4,656 matches
-
lucrarea sa despre natura realității, a scris un articol intitulat " Teoria și realitatea cuantică" potrivit căruia: „Doctrina care susține că lumea este confecționată din obiecte a căror existență este independentă de conștiința umană se dovedește a fi în conflict cu mecanica cuantică și cu factorii fixați de experimet.” Într-un articol din the Guardian intitulat " Ciudățenia cuantică: Ceea ce numim 'realitate' este doar o stare a minții" d'Espagnat scrie că: „Ceea ce ne spune mecanaca cuantică, cred eu, este cel puțin surprinzător
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
Willem 's Gravesande pentru a arăta că energia unui obiect în mișcare nu este proporțională cu produsul masei cu viteza obiectului în mișcare, așa cum bănuiseră până atunci Newton și alți fizicieni, ci cu "pătratul" vitezei: E ∞ mv². Deși principiile de mecanică clasică expuse de Émilie du Châtelet nu pot fi comparate cu conceptul lui Albert Einstein asupra masei și vitezei, care derivă din faimoasa sa ecuație: E = mc² (în care c reprezintă viteza luminii), mulți biografi și istorici moderni văd totuși
Émilie du Châtelet () [Corola-website/Science/311010_a_312339]
-
reprezintă viteza luminii), mulți biografi și istorici moderni văd totuși o corespondență între cele două ecuații. Trebuie totuși precizat că, din punctul de vedere al fizicei moderne, principiul expus de Émilie du Châtelet este corect în ceea ce privește energia cinetică (E) în mecanica clasică (în formularea modernă: E = (1/ 2)mv²), dar nu poate fi corelat cu echivalența masă-energie din concepția lui Einstein. În scrierile ei, Émilie du Châtelet s-a dovedit reprezentantă a gândirii iluministe. Un exemplu îl oferă ""Discours sur le
Émilie du Châtelet () [Corola-website/Science/311010_a_312339]
-
din Chișinău. Primind biletul pentru examenul scris, stând încă în picioare a rezolvat 2 probleme oral. În bancă i-au trebuit doar 15 minute ca lucrarea să fie rezolvată în întregime. Reprezentantul Moscovei la înscris la Facultatea de Matematică și Mecanică a Universității „M.V. Lomonosov” din Moscova. În anul 1957 și-a susținut doctoratul iar la 1967 devine doctor abilitat. În 1971 e laureat al premiului de stat al URSS în domeniul științei. Printr-o decizie a Comitetului Internațional de Astronomie
Eugeniu Grebenicov () [Corola-website/Science/311089_a_312418]
-
ai facultății de matematică-mecanică. Ca să ne dăm seama de calea creației științifice a lui Eugen Grebenicov vom numi doar câteva activități ale sale: asigurarea telecomunicațiilor în cosmos, teza de doctor abilitat s-a numit „Studii calitative ale ecuațiilor diferențiale în mecanica cerească”, a lucrat la Universitatea „Patrice Lumumba” din Moscova, exercitând funcția de șef al catedrei de matematici, a fost șef al laboratorului de matematică a institutului de fizică al Academiei de Științe din URSS, în ultimii ani e șeful Centrului
Eugeniu Grebenicov () [Corola-website/Science/311089_a_312418]
-
pomenit cu un cuvânt de bine și fostul ei absolvent Eugen Grebenicov. În 1949 a absolvit Școala Moldovenească din Cahul - Basarabia. În același an, a plecat la Moscova, unde, după 5 ani, în 1954 a absolvit Facultatea de Matematică și Mecanică ( Diploma cu mențiune) a Universității „M.V. Lomonosov”. Membru PCUS. Eugen Grebenicov e autor a 20 de monografii și a peste 200 de articole în științe fizico-matematice publicate în diferite țări.
Eugeniu Grebenicov () [Corola-website/Science/311089_a_312418]
-
în învățământul superior. În 1981-1982 este lector la Institutul Pedagogic din Tiraspol; în 1982-1988 - conferențiar la Universitatea Tehnică a Moldovei, iar din 1988 și până în prezent - profesor universitar (conferențiar până în 1997) la Universitatea de Stat din Moldova. Ține cursuri la Mecanica cuantică; Fizica statistică; Fizica stării solide; Fizica supraconductorilor; Fizica sistemelor electronice de dimensiune redusă; Fizica Materialelor; Fizica Nanomaterialelor și Nanotehnologiilor, la care a publicat 4 manuale. A pregătit 10 doctori și doctori habilitați în științe fizico-matematice. Activitatea didactică a fost
Valeriu Canțer () [Corola-website/Science/311109_a_312438]
-
o anumită nemulțumire că un rezultat matematic, ca acela al existenței unui factor integrant, este „demonstrat” cu mijloacele și în limbajul tehnicii. (Demonstrațiile sunt toate corecte!) Condus de ideea că la baza teoriilor fizice stau considerații geometrice (în analogie cu mecanica) Constantin Carathéodory a publicat în 1909 un tratament axiomatic al termodinamicii, în care existența entropiei și a temperaturii absolute sunt deduse din principiile (P1) și (P2) de mai sus, prin considerații strict matematice. Publicată într-o revista de matematică, lucrarea
Entropia termodinamică (după Carathéodory) () [Corola-website/Science/311117_a_312446]
-
de o lungime de undă Compton depășește de două ori energia de repaos a electronului. A primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1965 pentru contribuția sa în domeniul electrodinamicii cuantice împreună cu Richard Feynman (S.U.A.) și Shinichiro Tomonaga (Japonia), reconciliind , astfel, Mecanica cuantică cu teoria restrânsă a relativității. A avut de asemenea contribuții importante în teoria radiației sincrotrone. a dat o formulare paralelă a teoriei radiației sincrotrone,elaborată anterior și pentru prima dată de Isaak Pomeranciuk și Dmitri Ivanenko în anul 1944
Julian Schwinger () [Corola-website/Science/311197_a_312526]
-
deces a lucrat la Universitatea Los-Angeles din California. Contribuția cea mai importantă a lui în știință constă în crearea electrodinamicii cuantice- știința, care sintetizează la un loc teoria clasică a electromagnetismului, sau electrodinamica lui James Maxwell- și Michael Faraday cu mecanica cuantică, cea mai modernă știință la acea vreme, bazele căreia au fost formulate la sfârșitul anilor 20 și începutul anilor 30 de Paul Dirac, Werner Heisenberg și Wolfgang Pauli. Schwinger și-a însușit perfect opera acestor clasici ai științei. În
Julian Schwinger () [Corola-website/Science/311197_a_312526]
-
fizica particulelor elementare, fizică nucleară, a stării solide, a cristalelor lichide, a biomembranelor, a microemulsiilor, a polimerilor, și în teoria marketingului financiar, alături de o serie de cărți în fizică teoretică. Cea mai cunoscută carte a sa, "Integrale de drum în mecanica cuantică, statistică, fizica polimerilor și a marketingului financiar" (în engleză) a fost publicată în patru ediții începând din 1990 cu ultimele două ediții incluzând capitole ce tratează aplicarea integralelor de drum în marketingul financiar și econofizică. Această carte a primit
Hagen Kleinert () [Corola-website/Science/311795_a_313124]
-
funcția de ministru al administrației publice locale (2007-2009). s-a născut la data de 24 octombrie 1961, în satul Corlăteni (raionul Rîșcani). După absolvirea școlii medii din satul natal, s-a înscris în anul 1979 ca student la Facultatea de Mecanică a Institutului Politehnic „Serghei Lazo” din municipiul Chișinău. A absolvit ulterior și cursurile Academiei de Administrare Publică de pe lângă Președintele Republicii Moldova și ale Institutului Baltic de Economie, Ecologie și Drept din orașul Sankt-Petersburg. După absolvirea facultății, este angajat în anul 1984
Valentin Guznac () [Corola-website/Science/311847_a_313176]
-
În mecanica cuantică și fizica particulelor elementare, se numește spin momentul cinetic intrinsec al unei particule (electron, proton, atom, ...) În mecanică clasică, impulsul unghiular al unui corp este asociat cu rotația corpului în jurul propriului său centru de masă. În mecanica cuantică, spinul
Spin (fizică) () [Corola-website/Science/311287_a_312616]
-
În mecanica cuantică și fizica particulelor elementare, se numește spin momentul cinetic intrinsec al unei particule (electron, proton, atom, ...) În mecanică clasică, impulsul unghiular al unui corp este asociat cu rotația corpului în jurul propriului său centru de masă. În mecanica cuantică, spinul este deosebit de important pentru sistemele de dimensiuni atomice, cum ar fi atomii, protonii, sau electronii. Astfel de particule au
Spin (fizică) () [Corola-website/Science/311287_a_312616]
-
În mecanica cuantică și fizica particulelor elementare, se numește spin momentul cinetic intrinsec al unei particule (electron, proton, atom, ...) În mecanică clasică, impulsul unghiular al unui corp este asociat cu rotația corpului în jurul propriului său centru de masă. În mecanica cuantică, spinul este deosebit de important pentru sistemele de dimensiuni atomice, cum ar fi atomii, protonii, sau electronii. Astfel de particule au anumite caracteristici "neclasice" iar pentru ele, impulsul unghiular intrinsec nu poate fi asociat cu o "rotație" ci se referă
Spin (fizică) () [Corola-website/Science/311287_a_312616]
-
Politehnic din Chișinău”, în baza unor specialități inginerești și economice transferate de la Universitatea de Stat din Moldova. În primul an de studii (1964-65) universitatea avea 5140 de studenți (dintre care 2085 la secția de zi), grupați la 5 facultăți: Electrotehnică, Mecanică, Tehnologie, Construcții, Economie. Corpul didactic număra 278 profesori, dintre care numai 36 aveau grade didactice și titluri științifice. În anii următori universitatea a crescut atît cantitativ, cît și calitativ, a devenit un mare centru de învățămînt, științific și de cultură
Universitatea Tehnică a Moldovei () [Corola-website/Science/311304_a_312633]
-
, numit și Principiul Pauli este un principiu din mecanica cuantică, formulat de Wolfgang Pauli în 1925. Acesta afirmă că doi fermioni identici nu pot ocupa aceeași stare cuantică "simultan". O formulare mai riguroasă a acestui principiu este că, pentru doi fermioni identici, funcția de undă totală este antisimetrică. Pentru
Principiul de excluziune () [Corola-website/Science/311301_a_312630]
-
a spațiului. Principiul de excluziune Pauli susține multe din proprietățile caracteristice ale materiei de la stabilitatea pe scară largă a materiei până la existența tabelului periodic al elementelor. Principiul de excluziune derivă matematic din definiția operatorului impuls unghiular (operator de rotație) din mecanica cuantică. Schimbul de particule din sistemul cu două particule identice (care este echivalent matematic cu rotația fiecărei particule cu 180 de grade) are ca rezultat schimbarea semnului funcției de undă a sistemului (când particulele au spin semiîntreg) sau nu (când
Principiul de excluziune () [Corola-website/Science/311301_a_312630]
-
pe 1782 proiectile organizate de Academia din Berlin . Acest lucru a impulsionat carieră de Legendre . În 1783 a fost numit asistent la Academia de Stiinte , atunci când umplerea gol Laplace a fost promovat să se asocieze . Lucrări publicate în diverse domenii : mecanică cerească ( planètes figură Recherches sur la decembrie ( 1784 ) ) , teoria numerelor ( RECHERCHES de nedeterminată Analiza ( 1785 ) ) , teoria funcțiilor eliptice ( lucru pe integralele eliptice ( 1786 ) ) În 1785 el a fost asociat cu academia și în 1787 el a fost un membru al
Adrien-Marie Legendre () [Corola-website/Science/311484_a_312813]
-
fi identice. Această diferență esoterica trebuie însă să ducă la efecte calorimetrice măsurabile, independente de cât sunt culorile de apropiate. În continuare, prezentăm mai detaliat argumentele care conduc la paradox, unele probleme pe care le ridică și rolul pe care mecanica cuantică poate să îl joace. Pentru un sistem cu un conținut material fix (masă, număr de moli ficși), se poate defini entropia oricărei stări relativ la o stare inițială dată cu ajutorul unei transformări reversibile:formulă 5 unde dQ este căldură transmisă sistemului
Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) () [Corola-website/Science/312269_a_313598]
-
1 produce creșterea entropiei "S" cu "(n+n)Rln2". În concluzie avem de a face cu "două" expresii pentru entropie, cu număr diferit de variabile, dintre care una (S) este compatibilă cu un număr mai mare de procese decât cealaltă. Mecanica cuantică pare să ofere în mod natural o "soluție" a paradoxului lui Gibbs, deoarece oferă, prin produsul scalar, o măsură naturală a apropierii între două stări. Pentru aceasta, luăm în considerație gradele interne de libertate ale particulelor care constituie gazele
Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) () [Corola-website/Science/312269_a_313598]
-
crește"), creșterea de entropie datorită amestecului scade continuu către zero. Pare astfel că discontinuitatea care apare în termodinamica clasică în limita de "totală similaritate" dispare acum. Acest argument este expus în detaliu în și se bazează pe definiția entropiei în mecanica cuantică dată de J.v.Neumann în cartea sa . După J.v.Neumann entropia unui mol de gaz format din particule cu spin 1/2 la temperatura Ț în volumul V este dat de:formulă 18 unde "S(clasic)" este dat de ecuația
Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) () [Corola-website/Science/312269_a_313598]
-
formula 20. Un calcul simplu al valorilor proprii arată că:formulă 21 unde formulă 22 Din această expresie se vede că, dacă cele două stări se apropie una de cealaltă: formulă 23 și aceasta tinde către zero când ε → 0. Astfel, se pare ca mecanica cuantică oferă un mod de a evita paradoxul lui Gibbs, considerând numai similaritatea stărilor interne ale particulelor. Aceasta însă este pentru multi o iluzie . Dacă acceptăm definiția cuantică a entropiei, este adevărat că "entropia de amestec" ΔS este din ce in ce mai mică
Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) () [Corola-website/Science/312269_a_313598]
-
când gazele devin identice drept paradoxala. După E.T.Jaynes o lectură atentă a lucrării permite descoperirea unui argument că cel din §3 cu privire la "antropomorfismul" entropiei. Mai tarziu, în lucrarea să ""Elements of statistical mechanics""(1902), pentru a remedia faptul că mecanică statistică nu oferă direct o expresie extensiva pentru entropie,Gibbs a introdus "ad hoc" un factor 1/N! în calculul sumei de stare (în numărarea stărilor posibile), considerând astfel drept identice stări care diferă numai printr-o permutare a particulelor
Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) () [Corola-website/Science/312269_a_313598]
-
o permutare a particulelor gazului; faptul că dificultățile dispar prin această modificare este privit uneori că un argument pentru incompletitudinea fizicii clasice și că o "previziune" a statisticilor cuantice. Termenul ""paradoxul lui Gibbs"" este folosit și pentru această dificultate din mecanică statistică. Cele două accepții ale termenului sunt legate între ele (cuvântul "identitate" (de particule sau gaze) joacă un rol cheie în ambele) dar, și din motive de spațiu, trebuiesc discutate separat. Din acest motiv e adăugată lămurirea din titlu. Alfred
Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) () [Corola-website/Science/312269_a_313598]