4,492 matches
-
comandantului lor, chiar și cei mai mari lăudăroși din trupele atacante sparseră încercuirea, deschizând un drum, spre poalele muntelui. — Aici sunt! Vine însuși Katsuie! Dacă Hideyoshi e pe-aici, să vină în fața mea, călare și singur! Haide, ieși, mutră de maimuță! țipă Shosuke, în timp ce cobora drumul în pantă. Pe loc înjunghie mortal cu lancea un luptător în armură. Fratele său mai mare, Mozaemon, fusese doborât deja; cel mai tânăr, Shobei, încrucișase sabia lungă cu un războinic inamic și amândoi se loviră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fostul său senior îl lipsea, fără-ndoială, cu adevărat. Și mai era și altceva. Cu toate că fusese împins spre calvarul său de-acum - care, la drept vorbind, era, pur și simplu, fără nici o speranță - de către un singur militar cu chip de maimuță, e clar că, în taină, spera ca măcar să piară de-o moarte glorioasă. Avea numai cincizeci și trei de ani. Ca general, ar fi trebuit să-i stea tot viitorul în față, dar acum, singura lui nădejde era o moarte nobilă. Sake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vă teme, micuțele mele prințese. De azi înainte, veți putea să vă jucați cu mine. Și le arătă cu degetul spre nasul său. Sora cea mijlocie râse puțin, poate fiindcă era singura căreia i se părea că semănă cu o maimuță. Dar, deodată, detunăturile și strigătele de luptă zguduiră zona și mai puternic decât înainte, cuprinzând întreaga regiune a castelului. Deasupra începea să apară cerul dimineții. Micile prințese văzură fumul ridicându-se dinspre zidurile castelului și începură să țipe și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sângele vărsat. Acum, însă, îl chemară trei membri ai familiei: — Pregătiți-vă repede, stăpâne! Alergând la etajul patru, Katsuie i se alătură Doamnei Oichi. După ce asistă la moartea ei, Shibata Katsuie își puse capăt vieții, spintecându-și abdomenul. Era Ora Maimuței. Fortul arse toată noaptea. Magnificele clădiri care se înălțaseră pe malurile Râului Kuzuryu, încă de pe vremea lui Nobunaga, ardeau ca un rug al nenumăratelor visuri trecute și al sufletelor. În cenușă, însă, nu se mai găsi nimic care să semene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că Hideyoshi, când va afla despre această cumplită înfrângere, se va înfuria. Probabil își va aduna forțele și va da năvală încoace. N-ar fi bine să-l așteptăm, să ne pregătim ca războinici și apoi să luăm capul Seniorului Maimuță? Ca răspuns la cele două poziții contrare, Ieyasu spuse din nou: — Nu trebuie să-ncercăm să adăugăm victorie peste victorie. Apoi, adăugă: — Oamenii noștri sunt cu toții obosiți. Cel mai probabil, Hideyoshi ridică praful în goana calului chiar în acest moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pripit. Hideyoshi a sunat adunarea și a plecat într-o asemenea grabă, încât s-ar fi putut crede că și-a pierdut mințile la vestea înfrângerii de la Nagakute. Nu trebuie să pierdem ocazia asta de a da foc cozii Seniorului Maimuță. — Gândești superficial! râse zgomotos Ishikawa Kazumasa, împotrivindu-i-se, și mai mult, lui Tadatsugu. Ar fi în stilul lui Hideyoshi să lase pe loc o forță militară considerabilă pentru a profita de o situație care ar exista dacă noi ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
numărau mai puțin de șase sute de soldați, dar curajul lui Honda îi învăluia pe toți, încă de când părăsiră Muntele Komaki. Ce era, la urma urmei, o armată de douăzeci de mii de oameni? Și, în fond, cine era acest Senior Maimuță? Pedestrașii aveau armuri ușoare, drapelele erau înfășurate și, în timp ce caii alergau loviți cu bicele, praful stârnit de mica armată se ridica precum o tornadă alergând spre răsărit. Când ieșiră pe malul de miazăzi al Râului Ryusenji, găsiră armata lui Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai de încredere vasali ai săi salutară victoria cu numeroase cești de sake. Peste câteva ore, Hideyoshi se ridică clătinându-se în picioare și le ură musafirilor noapte bună. Încet, se îndepărtă poticnit, pe culoar, un om scund cu față de maimuță, înconjurat de doamnele sale de onoare, aproape ascuns între mătăsurile colorate și foșnitoare ale kimonourilor lor cu multe straturi. Râsul femeilor continuă să se audă de-a lungul coridoarelor aurite, în timp ce făptura măruntă a conducătorului suprem al Japoniei era condusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
trecuse de mult. În rest, câte o singură culoare. Dar ce mai conta?... Un copil-coșar și un copil-bucătar, mov pal cu negru, veneau în pas întins pe coperta numărului 39. Cu supliment gratuit Jurnalul copiilor, stătea scris în josul copertei. O maimuță de la grădina zoologică se agăța strâns de piciorul unui îngrijitor în salopetă albastră, avidă de protecție, la doi pași de o girafă care își întindea peste gard gâtul nesfârșit pe coperta numărului 44. O fetiță portocalie, c-o basma pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de judecată? îl întrebă abrupt Geta. Nu, nu cred... spuse Paul. Dar poate că am văzut prin filme. Da, sunt sigur că am văzut în câteva filme cum arată o sală de judecată într-un tribunal. De pildă în "Procesul maimuțelor". Am văzut și eu "Procesul maimuțelor", spuse Geta. Dar acolo judecătorul și cei doi avocați erau cu toții bărbați. Dacă ai fi fost într-o sală de judecată pe viu, cum s-ar zice, ai fi remarcat că femeile avocat arată
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Nu, nu cred... spuse Paul. Dar poate că am văzut prin filme. Da, sunt sigur că am văzut în câteva filme cum arată o sală de judecată într-un tribunal. De pildă în "Procesul maimuțelor". Am văzut și eu "Procesul maimuțelor", spuse Geta. Dar acolo judecătorul și cei doi avocați erau cu toții bărbați. Dacă ai fi fost într-o sală de judecată pe viu, cum s-ar zice, ai fi remarcat că femeile avocat arată bine, fără excepție. Chiar foarte bine
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
umbră pământului degeaba. Dar astfel de asocieri cretine numai eu pot să fac. Până la urmă am scos-o cumva la capăt: - Păi n-ai înțeles? John Johnson, regizorul, vrea să zică că ăsta e singurul lucru care mișcă lumea de la maimuță-ncoace, și-anume pula-n pizdă, iartă-mă, cum să-i zic, că e clar, chiar dacă filmul nu e complet. Direcția în care curge timpul nu-i nici una dacă stai să te gândești, pentru că mereu suntem îndrăgostiți și nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
am crezut că am să văd cum a început totul. Nicicând. Lumina care se așterne vederii mele strălucește hâd. Prea-hâdă este, desigur, și procesiunea a ceva ce încă nu înțeleg. Procesiunea a ce, de fapt? A zeci și zeci de maimuțe, e posibil? E posibilă o asemenea groază? Da, asta pare să fie, e adevărat, nefaste și neprielnice creaturi trebăluiesc într-un dans cumva larvar, nemaivăzute și șobolănești primate joacă în fața ochilor mei, manevrându-și articulațiile în mod grotesc, prosternându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
acestui iad în miniatură, dar mai crunt poate decât cel care mă așteaptă pe mine, sper, o navă spațială. Exact, o navă spațială, căci altfel nu știu cum să percep structura nemaivăzută ce pare să se se ridice din centrul procesiunii de maimuțe dobitoace și lipsite de minte. Dar creatura aceea fabuloasă din mijlocul lor, al cărei chip nu-l pot încă vedea și nici nu cred că mi-aș dori, cine este? Ce zeu din panoplia figurilor celeste s-a întrupat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
înțeleg, deși amarnic îmi biciui mintea pentru a o putea face să cuprindă implicațiile acestui moment ce pare a fi hotărâtor pentru destinul umanității. Ar trebui să fac ceva, poate? Să atac viziunea aceasta extraterestră a neființei? Să opresc, poate, maimuțele acelea urâte din dansul lor de început de lume? Dar stai, Dumnezeule!!, ce este lucrul care tocmai urmează să se întâmple și de unde îi cunosc încă nesăvârșitele semnificații dezastruoase? Ce nefericire universală și abominabilă e pe cale să se petreacă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Ce nefericire universală și abominabilă e pe cale să se petreacă și cum de o pot presimți și judeca, din moment ce încă nu i-am trăit parcursul înfăptuirii? Spun asta pentru că, iată, mirabilă și uluitoare făptură se ridică deodată din ceata de maimuțe, chiar acum, uluind pe toți și toate cu frumusețea-i neobișnuită. Ce zeu muritor și mult prea asemănător celor din ceruri este creatura aceasta atât de diferită de celelalte și cum de-a ajuns aici fără să-și trădeze nepotrivirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cu mult mai mari ca până astăzi? Și totuși... Parcă prea mult seamănă... Să fie chiar el? Exact, el trebuie să fie, îl știu acum, după frumoasa arcuire a liniilor spatelui său, după dezinvoltura cu care s-a ridicat dintre maimuțe și își cere dreptul la cunoștințe. Și totuși... oare e posibil, nu cumva mă-nșel? Chiar să fi ajuns el aici, în acest tablou ciudat de început de gânduri, deși prezența lui pe Pământ n-a fost vreodată dovedită? Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nu erau capete de oameni, ci de cimpanzei, giboni și gorile, și nici craniile nu erau cranii adevărate, erau doar fragmente de os, completate cu ipsos, iar lângă fiecare se afla un mic desen despre cum ar fi putut arăta maimuța sau omul care avusese craniul ăla, și lângă fiecare mai erau trecute și denumirile în latină, pe care însă nu le-am mai citit, fiindcă simțeam în continuare că se uită cineva la mine și nu-mi trecuse încă teama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ceată numeroasă care-i închise calea. N-ați văzut de când sunteți ceva atât de caraghios și de ciudat cum era această hoardă de spiriduși. Unii dintre ei aveau înfățișare omenească de la găt până la picioare,dar purtau pe umeri cap de maimuță sau de pisică; alții aveau picioare și urechi de cal; moși și babe chei și sluți alergau de colo, colo ca ieșiți din minți, îmbrăcați în piei de vită, trențuite; unul gonea pe un cal fără frâu, un altul se
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
spre bar să-mi fac plinul. Unsprezece treizeci, duminică dimineața, barul Shakespeare. În spațiul strâmt, ticsit cu sticle, sub oglinda înclinată, Fat Vince și Fat Paul, două generații de talente în aranjatul-și-debarasarea barului, aranjau tancurile de bere cu agilitatea unor maimuțe. Fat Paul și-a îndreptat spinarea și ochii mi s-au oprit pe fața uscată, lipsită de culoare. — Ca de obicei? m-a întrebat el. — Mda, i-am răspuns. Hei, și... Fat Paul. Dă-ne scotch și tot tacâmul. — Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
implorare a ochilor și gurii pe fața unui mic curist zdrențăros de pe Sunset Boulevard, beat, șucărit, șontâcăind în căutare de ceva pileală. După băuturi și prezentări și câteva minute de vorbărie zgomotoasă, de parcă noi trei am fi fost zei sau maimuțe sau astronauți, Fielding a comis fapta cea rea. A plecat la o cină ușoară cu Butch și Caduta, la Cicero. Mai târziu se jură că mă avertizase asupra acestei probleme cu o seară înainte. Fără îndoială că așa se întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
colțuri stau vraci și vânători de capete, vrăjitori ce-și bombănesc descântecele - băștinași, băștinașii cei isteți ai junglei. Iar noaptea, învăluite în căldura tropicală și sub căptușeala norului care păstrează zăpușeala, se aud cârâitul strident de papagal și țipătul de maimuță, apoi focuri înfloresc pentru a alunga monștri. Fii atent străzile sunt înțesate cu gropi și plase și capcane. Ia-ți un ghid. Să ai la tine vaccinul antiviperin și antidotul contra săgeților otrăvite. Ia lucrurile în serios. Trebuie să prinzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
puțin feminin din câte am auzit vreodată - sălbatic, copilăresc, dar simfonic, cu niveluri concurente și tensiuni. — De fapt, porcii sunt mai deștepți decât câinii. Au creierul mai mare în comparație cu dimensiunea corpului lor. Asta contează. Porcii sunt aproape la fel de inteligenți ca maimuțele. Nu mai spune, făcui eu. Nu știu prea multe despre tine, dar îmi dau seama că duci o viață de iad. Vreau să spun că, dacă sunt așa de inteligenți... Adică, ai văzut porci la viața ta, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
trecere, o locuință pentru studenți plină de cărți pe care eu nu le pot citi. Oamenii de aici, printre care mă număr și eu, nici buni nici răi, cu toții în aceeași măsură de vlăguiți, sunt ca niște lilieci bolnavi sau maimuțe năpârlite, purtând evazați de modă hippie și tricouri obosite cu trei nasturi la gât. Nu se mai poate face nimic pentru acești pământeni anonimi. Înțelegi, în ultimele câteva zile (și sunt cât se poate de supărat din pricina acestui gând, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lui Dumnezeu, unde era capul lui? N-am reușit să i-l găsesc. Lucrurile s-au agravat brusc când a început să mă zgâlțâie în sus și-n jos cu pelvisul lui înfipt între bucile mele, scoțând niște sunete de maimuță în călduri, râzând bolborosit, arzându-mi gâtul cu respirația lui de foc. Am simțit pentru prima dată întreaga incandescență a nebuniei lui și mi-am spus, aici nu mai e vorba de o confruntare, tipul ăsta are alte surse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]