15,723 matches
-
epica biblica di Avito di Vienne, VetChr (1972), pp. 303-329; „Note al De virginitate di Avito di Vienna”, în Athenaeum 51 (1973), pp. 122-134; J. Fontaine, Naissance de la poésie..., cit.; S. Isetta, „Rassegna di studi avitiani”, în Bollettini di Studi Latini 13 (1983), pp. 59-73; G. Simonetti Abbolito, „Avito e Virgilio”, în Orpheus nr. sp. 3 (1982), pp. 49-72; D.J. Nodes, The Fall of Man..., Toronto Med. Latin Texts, Brill, Leiden, 1986; P.-A. Deproost, „La mise en œuvre du merveilleux
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de la poésie..., cit.; S. Isetta, „Rassegna di studi avitiani”, în Bollettini di Studi Latini 13 (1983), pp. 59-73; G. Simonetti Abbolito, „Avito e Virgilio”, în Orpheus nr. sp. 3 (1982), pp. 49-72; D.J. Nodes, The Fall of Man..., Toronto Med. Latin Texts, Brill, Leiden, 1986; P.-A. Deproost, „La mise en œuvre du merveilleux épique dans le poème De diluvio mundi d’Avit”, în Jahrbuch für Antike und Christentum 34 (1991), pp. 88-103; L. Morisi, „Una riflessione di poetica cristiana: il
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
De aceea, istoria lui Grigorie nu mai e o cronică ce trebuie înțeleasă în mod clasic: în aceasta constă noutatea și, în același timp, limita sa, în funcție de felul cum o privim. Poate că el nu-i citise nici măcar pe istoricii latini, și cu siguranță nu-i citise pe cei greci, pentru a lua de la ei modelul după care să-și construiască propria narațiune. Cultura lui se dovedește a fi, așadar, foarte limitată. Și nu avem de-a face nici cu o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dintr-o elaborare literară veritabilă și gîndită. Bibliografie. Ediții: PL 71; MGH, Script. rer. Merov. 1, 1884-1885; 1937-1942-1951 (W. Arndt, B. Krusch); La storia dei Franchi, ediție îngrijită de M. Oldoni, Fondazione Valla, Mondadori, Milano, 1981. Studii: M. Bonnet, Le latin de Grégoire de Tours..., Paris, 1890; M. Oldoni, „Gregorio di Tours e i Libri historiarum. Letture e fonti, metodi e ragioni”, în Studi Medievali 13, 2 (1972), pp. 563-701; M. Simonetti, „Qualche osservazione sul rapporto tra politica e religione in
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cărți de către discipolul său Braulion din Saragoza. Bineînțeles, nu trebuie să căutăm în Origini etimologii în sensul științific al termenului, așa cum ne-a obișnuit lingvistica modernă, pentru că nu vom găsi altceva decît metoda, aproape întotdeauna arbitrară, a anticilor: în cultura latină, cel mai mare învățat, vestit pentru folosirea metodei etimologice, fusese Varro, iar Isidor face legătura cu el, reprezentînd ultima verigă dintr-o tradiție care numără mulți intermediari între scriitorul păgîn și eruditul din Sevilia. însă, lăsînd la o parte metoda
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
personalidad literaria, Cons. Sup. de Invest. Cientif., León, 1960; M. Reydellet, „Les intentions idéologiques et politiques dans la Chronique d’Isidore de Seville”, în Mélanges d’archéologie et d’histoire 82 (1970), pp. 363-400; Idem, La royauté dans la littérature latine de Sidoine Apollinaire à Isidore de Séville, École Française, Roma 1981; H. De Lubac, Exégèse Médiévale, Aubier, Paris, 1959-1964; J. Fontaine, Théorie et practique du style chez Isidore, VigChr 14 (1960), pp. 65-101; Idem, „Isidore de Séville auteur «ascétique»...”, în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
compus și un canon pascal pentru anii 380-479, pe care l-a trimis împăratului Theodosius în încercarea - de altfel, nereușită - de a impune numărătoarea pascală alexandrină în locul celei romane. Nu ne-au rămas decît prologul, complet doar într-o versiune latină, și scrisoarea de dedicație adresată lui Theodosius. S-a pierdut și un pamflet contra lui Ioan Hrisostomul, a cărui versiune latină realizată de Ieronim a fost utilizată de Facundus de Hermiane (în apărarea celor Trei capitole 6, 5) care spunea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a impune numărătoarea pascală alexandrină în locul celei romane. Nu ne-au rămas decît prologul, complet doar într-o versiune latină, și scrisoarea de dedicație adresată lui Theodosius. S-a pierdut și un pamflet contra lui Ioan Hrisostomul, a cărui versiune latină realizată de Ieronim a fost utilizată de Facundus de Hermiane (în apărarea celor Trei capitole 6, 5) care spunea că era plin de injurii insuportabile, și de diaconul Pelagius (în apărarea celor Trei capitole); unii au propus să fie căutate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
episcopul Romei, Celestin, căruia îi trimisese deja extrase tendențioase din predicile lui Nestorie (și de a cărui reacție se folosise pentru a-și ataca direct adversarul) și făcuse apoi să-i parvină a doua epistolă către Nestorie cu o traducere latină. Patriarhul de Constantinopol i-a scris și el lui Celestin, care însă, indignat de calda primire făcută de Nestorie unor pelagieni, l-a condamnat în cadrul unui sinod roman din august 430, scriindu-i apoi lui Chiril pentru a-l numi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o aluzie la cele douăsprezece anatematisme ale lui Chiril. Mai ales în catenarii se găsesc fragmente din comentarii la Epistola către Romani, la 1 și 2 către Corinteni, la Epistola către Evrei. Cu referire la ultima epistolă avem și fragmente latine, armene și siriece, din care ultimele, parțial, par extrase din omilii; ar putea fi vorba despre un comentariu veritabil, împărțit în cărți (este menționată cartea a șasea) și în parte elaborat, în versiunea siriacă, sub forma unor omilii. Alte fragmente
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
al doilea într-o Epistolă către Evoptsios în care dezaprobă confutați celor douăsprezece teze de către Teodoret (Evoptsios, episcop de Ptolemais, în Pentapolis, îi trimisese lui Chiril scrierea lui Teodoret). în nici unul din texte (ce s-au păstrat și în traducere latină și siriacă) nu este menționat Efessul, așa că trebuie să fi fost redactate în prima parte a anului 431. în fiecare din ele, Chiril procedează sistematic: reproduce de fiecare dată un anatematism, urmat de obiecțiile adversarilor și apoi de propriul răspuns
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
epistole sărbătorești ale lui Atanasie (cf. vol. II, t. 1, pp. 57-60) și cele trei (în afară de fragmente) ale lui Teofil (cf. p. 000), predecesorul lui Chiril. în treisprezece manuscrise grecești (al paisprezecelea o conține doar pe prima) și trei versiuni latine ni s-au transmis 29 de epistole sărbătorești ale lui Chiril, impropriu definite omilii în unele manuscrise și în edițiile vechi. Epistolele sînt numerotate 1-2 și 4-30, iar manuscrisele semnalează în diverse moduri absența celei de-a treia omilii; încă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
raportul dintre Legea antică și revelația creștină (30). Unele epistole tratează teme cristologice, mai cu seamă întruparea: epistola 17 (din 429) este în întregime dedicată acestui subiect, autorul insistînd asupra unității dintre naturile lui Cristos (există și o veche traducere latină a acestei epistole, atribuită în mod greșit lui Arnobiu cel Tînăr). în sfîrșit, nu trebuie să uităm că în aceste epistole se găsesc multe informații despre istoria Egiptului: o dovedesc epistolele 7 și 8 (din anii 419 și 420), care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
omiliei 4). Bibliografie. PG 77, 981-1116 conține 17 omilii și fragmente din alte 5. Dintre omiliile referitoare la Efes (1-2.4-7) ed. crit. în ACO I, 1, 2, pp. 99-104; nr. 3 în ACO I, 1, 4, pp. 14-15; textele latine în ACO I, 1, 7 și I, 3. Fragmente noi în raport cu Migne a publicat P.E. Pusey în vol. III al ed. Comentariului la Ioan, cit., Oxonii, 1872, pp. 452-475. Pentru indicații precise referitoare la edițiile ce cuprind toate omiliile lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Eduard Schwartz. Aceasta o depășește pe cea a lui Aubert (1638) reprodusă în vol. 77 al PG și cuprinde 88 de epistole (dintre care 17 îi sînt însă adresate lui Chiril). Printre documentele referitoare la același conciliu cuprinse în culegerile latine se găsesc și traduceri ale unor scrisori, uneori într-o formă mai completă decît cea păstrată în greacă. Doar puține epistole ne-au parvenit din surse independente de documentele sinodale. Versiuni ale unor scrisori s-au păstrat în siriacă, armeană
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
apărut din cauza sumarelor de la începutul unor citate extrase însă din alte opere bine-cunoscute ale lui Chiril. Bibliografie. Textul Sfintei Treimi printre operele incerte ale lui Chiril în PG 77, 1120-1173; cf. D. Stiernon, Joseph le Philosophe, DS VIII, 1388-1392. Versiunea latină a liturghiei copte atribuite lui Chiril, publicată de A. Renaudot în 1847, este reprodusă în PG 77, 1291-1308; pentru liturghii cf. și CPG III, nr. 5437. i) Chiril și opera sa Nu e aici locul pentru a schița, fie și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
s-au numărat Marius Mercator și Arnobiu cel Tînăr); doar progresiv, și în special datorită traducerii unor documente privind controversa cristologică, realizată de Dionisie cel Mic al începutul secolului al VI-lea, teologia lui Chiril a devenit mai cunoscută teologilor latini din Evul Mediu; alte traduceri au fost făcute ulterior, în secolul al XV-lea, de către George din Trebizonda. O mare influență a exercitat metoda referirilor la „Părinți” în argumentarea teologică, pe care Chiril a practicat-o ocazional înainte de controversa nestoriană
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
435, deși, firește, au continuat să fie copiate și răspîndite în cercurile nestoriene. O serie de citate se găsesc în cele cinci cărți ale tratatului contra lui Nestorie compus de Chiril. Pe baza actelor conciliului de la Efes și a traducerilor latine ale lui Marius Mercator, editorul textelor care ne-au rămas de la Nestorie, F. Loofs, a distribuit materialul disponibil în treizeci de omilii, mergînd de la texte practic complete (în foarte puține cazuri) pînă la scurte fragmente. în afară de atacurile împotriva arienilor și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
deja arestat). Dinainte de Efes datează o a treia epistolă către Celestin și una către patriarhul Ioan de Antiohia, aliat al lui Nestorie. Greu de datat, dar nu posterioară anului 430, este o scrisoare (ce s-a păstrat doar în versiunea latină a lui M. Mercator) adresată pelagianului Celestius, prin care acesta e îndemnat să se supună măsurilor luate împotriva lui. în traducere siriacă s-a păstrat o scrisoare a lui Nestorie către locuitorii orașului Constantinopol, scrisă către sfîrșitul vieții sale, în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pentru a justifica întîrzierea (epistola 22 din epistolarul lui Chiril), și mai cu seamă pe cele în care discută și pînă la urmă acceptă, cu unele precizări, formula de conciliere (38 și 47 din epistolarul chirilian, prima păstrată și în latină, siriacă, etiopiană; și alte două păstrate în Actele de la Efes), precum și scrisoarea care ne-a parvenit doar în latină sub formă de extrase în care îl apără pe defunctul Teodor de Mopsuestia. Au rămas și fragmente dintr-o predică împotriva
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Photinus, potrivit căruia cel care se născuse era un simplu om). A patra omilie, păstrată în greacă și latină, este dedicată termenului Theotokos și lui Simion (e scrisă deci pentru sărbătoarea întîmpinării Domnului); cea de-a cincea, păstrată numai în latină, este consacrată tot Nașterii. A șasea ne-a rămas în latină și greacă, însă autenticitatea ei este îndoielnică (contrar obiceiului lui Teodot, conține citate din literatura clasică: a IV-a eglogă a lui Virgiliu). Nesigură este și paternitatea unei predici
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a unei predici ținute în Biserica Sfîntului Ioan și păstrate în etiopiană. Fals e un lung panegiric al Sfîntului Gheorghe, transmis sub numele lui Teodot în coptă, arabă și etiopiană. în Synodicon contra Tragediei lui Irineu se găsește, în traducere latină, un fragment, cu siguranță autentic, dintr-o scrisoare a lui Teodot adresată unui călugăr pe nume Vitalis, care este îndemnat să se păzească de doctrina lui Nestorie. Trei fragmente exegetice consacrate unor pasaje din Faptele Apostolilor îi sînt atribuie lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a comparat pe Ioan de Antiohia cu Iuda; a fost exilat la Scitopolis, în Palestina, de unde a plecat ulterior la Tyr; aici a și murit la o dată necunoscută. în Synodicon contra Tragediei lui Irineu s-au păstrat, într-o traducere latină mediocră, cinci scrisori ale lui Eutherius. Trei dintre ele, adresate lui Ioan de Antiohia, lui Helladius din Tars și, respectiv, lui Alexandru de Hierapole și Teodoret al Cyrului, se înscriu în schimbul de scrisori ce are loc după Efes între episcopii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
voința de mîntuire a lui Dumnezeu care se realizează în istorie și, mai precis, în întrupare. De la Proclus ne-au rămas și opt scrisori, în parte fragmentare, și alte cîteva ce-i sînt adresate. Cele mai multe s-au păstrat numai în latină, în Synodicon contra Tragediei lui Irineu. Cea mai cunoscută și mai importantă (păstrată, în afară de greacă, în vechi versiuni în latină, siriacă și armeană) este nr. 2, adresată clerului armean și numită în mod curent Tomus ad Armenios. în 435, cîțiva
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Vaticana, Città del Vaticano, 1967; cf. indicațiile detaliate din CPG IV, nr. 5800-5892. Scrisori: PG 65, 851-868; noi ediții în ACO I; II; IV: cf. CPG IV, nr. 5896-5915 (Tomus ad Armenios: ACO IV, 2, pp. 187-195, greacă; pp. 197-205, latină). Despre Proclus: A. Solignac, Proclus (saint), DSp XII/2, 1986, 2374-2381, cu bibliografie și date despre scrieri. De asemenea, M. Aubineau, Bilan d’une enquête sur les homélies de Proclus: REG 85 (1972), pp. 572-596; R. Caro, La homilética mariana
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]