, lună, jură, soare, / Jurați, păsări cântătoare, / Voi, stele strălucitoare, / Că inima rău mă doare, / C-a meu dor crezare n-are; / Jure iarba din poiene, / Frunza din munți, delurele, / Că-s drepte vorbele mele; Jurați toate pentru mine / Că nu m-ați văzut cu nime, / Că toți mă năpăstuiesc / Că-n ascuns altu iubesc. Eu altu dac-aș iubi, / Nime-n lume
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
să mă duc, / Să-mi trăiesc viața cu drag, / La umbruța cea de fag."169 Stăpân al lucrurilor văzute, "pe față", soarele nu poate pătrunde în tainele sentimentului de dragoste, de obicei ascuns de privirile oamenilor: "Sfântul soare vrea să jure, / Că nu-i dragoste pe lume, / Sfânta lună-așa zicea: / Să taci, soare, nu jura, / Tu răsai de dimineață / Și apui când însărează. / Eu răsar la miez de noapte / Când văd dragostele toate."170 Pentru a păstra echilibrul cosmic și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Stăpân al lucrurilor văzute, "pe față", soarele nu poate pătrunde în tainele sentimentului de dragoste, de obicei ascuns de privirile oamenilor: "Sfântul soare vrea să jure, / Că nu-i dragoste pe lume, / Sfânta lună-așa zicea: / Să taci, soare, nu jura, / Tu răsai de dimineață / Și apui când însărează. / Eu răsar la miez de noapte / Când văd dragostele toate."170 Pentru a păstra echilibrul cosmic și rânduiala lumii, Soarele oficiază ritualul de înmormântare, pentru cei care nu au parte de ultimul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și controlor al sistemului. Suspiciunile medicilor de familie în raport cu această instituție cresc. „M-am trezit că prieteni buni nu mai figurează pe lista mea. Îi întreb: «V-ați supărat, v-am dezamăgit cu ceva la cabinet?». Nu, nici vorbă», se jură ei. Oamenii nici nu știau că fuseseră schimbați de pe o listă pe alta. La Casa de Asigurări, multă vreme se vindeau baze de date. Cel care dorea să intre în București cumpăra o listă de capitație și, în timp, atrăgea
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
au făcut un jurământ la Soveja să sprijine activitatea partizanilor din munți în care se scria : ” Noi, liceenii de pe întreg cuprinsul județului Putna, ne-am întrunit în acest sfânt lăcaș de închinăciune pentru drept credincioșii de la Schitul Lepșa și jurăm cu mâna pe inimă să le fim de nădejde partizanilor din grupurile de rezistență Vrancea, pentru îndepărtarea comuniștilor de la conducere și alungarea Armatei Roșii din țară, căci aceștia urmăresc să distrugă mica proprietate țărănească și să înființeze gospodării colective ca
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]