4,444 matches
-
nevoia unei purificări sufletești, ține post negru în toate "vinerele negre [...] fără hrană, fără apă, fără cuvânt, cu broboada cernită peste gură". Hotărâtă să afle adevărul și să răzbune moartea bărbatului ei, Vitoria reconstituie cu luciditate drumul făcut de Nechifor labirintul exterior , se amestecă printre oameni întrebând cu discreție și inteligență din loc în loc, din han în han despre omul cu căciulă brumărie și călare pe un cal țintat. Tenace, dârză și aprigă, punând cap la cap cele aflate cu o
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
pe străzile cenușii și triste ale Bucureștiului meu iubit, unde mâncarea ce se dă e o porcărie, iar hainele și obiectele casnice un dezgust. Din nou cozi, șiruri populare cu oameni dezgustați, intimidați, păziți, suspicionați, bănuiți, presupuși, notați, cercetați în labirinturile... cetății totale, cum a numit-o domnul acela, Dumitrescu. Cetatea totală! Eu i-aș zice mafie comunistă care, după ce te înfometează și te dezonorează ca om, te forțează prin lozinci agățate pe clădiri, în loc de firme și reclame frumoase, cum am
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
n-a văzut-o. Furându-i patria. El, patriotul legitimist”. Tocmai el, care se opusese legitimării puterii comuniste asupra țării sale. Eroul cărții, concepută ca o lungă scrisoare, este de fapt don Guido, un preot pensionat, un credincios luminat, scrutând labirintul senectuții, dar și memoria, deci și ipotezele contradictorii ale morții generalului Krasnov, pe care Îl cunoscuse personal. La capătul intensei investigații și introspecții, părintele crede a descoperi că faimosul visător ar fi trebuit să moară ca un „om obișnuit”, nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
plăpândă, care vrea să se mărite cu Spino cu orice preț, să fie chiar femeia pe care am văzut-o Însoțindu-l pe Tabucchi Într-o cafenea din Sottoripa. În cele din urmă, Spino, personajul funebru, bietul nenorocit pierdut În labirintul străduțelor din Genoa, era chiar Tabucchi... care a trecut totul asupra persoanei mele. O josnicie. I-am scris o scrisoare la care nu a răspuns. La universitate, mi s-a spus că ceruse detașarea și locuiește la Lisabona”. Cercetările științifice
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
treabă chiar atât de simplă pe cât mă lăsase ea să înțeleg. Firicelele de lumină emanată erau extrem de subțiri și cu toate că-mi concentram toată atenția pe vârful degetelor ca să le simt bine, mi-era imposibil să fac ordine în haosul din labirintul ce mi se deschidea. Cu toate astea, simțeam foarte clar, în vârful degetelor, existența unor vise. Imaginile se derulau în flux continuu, fără nici o opreliște. Numai că eu eram incapabil să le pricep, să le prind semnificația. Nu puteam decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
care locuia fata. Acestea erau legate între ele prin niște ganguri ce semănau cu metereze medievale. Fiind aproape miezul nopții, la majoritatea ferestrelor nu se vedea nici o lumină. Fata m-a luat de mână și m-a condus repede prin labirintul de ganguri de parcă ar fi vrut să mă ferească de priviri iscoditoare. S-a oprit în fața unui bloc și mi-a urat noapte bună. Am urcat apoi panta dealului de vest și m-am îndreptat spre casă. 7 În țara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
se lasă el prins cu una, cu două. Când i-a auzit umblând la ușă, a fugit. Deci, tu crezi că e în siguranță undeva la suprafață? — Nu, nu-i chiar atât de simplu. Culoarul de evadare e un adevărat labirint prin care trece prin cuibul Întunegrilor. În cel mai bun caz se poate parcurge în cinci ore. Dar aparatul de ținere la distanță a Întunegrilor nu funcționează decât jumătate de oră. Așa că bunicul e încă în labirint. — O fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
e un adevărat labirint prin care trece prin cuibul Întunegrilor. În cel mai bun caz se poate parcurge în cinci ore. Dar aparatul de ținere la distanță a Întunegrilor nu funcționează decât jumătate de oră. Așa că bunicul e încă în labirint. — O fi fost prins de Întunegri? — Nu cred. Bunicul și-a construit și un adăpost subteran în caz de urgență. Un adăpost de care Întunegrii nici măcar nu se pot apropia. Presupun că se ascunde acolo și ne așteaptă. — Chiar că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
oamenii de deasupra se uitau la prognoza meteo, la reclame pentru medicamente, își băteau capul încă buimac de somn cu problemele ridicate de exportul mașinilor în America. Dar absolut nimeni nu știa că eu mi-am petrecut toată noaptea în labirintul subteran, că am înotat în apă rece ca gheața, că lipitorile mi-au supt sângele, că am strâns din dinți de durere din cauza rănii de la burtă. Oamenii habar nu aveau că pentru mine lumea adevărată se va termina în douăzeci și opt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
canal, am zis. — Canalul e mai încolo. E o deschizătură care trece prin el. Nu simți mirosul? M-am apropiat și am adulmecat mai atent. Da, cred că era canal de scurgere. Un miros familiar... după toate împuțiciunile alea din labirintul subteran. Parcă simțeam și vântul de undeva din colț. Și vibrații ușoare produse de metrou. Trecea pe deasupra capetelor noastre. Vibrațiile au durat zece sau cincisprezece secunde. S-au stins treptat, de parcă s-a închis robinetul chiuvetei. Nu mai aveam nici o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sub dubla ei funcție, de cunoaștere și de prezentare, simbolizează visul într-o fază conștientizată, narcisiacă și uneori angoasantă. Oglinda evocă spiritul, divinul, dar și imaginea omului scindat: „un intrus se află în corpul meu” (Detaliu culpabil). Poetul descoperă „în labirintul oglinzii” eternitatea și semnificația „ocheanului întors” spre sine pentru a privi spre infinit. Este însăși esența poeziei sale, izvorâtă din angoasa și contradicțiile lumii contemporane. Romanul Ademenirea (1995) pare să aparțină literaturii de sertar, exploatând o structură romanescă des vizitată
DEACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286708_a_288037]
-
Mihai Cantuniari, La Gramática del aconteciemiento, „Nouvelle Europe” (Luxemburg), 1992-1993, 74-77; Iancu Tănăsescu, „Ademenirea”, ST, 1995, 4-5; Myo Kapetanovici, Un représentant de la poésie roumaine moderne, „Nouvelle Europe” (Luxemburg), 1995, 82-85; Al. Lungu, Poet polivalent, „Argos” (Bonn), 1997, 15 ; Alexandru Pintescu, „Labirintul oglinzii”, PSS, 1997, 3-4; Dicț. scriit. rom., II, 42-43; Mădălin Roșioru, Dacă m-aș fi aruncat în Sena, TMS, 2000, 11. S.I.
DEACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286708_a_288037]
-
textului poetic. Concepând limbajul poeziei drept „limbă pe cale de a deveni operă”, poetul se autodefinește în raport cu această realitate, ca „un monstru [...] lexicofag”, ca „fiul unui verb ursuz”. Ermetismul este o modalitate de apreciere discretă, neexplozivă a lumii. Poetul, „locuitor de labirint, / Cu tari pereți de alb argint, / Fără ferestre necum prag”, este, la rându-i, „constructorul” unui edificiu care-și validează viabilitatea doar dacă are deschideri către cititor („Sunt și zidar de tari zidiri, / Umplute numai cu ieșiri!”). Sub expresia reținută
DASCALU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]
-
fiului risipitor, LCF, 1980, 25; Piru, Ist. lit., 485; Ioan Adam, „Călătoria spre zei”, CNT, 1983, 16; Tia Șerbănescu, „Călătoria spre zei”, RMB, 1983, 11 953; Const. Ciopraga, „Speranța”, RL, 1984, 23; C. Stănescu, „Speranța”, FLC, 1984, 32; Mihai Coman, Labirintul, SLAST, 1984, 42; Ilie Bădescu, Romanul Unirii, AST, 1988, 1; Florin Faifer, Un roman monografic, CRC, 1990, 23; Micu, Scurtă ist., III, 138-139; Cosma, Romanul, II, 180-182; Dicț. scriit. rom., II, 81-82; Popa, Ist. lit., II, 169, 684; Gh. Bulgăr
DIACONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286745_a_288074]
-
și în aceea a genului în literatura română. Cel de-al doilea roman, Vioara mută, amplificare a povestirii Biserica din Slatina, este preponderent unul de analiză psihologică, mai ales datorită protagonistului, „popa” Luca Stroici, care ascunde înlăuntrul său un adevărat „labirint sufletesc”. Luca Stroici se simte un intrus în familia Postelnicilor (soția sa, Lucreția, copiii Ioan și Ana) ceea ce naște în chip neverosimil atât gesturi combative - autoizolare, adoptarea unei înfățișări de estropiat sau, încă mai direct, construirea unei biserici (construcție abandonată
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
20ș, singurătatea se arată În imensitatea transparenței ei, iar efortul de a-i pîngări imperiul cu matitatea unor obiecte sau activități concrete merită să fie considerat eroic. Oglinzile la Echenoz, televiziunea la Toussaint și musca la Oster sînt simbolurile acestui labirint de sticlă, ale dîrelor acestui cer veșnic senin pe suprafața căruia eroii minimaliști dau orice să apară un nor - unul singur care să le distragă privirea de la ea Însăși. Minimalsmul, astăzi, s-a instituționalizat. Studiul literaturii minimaliste se face În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
trăsături: iraționalitatea și impenetrabilitatea. Personaj suprarealist, cu geometrie variabilă, el dă ocazia creatorului (autorului, În cazul nostru) unor coliziuni lexicale și stilistice, coliziuni, În cele din urmă, ale literaturii cu realitatea. Sensul hazardului este dat de hazardul apariției sensului: “În labirintul său, șoarecele alb Întâlnește un psihiatru, un neurolog și și un metafizician În dificultate, foarte intersați toți de strategia lui.” Decât provocarea de accidente Întâmplătoare care să dezmintă punctual posibilitatea reprezentării, Chevillard preferă, În cel mai bine primit roman al
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
optzecismului românesc. Volumele de poezii Abia tangibilul (1990) și Aici, în falset (1991) propun călătorii spre esențele ce scapă percepției comune, având ca pandant călătoria spre limite a lui Mircea Cărtărescu. Eul liric cunoaște două ipostaze: aceea a călătorului prin labirinturi, care nu surprinde decât „fragmente” („Ți s-a dat să prinzi numai fragmente”, spune C.), și a naufragiatului pe mare, care nu fixează decât incertul („totul e doar un simbol”). În cea de-a doua carte, C. se dovedește și
CHIPER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286201_a_287530]
-
ardelenească”, surprinzând prin soliditatea instrucției, prin numărul mare de opere pe care le-au creat într-un interval foarte scurt. „Revoluția” C. L. de la S. a fost să aducă, în spațiul literaturii, nu altceva decât literatură bună. Repere bibliografice: Balotă, Labirint, 318-341; Iorgulescu, Al doilea rond, 37-48; I. Negoițescu, Radu Stanca, Un roman epistolar, București, 1978, passim; Simion, Scriitori, I, 136-152; Piru, Ist. lit., 486-488; Ilie Guțan, Cercul Literar de la Sibiu, Sibiu, 1995; Virgil Nemoianu, Surâsul abundenței. Cunoaștere lirică și modele
CERCUL LITERAR DE LA SIBIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
afacere rentabilă. Între 1990 și 1994, ține la postul de radio Europa Liberă un ciclu de conferințe având ca teme definirea alfabetului democrației, vocația europeană a istoriei României și ideea europeană. În 1990, lansează la Editura Dacia colecția „Ieșirea din labirint”, dedicată educației democratice. Sunt aduse la lumină aici lucrări interzise în perioada dictaturii, consacrate definirii principalelor sisteme totalitare din secolul al XX-lea. C. este însă unul dintre cei mai originali realizatori de antologii din cultura română. În 1972, a
CHIMET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286196_a_287525]
-
1976; America Latină. Sugestii pentru o galerie sentimentală, București, 1984; Exil, București, 1999; Împreună cu Elli în Imaginaria (în colaborare cu Michael Ende), tr. Nora Iuga, pref. Mircea Horia Simionescu, București, 1999; Exil, ed. bilingvă, tr. Dana Ranga, București, 2001; Ieșirea din labirint (Intrarea în labirint, ieșirea...), București, 2002. Antologii: Odysseas Elitis, Iar ca sentiment, un cristal, pref. edit, Cluj-Napoca, 1980; Cele 12 luni ale visului. O antologie a inocenței, București, 1972; Dreptul la memorie, I-IV, Cluj-Napoca, 1992-1993; Momentul adevărului, pref. edit
CHIMET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286196_a_287525]
-
pentru o galerie sentimentală, București, 1984; Exil, București, 1999; Împreună cu Elli în Imaginaria (în colaborare cu Michael Ende), tr. Nora Iuga, pref. Mircea Horia Simionescu, București, 1999; Exil, ed. bilingvă, tr. Dana Ranga, București, 2001; Ieșirea din labirint (Intrarea în labirint, ieșirea...), București, 2002. Antologii: Odysseas Elitis, Iar ca sentiment, un cristal, pref. edit, Cluj-Napoca, 1980; Cele 12 luni ale visului. O antologie a inocenței, București, 1972; Dreptul la memorie, I-IV, Cluj-Napoca, 1992-1993; Momentul adevărului, pref. edit., Cluj-Napoca, 1996; Cică
CHIMET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286196_a_287525]
-
SCRIERI: De partea cealaltă a umbrei, București, 1993; Împotriva mea, București, 1995; Ceremonia orbirii, București, 1996; Valea Regilor, București, 1996; Nu mă atinge, pref. Gheorghe Grigurcu, postfață Octavian Soviany, București, 1997; Fragmente de ființă, București, 1998; Ultimul zid, București, 1999; Labirintul exilului, pref. Nicolae Balotă, București, 2000; Vulturi de noapte (Sculptorul), Cluj-Napoca, 2001; Elegii nordice, Cluj-Napoca, 2002; Cartea ademenirii, postfață Mircea A. Diaconu, București, 2003. Repere bibliografice: Eugen Istodor, Metaforele toamnei, RL, 1993, 37; Rodica Draghincescu, Constelația imaginii, „Arca”, 1995, 10-12
CHRISTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286220_a_287549]
-
Dima, De la multitudine la unicitate, O, 1997, 8; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 249; Simona-Grazia Dima, Limanul sinelui, R, 1999, 1; Mircea A. Diaconu, Aura Christi și condiția poeziei, CL, 2000, 3; Geo Vasile „Ultimul zid”, TMS, 2000, 5; Marius Chivu, Labirintul scrisului, RL, 2001, 44; Mircea A. Diaconu, Meridiane feminine, CL, 2003, 4. C.D.
CHRISTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286220_a_287549]
-
București, 1981; Claude Roy, Întâlnirea de pe Podul Artelor, București, 1982; Marianne Pierson-Piérard, Viața pasionată a Katherinei Mansfield, București, 1983; Edgar Quinet, Opere alese, București, 1983; Edgar Thomé, Misiune specială. 1940-1945. Epopeea unui parașutist în Franța ocupată, București, 1986; Marguerite Yourcenar, Labirintul lumii, I-III, București, 1986-1993; Michel del Castillo, Noaptea verdictului, București, 1987; Martin Grey, În numele semenilor mei, București, 1988; Julien Green, Tărâmuri de departe, București, 1990; Alexandre Jardin, Fanfan, București, 1991; Hubert Nyssen, Ruinele Romei, București, 1991; Michel Droit, Întâlnirea
CISMAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286279_a_287608]