KorAP: Find »[drukola/base=mătușă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...161 162 163 ...269 >

6,722 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637

mă pedepsească pentru gândurile mele neiertătoare? Sau dacă zeii de pe lumea cealaltă veneau s-o ia și mă luau și pe mine... Am început să plâng și s-o strig pe mama să vină după mine. Le-am strigat pe mătușile mele pe nume, pe fiecare. I-am strigat pe Iosif, pe Ruben și pe Iuda. Dar parcă toți uitaseră de mine. Când am văzut două siluete în zare care se apropiau, eram deja moartă de frică. Dar nu venea nimeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
cel care trebuia să le zică băieților să facă asta. Și așa s-a făcut, până am terminat cu toate. De-a lungul săptămâinilor de pregătire și mai ales după plecarea lui Laban la Haran, eu m-am ținut pe lângă mătușa mea Rahela. Găseam mereu prilejuri s-o ajut cu câte ceva, mă ofeream să-i car diverse lucruri sau o întrebam și-i ceream sfatul când aveam ceva de făcut. Mă țineam după ea cât era ziua de lungă și câteodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
implorând zeii și zeițele pe care urma să le abandonăm. Și-a ridicat privirea înspre copacul cel mare sub care stăteam, dar nu sunt sigură că m-a văzut și pe mine printre picioarele Rahelei. Cum stăteam acolo și așteptam, mătușa mea mi-a împletit părul și mi-a povestit despre leacuri și plante tămăduitoare (coriandru era bun pentru durerile de burtă, chimenul pentru răni). Ea hotărâse de mult că eu aveam să învăț de la ea ceea ce ea învățase de la moașa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
îmi bătea să-mi spargă urechile și am tras aer adânc în piept ca să scap de putoarea din cort, dar Rahela nu s-a oprit. S-a îndreptat în grabă către cortul ei, unde dormea Bilha. Am auzit-o pe mătușa mea căutând printre hainele ei, dar era prea întuneric și n-am văzut unde a ascuns idolii. Apoi Rahela s-a culcat și n-am mai auzit nimic. Am vrut s-o trezesc și să-i spun să-mi arate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
un cuvânt. Pietricelele aveau să vorbească în numele nostru, iar Bilha a și sărutat-o pe a ei înaine de a o pune pe altar, deasupra celorlalte. Doar Zilpa și cu mine ne pregătiserăm special pentru acest moment. Cu săptămâini înainte, mătușa mea îndurerată mă dusese la valea unde murise Ruti și îmi arătase acolo un loc plin cu pietre perfect ovale. Ea alesese una micuță, albă, de mărimea unei unghii. Eu luasem una roșie, cu striații negre, mare cât pumnul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
Rahela știa și ea câte ceva despre asta, Inna era faimoasă pentru mâinile ei de aur și pentru poveștile ei. Zilpa a văzut în venirea Innei un semn bun de la zei. Prezența vindecătoarei a remontat-o imediat. Nu după mult timp, mătușa mea a început chiar să cânte. Nu era ceva solemn, doar un cântecel pentru copii despre o musculiță care supăra un iepure și iepurele a mâncat-o, dar apoi a fost la rândul lui mâncat de un câine, care a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
zicea nimic, dar se roșea ori de câte ori el o atingea. Am văzut și că devotamentul lui Ruben față de Bilha nu scăzuse în timp. Majoritatea fraților mei, atunci când creșteau suficient de înalți și le apărea barba, se îndepărtau de mama și de mătușile lor. Toți, mai puțin Ruben, căruia îi plăcea să stea în preajma femeilor și mai ales în preajma Bilhei. În timpul călătoriei, el părea că știe unde se află ea în orice clipă. Când o striga, ea îi răspundea „Da, frate”, deși el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
primul sau să trimită o solie la Esau. N-ar fi fost bine să vorbească mai întâi cu Isaac, tatăl său? Sau poate femeile ar fi trebuit să-i trimită un semn Rebecăi, care era nu doar soacra, dar și mătușa lor. Nu vorbeau însă deloc despre faptul că Iacob se schimbase. Omul plin de curaj și încredere devenise nesigur și suspicios. Tatăl pe care îl știam cald și tandru, devenise poruncitor și rece. Poate credeau că i se trage de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
Lea este mama unui miriad de fii. Și Lea a roșit de mândrie. Apoi, tata l-a prezentat pe Iosif. - Acesta e cel mai mic și e singurul fiu al Rahelei mele, a zis el, arătându-și astfel dragostea pentru mătușa mea. Esau a dat din cap cu bunăvoință înspre copilul preferat și s-a uitat lung la Rahela a cărei frumusețe era la fel de strălucitoare ca întotdeauna. S-a uitat și ea la el, încă tulburată de tot ce se petrecuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
zi. Apoi Iacob l-a numit pe Dan: - Acesta este fiul Bilhei, roaba Rahelei. Și aceștia sunt Gad și Asher, născuți pentru mine de roaba Leei, Zilpa. Era pentru prima dată când auzeam aceste distincții între frații mei și între mătușile mele, făcute așa, în public. I-am văzut pe fiii nevestelor mai mici, cele numite „roabe” și am văzut cum și-au plecat capul când s-au auzit numiți astfel. Dar Esau știa cum e să nu fii primul, așa că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
adus ofrande zeilor, dar în timp ce groapa era acoperită cu pământ, suspinele mamelor mele erau mai grăitoare decât orice psalm. Când ne întorceam de la înmormăntare, Zilpa a zis în șoaptă că zeii locului erau porniți împotriva vieții, dar, ca de obicei, mătușa mea nu înțelegea bine semnele. Pentru că servitoarele se umpleau de copii, imediat ce încetau să alăpteze. Chiar și oile și caprele fătau câte doi pui și toți trăiau. Turmele se înmulțeau foarte repede și tata era deja un om bogat, ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
Prea bine, Lea, mamă a atâția fii, prea bine. Cu un gest al mâinii, mamei i s-a arătat că era timpul să plece. S-a dus repede la așternutul ei și a adormit imediat, epuizată. În următoarele două zile, mătușile mele au fost chemate una câte una la Bunica, în camera ei interioară. Rahela a fost gratulată cu sărutări și drăgălășenii. În după-amiaza pe care au petrecut-o împreună s-au auzit râsete și chicoteli ca între două fete. Bunica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
câte una la Bunica, în camera ei interioară. Rahela a fost gratulată cu sărutări și drăgălășenii. În după-amiaza pe care au petrecut-o împreună s-au auzit râsete și chicoteli ca între două fete. Bunica a mângâiat obrajii frumosei mele mătuși și a ciupit-o ușor de brațe. Rebeca, ea însăși fiind frumoasa generației ei, a scos cutia de machiaj - o cutie mare, neagră, lăcuită, cu o mulțime de compartimente, fiecare plin cu câte o poțiune sau vreun unguent, parfum sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
a plecat de acolo zâmbind și mirosind a ulei de lotus, cu pleoapele date cu verde și cu ochii înconjurați de kohl strălucitor, ceea ce o făcea să arate formidabil, nu doar frumos ca de obicei. Când a fost chemată Zilpa, mătușa mea s-a aruncat la picioarele Bunicii și a fost răsplătită cu un scurt poem despre marea Așera, consoarta lui El și zeiță a mării. Bunica s-a uitat repede la fața Zilpei, și-a închis ochii negri și a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
picioarele Bunicii și a fost răsplătită cu un scurt poem despre marea Așera, consoarta lui El și zeiță a mării. Bunica s-a uitat repede la fața Zilpei, și-a închis ochii negri și a profețit timpul și locul morții mătușii mele. Vestea, pe care n-a spus-o niciodată nimănui, n-a tulburat-o pe Zilpa. Ba dimpotrivă, i-a dat o liniște care a ținut-o tot restul vieții. Din acea zi, Zilpa a început să zâmbească mereu, zâmbea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
să-i pun despre ceremonia ei și dacă lumea era diferită acum, că locul ei în ea era diferit. Dar n-am avut timp să-i pun nici o întrebare verișoarei mele. Bunica observase deja centura Tabeei și se apropiase de mătușa mea cea cu capul acoperit de bănuți strălucitori. În câteva clipe, țipa la Ada cu o furie pe care eu o credeam rezervată doar zeilor care au la îndemână tunete și fulegere. Supărarea Rebecăi era teribilă. - Vrei să-mi spui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-și are rostul, fata mea. N-a vrut să-i facă rău Tabeei. Cred că o iubește chiar foarte mult, dar n-a avut de ales. Ea face asta în numele mamei ei și a ei însăși, în numele meu și al mătușilor tale, pentru tine și pentru fiicele tale. Ea apără obiceiurile mamelor noastre și mamelor mamelor noastre și ale marii mame, pe care o numim în multe feluri, dar care e acum în pericol să fie uitată. Nu mi-e ușor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
Apoi mi-a luat mâna și a spus: - Îți spun asta mai devreme decât ar trebui, fata mea, dar cred că nu mai e mult până când vei intra și tu în cortul roșu, ca să te bucuri alături de mine și de mătușile tale. Vei deveni femeie înconjurată de mâini iubitoare care te vor purta și-ți vor aduna primul sânge și se vor asigura că se va întoarce în pântecul Innanei, înapoi în țărâna din care s-au făcut primul bărbat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
ținut gura strânsă, am respirat pe nas și n-am clipit. Așa am supraviețuit în timp ce mama se făcea tot mai mică și apoi dispărea la orizont. Nu-mi închipuisem niciodată cât de singură aveam să mă simt fără ea, fără mătușile mele și chiar fără frații mei. M-am simțit ca un copil lăsat afară să moară, dar n-am plâns. M-am întors înspre Debore, care se uitau la mine cu îngrijorare, dar n-am plâns. Doar noaptea, singură în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
Lea nu era suficient de bună pentru Iacob, care ar fi meritat o femeie pe potriva lui. Nu o uriașă cu ochii desperecheați. Și spunea aceste lucruri de față cu mine! De parcă eu n-aș fi fost fiica mamei mele, de parcă mătușile n-ar fi fost mamele mele dragi. Dar nu le luam apărarea. Când vorbea Oracolul, nimeni nu avea voie s-o contrazică. Nu eram la fel de îndrăzneață ca Lea și lacrimile mele din fiecare noapte aveau de multe ori gustul rușinii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
certe, i-am arătat degetele murdare: - De-acum nu mai am voie să car nimic nici eu, Mamă. - Oh, oh, oh, a zis Lea, rămasă fără cuvinte, ceea ce nu prea i se întâmpla. M-a pupat pe amândoi obrajii și mătușile s-au adunat în jurul meu și m-au pupat pe rând. Cumnatele mele au bătut din palme și toată lumea a început să vorbească în același timp. Inna a venit și ea să vadă de ce era așa gălăgie, iar eu eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
obsidiană cu ulei până când creatura a început să lucească și să picure în lumina lămpilor. Mă holbam la fața prostuță a broaștei și chicoteam, dar nimeni nu râdea cu mine. O clipă mai târziu, eram deja afară cu mama și mătușile mele. Eram pe parcela de grâu din mijlocul grădinii - un loc ascuns, unde erau cultivate cerealele pentru sacrificii. Pământul era arat pentru că urma să se însămânțeze după revenirea lunii, iar eu eram dezbrăcată, culcată cu fața în jos pe pământul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
nu e deloc ca atunci. Acum altcineva ne servește și acum fiica mea stă cu noi. Bilha a văzut că vorbele mamei au rănit-o pe Rahela, pentru că ea încă visa să aibă o fetiță și nu renunțase la speranță. Mătușa mea cea blândă a zis: - Lea, dar e așa de plăcut că suntem aici doar noi cinci. Ce fericită ar fi fost Ada... Numele bunicii mele a funcționat ca o vrajă din nou, iar surorile s-au liniștit în amintirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
ales Rahela, care era rudă de sânge cu cea de la Mamre - aveau puteri asupra lui Lamaștu și Lillake, demonii străvechi însetați de sângele care curgea la nașteri, foarte temuți în zonă. De multe ori m-am dus și eu cu mătușa mea și cu moașa cea bătrână, care mergea mai ușor sprijinită în toiagul ei când n-avea și desaga în spate. Oamenii de pe dealuri erau uimiți să vadă o fată încă nemăritată că asistă la nașteri. Celor din văi nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
cu mâinile ce văzusem cu ochii. O dată când am fost chemate să o ajutăm pe o mamă tânără să nască al doilea fiu - o naștere ușoară, cu o mamă care a zâmbit tot timpul, chiar și când era în travaliu - mătușa mea m-a lăsat pe mine să așez cărămizile și să tai cordonul. Pe drum, la întoarcere, Rahela m-a bătut pe umăr și mi-a spus că o să fiu o moașă de nădejde. Când a mai spus și că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]