10,420 matches
-
ieșit și eu pe ușă după mamaie. -Trage ușa după tine să nu intre pisica! mi-a spus nervos. Am închis ușa și am văzut cheia în broască, am răsucit-o încet și indiferentă m-am îndreptat spre grajd. Mamaie mângâia vaca și îi vorbea încet la ureche. Aceasta se uita la mamaie cu o privire tristă, că fără să vreau m-am scuturat și m-am lipit de perete. -Parcă ar vrea să-ți spună ceva, cred că plânge, nu
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
o pipăia pe burtă pe „Buna” ei. Am adormit cu capul rezemat de tataie, m-am trezit când mă puneau în pat, mai târziu. Mamaia îl grăbea pe tataia care, simțindu-se vinovat pentru prima dată că mă gonise, mă mângâia și mă săruta pe păr. Dimineața m-am trezit singură, paturile erau nedesfăcute, asta însemna că mamaia și tataie nu dormiseră încă. M-am frecat la ochi și așa cum eram îmbrăcată, m-am îndreptat spre grajd. Nu mă gândeam nici
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
Știam că trebuia să fim toți fericiți. O vițea însemna o nouă vacă. Un vițel trebuia tăiat în toamnă și vândut în sat. M-am lăsat să cad pe jos. Știam că trecuse greul. Mă uitam la mamaie cum o mângâia de zor pe Buna și cum plângea. Tataie s-a ridicat și după ce și-a făcut semnul crucii, i-a spus mamaiei: -Dumnezeu să mă ierte, dar mă doare sufletul de ea ca de un copil. Eu nu pot să
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
Pătrașcu Publicat în: Ediția nr. 269 din 26 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Doamne, ce n-aș da să-mi flutur Pletele în vânt cumplit, Toată tristețea să-mi scutur De pe dorul învechit, Să-mi acopăr disperarea De-a te mângâia pe frunte, Atingând palma cu zarea Undeva, pe-un vârf de munte! Doamne, ce n-aș da să-ți picur Lângă gene sărutări, Peste noapte să mă bucur C-am descoperit în zori Cum adaug existența Într-un sarcofag integru
CE N-AŞ DA de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357240_a_358569]
-
zilnic,din seva amintirilor noastre. Îți păstrez palmele pe inimă mea și cu capul în plecat în poala stau în genunghi în fața ta. Îmi este dor de mangierea degetelor tale pe fata mea să-mi șteargă lacrimile și să-mi mângâie zâmbetul. Ai luat cu tine,tot ce am avut melodios și tandru în mine. Mi-ai lăsat sufletul gol,și sângele fără culoare,si vorbele frumoase le-am pus într-un sertar ascunse,pe care l-am închis cu lacătul
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
zilnic,din seva amintirilor noastre. Îți păstrez palmele pe inimă mea și cu capul în plecat în poala stau în genunghi în fața ta. Îmi este dor de mangierea degetelor tale pe fata mea să-mi șteargă lacrimile și să-mi mângâie zâmbetul. Ai luat cu tine,tot ce am avut melodios și tandru în mine. Mi-ai lăsat sufletul gol,și sângele fără culoare,si vorbele frumoase le-am pus într-un sertar ascunse,pe care l-am închis cu lacătul
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
acolo Cartuș! ne-a spus liniștită în privința motivului care ne coborâse în pivniță. Mă uitam la tata-mare cu un aer mulțumit. Am intrat la ei și până când a venit mami să mă ia, am stat în brațele lui, i-am mângâiat mustața, l-am pieptănat cu cărare pe mijloc cum îi plăcea și l-am sărutat până când tanti Oala, cunoscându-mă mai bine decât oricine, ne-a spus: -Mă, voi îmi ascundeți ceva!? Ne-am uitat unul la altul și ne-
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
găsit de cuviință să-i schimb culcușul, de frică să nu-l descopere cineva, în cazul că aveau să coboare după morcovi pentru ciorbă. L-am ascuns după butoiul cu varză. Părea mulțumit de efortul meu și s-a lăsat mângâiat până a adormit. Am ieșit din pivniță calmă, dar nu înainte de ai promite, fără să fiu convinsă că a priceput, că voi trece și spre seară pe la el împreună cu tata-mare. În curte nu-mi bănuise nimeni locul absenței, așa că, mai
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
sânilor albi, cu picățele de nisip. Soarele mai râdea cu ultimele forțe, îi învăluia în mantale grele, roșii-portocalii, el apucă gâtul femeii cu atingeri răscolitoare, ca buzele să se deschidă într-o chemare nestăpânită, apa le ajungea peste coapse, le mângâia șira spinării, curgea în priviri să împrăștie dragostea fluidă și amorțită. Când soarele își închidea și ochiul celălalt și desena ultimele șuvițe pe mare, ca pe o pânză expresionistă, îmbrățișarea lor se întindea pe luciul apei, ca să-i cuprindă într-
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
Erau față în față acum, în încordare și delir. A primit suflarea animalului în piept și pumni, i-a cuprins grumazul, și-a înfipt oasele degetelor în blană, i-a pătruns în carnea fierbinte, în fibre. Botul și vibrizele îi mângâiau și îi sărutau fruntea, obrajii, gâtul, brațele încleștate... Vinele cărnii felinei îi pulsau și îi plezneau printre degete: le smulgea să le golească... O mușca de nări să o înăbușe, să o sfâșie. Aburii gurii felinei îi încețoșau vederea... Între
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
El nu împlinise cincizecișicinci de ani, iar mama abia făcuse cincizeci... Dumnezeu să-i ierte! Și iată că acum s-a văzut singură în lupta cu viața, la nici douăzeci de ani! A plâns mult, nu avea cine să o mângâie. Rudele au consolat-o un timp, apoi fiecare cu ale lui. Mergea în fiecare zi la cimitir, până când șeful ei i-a spus, pe un ton părintesc, să aibă grijă să nu se îmbolnăvească și ea. Viața e plină de
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357307_a_358636]
-
are FLORI, covorul nu e plantă. Cu toate că perseverența dă întotdeauna ROADE, ea nu e pom.Toată lumea știe că munca este IZVORUL bunăstării, dar cine și-a umplut ulciorul din răcoarea ei fierbinte? Deși vecinul, într-o stare de iritare, își mângâie vecinul cu eticheta unui animal de tracțiune, s-a dus vreodată să-i pună hățurile și să-i dea o strachină de grăunțe?De multe ori lăsăm lucrurile BALTĂ. Am pescuit vreodată în ea?A pus cineva JUGUL otoman pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
Deși are FLORI, covorul nu e plantă.Cu toate că perseverența dă întotdeauna ROADE, ea nu e pom.Toată lumeaștie că munca este IZVORUL bunăstării, dar cine și-a umplut ulciorul dinrăcoarea ei fierbinte? Deși vecinul, într-o stare de iritare, își mângâie vecinulcu eticheta unui animal de tracțiune, s-a dus vreodată să-i pună hățurileși să-i dea o strachină de grăunțe?De multe ori lăsăm lucrurile BALTĂ.Am pescuit vreodată în ea?A pus cineva JUGUL otoman pe coarneleunei vite
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
gând cu iarna - amintire rece; Oricât de aspră, sigur o să plece- Păduri agită frunzele-n batistă. Izvoarele speranței n-or să sece. Decor cu tentă expresionistă, Ferchezuit de trecere-n revistă- Spre el priviri uimite să se-aplece. O iarnă mângâiem caloriferul Cu amintiri de vara viitoare - Cuptor când își încinge cartierul, Iar dorul de plecăr fremătătoare Spre unde este mai albastru cerul Și liniști mai profunde spre-nserare. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Plecări / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
PLECĂRI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357359_a_358688]
-
le vom simți căldură tu lasă-mă o noapte să-ți privesc frumoși-ți ochi și nasul tău și gură. Când ochii mei te vor sorbi cu sete, tu lasă-mă să te privesc pe îndelete, în timp ce palmă mea îți mângâie ușor doi sâni, mici perle albe ce se ascund sub nor... Cand gură mea-i trezește cuprinsă de păcate din somnul lor de noapte atât de-odihnitor, o să-nțelegi iubito... Mi-a fost atât de dor... Sub focul gurii mele
RĂMÂI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357356_a_358685]
-
pe care plimbând arcușul, struna-ncepe să îl doară și-ntr-o clipă de mirare, uite se răstoarnă jocul și pierdută ești iubito, acu eu o să-mi vărs focul. Gură mea începe atacul, te sărut ușor pe frunte și te mângâi fin pe umeri, moleșit mă las o vreme vreau să iți stârnesc sărutul, trupul tău vreau să mă cheme, prinsă ești de-acum în cursă, te învălui și mă-nvălui te cuprind și mă cuprinzi, tu arzând simt cum m-
RĂMÂI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357356_a_358685]
-
cărțile pe masă Ca un cartofor nervos, Caut rimele prin casă Să-mpletesc un vers frumos. Alung visele din mine Dintre spini să îmi iau zborul, Mă lovesc de culmi alpine Și mă năpustește dorul. Azvârl haina de pe umeri Și mângâi cerul cu mâna, Culegând dintre expuneri Norul, ce-acoperă Luna. Adorm lacrima în barbă ... Citește mai mult Ard în cupe flăcări sfinteDintr-o fragedă carențăIgnorănd nopțile crunteCând n-aveam independență.Culeg boabe de luminăDintr-un curcubeu integruși stropesc la rădăcinăSoarele
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
rădăcinăSoarele vopsit în negru.Arunc cărțile pe masăCa un cartofor nervos,Caut rimele prin casăSă-mpletesc un vers frumos.Alung visele din mineDintre spini să îmi iau zborul,Mă lovesc de culmi alpineși mă năpustește dorul.Azvârl haina de pe umeriși mângâi cerul cu mâna,Culegând dintre expuneriNorul, ce-acoperă Luna.Adorm lacrima în barbă... XXVIII. DOAR EMINESCU, de Daniela Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 281 din 08 octombrie 2011. Nu sunt poet, sunt doar un strop Cu mult sau mai puțin
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
DA, de Daniela Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 269 din 26 septembrie 2011. Doamne, ce n-aș da să-mi flutur Pletele în vânt cumplit, Toată tristețea să-mi scutur De pe dorul învechit, Să-mi acopăr disperarea De-a te mângâia pe frunte, Atingând palma cu zarea Undeva, pe-un vârf de munte! Doamne, ce n-aș da să-ți picur Lângă gene sărutări, Peste noapte să mă bucur C-am descoperit în zori Cum adaug existența Într-un sarcofag integru
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
semiluna Printre versurile toate! Ce n-aș da s-aud iar stropii ... Citește mai mult Doamne, ce n-aș da să-mi fluturPletele în vânt cumplit,Toată tristețea să-mi scuturDe pe dorul învechit,Să-mi acopăr disperareaDe-a te mângâia pe frunte, Atingând palma cu zareaUndeva, pe-un vârf de munte!Doamne, ce n-aș da să-ți picurLângă gene sărutări, Peste noapte să mă bucurC-am descoperit în zoriCum adaug existențaîntr-un sarcofag integru,Adormind indiferențaCe-a pictat atâta negru
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
acest sentiment nu îi face cinste și nu încercă să o facă conștientă pe iubita lui de existența milei lui, în acest moment, când vedea clar că ceva rău se întâmpla cu ea. Ridică mâna ușor și încercă să îi mângâie părul atât de drag altădată, în care își înfășura fața, mirosindu-l până la sufocare...dar, Ilona se feri brusc, înterupănd cântecul și îi aruncă o privire absentă, nebună, albastră ca cerul și marea acelei clipe...îl străfulgeră un gând declanșat
DIN TAINELE MĂRII- PROZĂ SCURTĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357393_a_358722]
-
prinâse de umeri: -Ilona, ce ai de gând? întrebarea se pierdu ușor, printre șoaptele valurilor, sărutând nisipul ... O lumină sângerie se prăvăli peste vila scăladată-n întunericul morții...Ilona călcă strâmb și alunecă pe un ciob de sticlă...se aplecă și mângâie fața schimonosită de lovitură a iubitului ei; îi sărută buzele scăldate în sângele ce se scrurgea din rana adâncă de la cap: -Ce-am să fac? O, câte am de făcut, dragul meu! Mă voi sfătui cu furtuna unde să mergem...cred
DIN TAINELE MĂRII- PROZĂ SCURTĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357393_a_358722]
-
mână stingă. Mi-a retezat-o batoza. Eram în vacanță și ajutăm părinții la treierat. Nu a știut dreapta ce face stânga. Altfel aveam și eu ca toți oamenii două mâini. Dar e bine și așa. Pot munci. Îmi pot mângâia pruncii și femeia. Pot aprinde focul ținând cutia de chibrituri în gură și bâtul îl scapăr pe cadran. Doamne, ce bine că am mâna dreaptă! Cu această mâna am câștigat banii necesari biletelor acestei călători pentru întreaga familie. Țin șișterul
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A PATRA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357293_a_358622]
-
ne aduc reparații lucrurile converg toate spre un singur vector o entitate care mai întâi susține apoi contrazice neagă reneagă pulsul dar până atunci contracție și se scurge timpul Uneori împăcăm și omul în ciuda atâtor fumuri vijelii nisipuri mișcătoare ploaia mângâie și ea uneori vise în renaștere tăceri ne chinuie și închid ferestre ștergând întâlniri cu păpădii un tremur într-un nou început suzana deac Referință Bibliografică: Tăceri ne chinuie și închid ferestre / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
TĂCERI NE CHINUIE ŞI ÎNCHID FERESTRE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357412_a_358741]
-
îi scot pe unii în evidență sau fac să apară alții în nuanțe mai șterse ... Dar să luăm pe rând, prințesă ... când îți deschizi dimineața ochii, atunci ne inundă o culoare caldă, aceea este galbenă, atunci răsare soarele și ne mângâie pe cei buni și pe cei răi deopotrivă ... -De ce și pe cei răi? -Soarele nu face diferențe. -Galbenul seamănă cu razele soarelui! -Exact ... tot ce e galben e rupt din soare: florile, albinele, mângâierile, iar când mângâierea se transformă
LECŢII DE VIAŢĂ PENTRU PRINŢESĂ CE ÎNSEAMNĂ CULORILE, ÎNVĂŢĂTORULE? PARTEA II. de SUZANA DEAC în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357410_a_358739]