4,609 matches
-
nu dăm! Câte una... Una... Să ne-nțelegem, boieri dumneavoastră, o moaie Ștefan zâmbindu-le dulce. Nu e poruncă. Sunteți liberi să dați au nu. Că numai ce dați cu inima curată și luminată, e bine primit de Domnul. Luminată!... Luminată!... mormăie boierii, îmbulzindu-se la danie. Tăutu îi însemnează. Tăutule! Repede! Izvodește-i! Pe fiecare: ce și cât dă. Grăbește-te până nu se răzgândesc să dea mai mult. Bucurați-vă! strigă Ștefan. Vă adunați comori în Ceruri! Domnul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
omul... La spânzurătoare și la însurătoare să nu te grăbești niciodată, dragul meu. Toate, toate, la timpul lor... Isaia, sfârșit, lac de sudoare: Dau! ... Dau două! strigă el răgușit. Două! O! Nu! Nu le primesc decât cu inimă curată... ... Și luminată, adaugă Stanciu, ironic. Întocmai, dragul meu! îi întoarce Ștefan vorba. S-a lăsat o tăcere grea. Tăutu schimbă vorba: Căpitanul de secui Teleki Ladislau... Îl știu, un viteaz! Secuii au luptat bine! El, cu mai mulți oșteni unguri de prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
felul de vorbe... "Ștefan Satrapul! Balaurul cel rău din fire!" Atunci când m-ai trimis cu primul salvconduct în Polonia, intervine Vlaicu, unii pribegi au izbucnit în lacrimi. Și totuși, prea puțini s-au întors... Străinătatea, cât a fi ea de luminată, tot străină inimii tale rămâne, rostește Stanciu. Unii s-au înstrăinat, le e rușine de țara în care s-au născut. Alții... nu se lipește străinătatea de ei, ca apa de pana de gâscă, deși bine știu că "acasă" nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ei, era o încremenire mută, de statuie... Brusc, umilința rănită, zăgăzuită se dezlănțuie ca o furtună. Cu brutalitate, își smulge părul, îl răsucește și-l străpunge cu ace într-un coc cum nu-i plăcea lui. Întoarce spatele iatacului prea luminat și se trântește în pat cu fața la perete, înăbușindu-și hohotul în perne. Nu-i auzi pașii și tresări atunci când palmele lui o mângâiau ușor, alunecând de pe cap peste umerii ce se zbuciumau, peste spatele încovoiat, peste picioarele strânse sub ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
adus de solul polon, Martin Chora... Chorazics. Cetește! Să auzim ce pohtește "Magnificul El Fatih". Tăutu desfășoară un pergament cu o pecete cât roata carului și grăiește solemn: "Mahomed sultan a toată Împărăția Otomană! Împărat al Împăraților! Prea Strălucitul! Prea Luminatul! Prea..." Știm, "Catapeteasma Lumii"! Sari peste temenele, că ne apucă noaptea. "...Afurisitul domn al Moldovei plin de trufie și care în privința diabolicei viclenii întrece pe însuși diavolul s-a răzvrătit împotriva Sultanului Lumii care cere ascultare și care a aprins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de hoituri fie ele și de eroi! Aveți grijă de voi! Aveți grijă de oameni; fiecare om ne e scump! Aveți grijă!... Tăutule! Peana și calamara! Să izvodim carte măriților crai... și face câțiva pași, căutându-și cuvintele. Scrie! "Prea luminați domni creștini! Mă plec înaintea domniilor voastre și vă doresc..." Șterge! Nu mă mai plec înaintea nimănui! Sari peste ploconeli și temenele. Ești de neîngenuncheat, Ștefane, spune Stanciu cu admirație. Ștefan surâde amar: Când oi pune grumazul pe buturugă, n-o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
urmă Tăutu. Alături cu tine, Ștefane! grăiește Vlaicu. Te urmăm! Și-n iad te urmăm! se dezlănțuie Mihail. Și eu! adaugă Duma. Părtași la bine și la rău! se alătură Luca Arbore. În viață! În moarte! Împreună! hotărăște Stanciu. Ștefan, luminat, cu ochii ce-i jucau în lacrimi: Nici unu'?... Nici unu'?... Vă... vă mulțumesc pentru credință! Și... și vă rog să mă iertați de v-am chinuit... Și v-am greșit! Iertați-mă! Nu... nu vă pot răsplăti credința, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
te iau, Și te beau, În apă sfințită Care se cântă, Și se descântă, Lui Ștefan, sănătate, Să mi-l apere de moarte, La miezul nopților, Și-n asfințitul zilelor, Să mi-l aducă sănătos, Sănătos! Victorios! De dragostea mea luminat, De mine descântat, De Hristos binecuvântat." Voichița îl privește lung, lung, să-i ia chipul ca pe-o icoană. Îl vede tulbure prin păinjenișul ochilor scăldați în lacrimi... Dar ei n-au băgat de seamă că, de un timp, Doamna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
prin meandrele și cotloanele ascunse ale corpului acelui copil pățit. Care sper că s-a ales doar cu intermitente înțepături, supărătoare, desigur, dar benigne. * Copilul are trei sau patru ani. Se trezește într-o cameră spațioasă, aproape fără mobilă, puternic luminată. Adormise, dar, din cine știe ce pricină, se trezise. Trezire nefirească la acea vârstă crudă, când somnul e profund și neîntrerupt. Tocmai pe acest „somn de prunc” mizaseră ei. Și totuși copilul se trezește și vede: în mijlocul camerei, o femeie goală, culcată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
simțit de multă vreme. Lumina cade din belșug asupra acestei ipostaze a tatălui, deosebit de reușită și neobișnuit de volubilă... * O seară de primăvară fastă (din primăvara anului 1961) și două încăperi: 1) o sală de curs încăpătoare, puternic, cumva sărbătorește luminată, în care se desfășoară o ședință de învățământ politic cât se poate de banală și totuși neobișnuită prin caracterul ei pur formal, destins; e aproape plăcut, complicitatea doamnei asistente care „conduce” ședința e atât de evidentă încât ne permitem să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
până când pereții caselor se reîncălzesc, și doar atâta lumină câtă parvine de la lămpi prin „ferestruica” radioului, așa de cunoscută mie, așa de intimă; în spate, dincolo de ușa întredeschisă, am în rezervă, ca să zic așa, o altă cameră, chiar camera mea, luminată discret și totuși liniștitor de un abajur; stau ghemuit și un pic înfrigurat pe scăunel, ascult divina muzică a lui Bach, în interpretarea inegalabilă a maestrului, și mă simt ontologic bine, ferm instalat într-un univers bun; asigurat, protejat, luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
atrasă de ea, învăluită parcă toată într-un nor de lumină, Doina apare pe bicicletă, pedalând lent, iese zâmbitoare din „tunel”, făcându-mi un semn cu mâna... Doamne, ce fericire! * Pe Florilor, seara, cu toții la televizor. Urmărim un film. Camera luminată numai de pâlpâirile ecranului, pe care secvențele se succed, la intervale neregulate. De câteva zile, încerc să țin regim. Și pentru ca iaurtul anost să devină comestibil îl amestec cu zahăr și îl servesc în timpul vizionării programului TV. „Iaurt cu film
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lemn de sub nuc, cu fața spre fereastra bucătăriei, unde becul ardea de mult și unde Doina pregătea cina, trebăluia, se dusese să aducă de acolo solnița sau ceainicul, un Dani de 4-5 ani, observând-o cum se mișcă dincolo de geamul luminat și exclamând surprins, încântat: „Uite-o pe Nașa!”. De parcă ar fi văzut-o la televizor, pe un ecran, și nu aievea, de parcă ar fi asistat la o întâmplare suprafirească. Imaginea Doinei, încadrată de rama unei ferestre luminate, devenea, pentru Dani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mișcă dincolo de geamul luminat și exclamând surprins, încântat: „Uite-o pe Nașa!”. De parcă ar fi văzut-o la televizor, pe un ecran, și nu aievea, de parcă ar fi asistat la o întâmplare suprafirească. Imaginea Doinei, încadrată de rama unei ferestre luminate, devenea, pentru Dani, privitor din întuneric, o uimitoare apariție de personaj dintr-o lume ireală. * Niciodată nu l-am putut mulțumi pe Ion Caraion, scriind despre Ion Caraion. Deși l-am lăudat întotdeauna din răsputeri, profund convins - convingere pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
deasupra altarului, al Mântuitorului reînviat, de care privirea nu se mai poate desprinde, cu mica piață străjuită de copaci și plină de porumbei, cu o fântână arteziană în mijloc din care se înalță busturile așezate în firide a patru episcopi, luminați, pe rând, de soare de-a lungul unei zile (Ce triști îmi par cei rămași în umbră!). Am fost de mai multe ori la Saint-Suplice, o dată într-o duminică, la slujbă (felul bărbaților care intră în biserică de a-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
au dus la intrarea în aeroport, în Tel-Aviv, având grijă că nimeni să nu ia altă direcție. Când am intrat în aeroport m-a uimit frumusețea lui: mare la înălțime, imens de larg și cu tot felul de reclame străine, luminate puternic, multe feluri de flori nemaivăzute și diferite plante și lamai și portocali cu fructe. Bineînțeles, erau puși în vase speciale. Și multe ghișee. Toată lumea se îndrepta spre ghișee, si eu după ei. Acolo totul scria în limba străină. Mă
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
este cam de 50 sau 60 de km. În câteva minute a aparut părintele David cu mașina bisericii și ne-a luat pe amândoi. Doamne, ce bucurie aveam! Călătoria a fost minunată. Niște străzi europene, lațe, pe 6 benzi, bine luminate și multe reclame, tot cu o luminație mare. Mergeau mașini foarte multe în șir și, cum erau farurile aprinse -că se inseră-, șoseaua fiind kilometri în șir dreapta, se vedeau farurile... o frumusețe rară. Cele care mergeau înspre Jerusalim se
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
locuit Luceafăr Ceresc, Crin Dumnezeiesc și Mama omenirii. Mergeți să vedeți că nu mint. Este Adevărul Adevărat. Căsuța unde a locuit Maica Domnului este mică la privire. Se vede o cămăruța foarte modestă, cam 3 m pe 3 m, cred. Luminată înăuntru cu bec electric. Cum am spus, mica la vedere, dar foarte mare la valoare. Ea este protejată printr-o poartă de fier forjat și privești prin ea. Altfel lumea ar lua din ea bucățele de piatră. De-a lungul
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
în Nazaret a copilărit Pruncul Iisus, a locuit Fiul lui Dumnezeu în acest frumos orășel de acum. Pe atunci era un sătuc, cu oameni modești aș spune. Nazaret - Patria Cerească. De aici a pornit către toate popoarele lumii Salvarea. Ce luminat e! Ce raze de soare ne mângâie deși este 25 octombrie 2003. E cald, sunt peste 250C. Lumea e îmbrăcată în tricouri și sandale, e vară în toi. Ce oameni buni și primitori, m-a uimit bunătatea lor. Care de
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
capătul cărării, Ne-asteapta Domnul Hristos, Să facă plata Creștinilor de jos. Procesiune de Florii 14.04.2006 E zi de sărbătoare, Se-aud de departe, Cantași și Osanale, Azi intra în Cetate, Împăratul lumii, Smerit și Întristat, Iisus cel Luminat, Care pe mulți a vindecat, Creștinii pe cale, cu ramuri verzi Îi cântă duios, Iar alții Îi așterneau, Haine pe jos. Tremura Cetatea, Și cei cu ură lor. El merge mai departe, Cu ai săi credincioși. Pornește din Betania, Intra în
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
va fi trădat! Și unul dintre ei Îl va da la misei Pe un preț de nimic Ca să fie răstignit. V-am spus Adevărul-Adevărat : «Iisus Hristos a Înviat!» Mandica 13.06.2006 Te privesc cu duioșie, Și-ți văd chipul luminat, Prin cuvinte și prin fapte, Inima de Mama ai, Cum poți fi atât de bună, C-un drumeț ce-i călător, Tu cu milă și iubire, Îl apropii tot mereu, Te iubesc și-mi pare bine M-ai găsit în
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
nu fără riscuri, civilizația medievală fiind una a libertății, contrar a ceea ce cred ignoranții) așa numita de către moderni „Realpolitik” s-a arătat rentabilă ; în ultimele secole a avut practicanți iluștri, Richelieu, Frederic cel Mare, Bismarck. În genere, așa numiții despoți luminați. Dar a trecut vremea lor. Despoții veacului nostru numai luminați n-au fost, iar admiratorii lor, infatuați și oportuniști, uluiesc prin imbecilitate. Priviți evenimentele ce se desfășoară accelerat și spectaculos sub ochii noștri. Și-ar fi imaginat „realiștii” așa ceva? Pe
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a ceea ce cred ignoranții) așa numita de către moderni „Realpolitik” s-a arătat rentabilă ; în ultimele secole a avut practicanți iluștri, Richelieu, Frederic cel Mare, Bismarck. În genere, așa numiții despoți luminați. Dar a trecut vremea lor. Despoții veacului nostru numai luminați n-au fost, iar admiratorii lor, infatuați și oportuniști, uluiesc prin imbecilitate. Priviți evenimentele ce se desfășoară accelerat și spectaculos sub ochii noștri. Și-ar fi imaginat „realiștii” așa ceva? Pe noi, „naivii”, adică pe noi, lucizii, evenimentele acestea nu ne
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
René. După cititul scrisorii îmi cercetez chipul în oglinda de la baie. Scrutez adevărul din apa întunecată a ochilor mei. Încerc să găsesc un răspuns la întrebarea esențială: cine sunt? Știu atâtea lucruri neesențiale despre mine. Uneori, într-o clipită sunt luminată parcă de o incunabulă din cartea vieții, despre care se vorbește în Biblie. „Tinctura” sfintelor din familia mamei mele strălucește și în mine. Îmi vine să urlu: Doamne, păstrează-mă în iubirea Ta! M-aș bate cu pumnul în coșul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
încurajarea de a continua să scriu. Apoi, el a scris prima cronică la cartea mea de debut. Soarta a făcut să locuim pe aceeași stradă. Mă plimbam seara cu Nichita, trecând prin dreptul casei lui Marin - toate ferestrele erau generos luminate, și noi ne închipuiam că Poetul scrie, resimțind un fel de vinovăție plină de admirație pentru el. Apoi, am descoperit (când a fost la Stockholm și l-am invitat la noua casă și viață cu René) că bunicii noștri se
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]