4,697 matches
-
deaorece nu se vede nici o cauză precisă ca să se poată încerca o intervenței. I se poate întîmpla și ipohondrului, dacă este humorist în zilele lui bune, ce i s-a întîmplat arlechinului care i-a cerut sfatul unui medic, în legătură cu melancolia pe care o avea, și a fost sfătuit să se ducă să-l vadă pe arlechin. Gluma care a ajutat de atîtea ori să se evite o primejdie nu ajută acum, pentru bunul motiv că nu poate izbîndi împotriva curentului
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
68. Putem exprima filosofic acest lucru astfel: Shakespeare nu-și pierde credința că în lume există o valoare, chiar dacă ceea ce este valoros dispare atît de frecvent. În ultima mare operă a lui Shakespeare în Furtuna, sentimentele de pace și de melancolie devin covîrșitoare. Tragicul se potolește și comicul dispare. Dar chiar și la urmă de tot, cînd Prospero crede că a biruit tot răul, lăsîndu-se liniștit în seama unor viziuni festive și dînd cu totul uitării bestia umană Caliban și conspirația
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
destine pentru care suferința și dispariția sînt ultimul cuvînt? Dacă așa stau lucrurile, atunci ne aflăm la o graniță a marelui umor. Și dacă există o graniță, humoristul însuși este dator s-o recunoască și aceasta trebuie să-i sporească melancolia și să-i micșoreze luminozitatea surîsului în caz că un surîs mai este totuși cu putință. Într-o scrisoare către Zelter, Goethe spune: Nu m-am născut să fiu port tragic, pentru că natura mea e conciliantă. De aceea, cazul tragic pur nu
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
că s-a dezvoltat la toți marel humor. Voi insista asupra acestei chestiuni în ultimele două capitole ale lucrării. Deocamdată vreau să remarc numai că va exista totuși o anumită înrudire între fundalul intelectual și baza (superioritate, noblețe a sentimentului, melancolie, nostalgie, simpatie cf. cap. IV) pe care o presupune humorul. Atît baza aceasta cît și acel fundal călăuzesc sufletul, fiecare în felul său, dincolo de orizontul îngust, în cadrul căruia se desfășoară așa de frecvent viața. (cf. § 13 c și § 23). 33
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în ce privește valorile cît și toate celelalte obiecte și elemente și de aceea poate lua poziție glumeață și față de fatalitățile vieții fiindcă sînt neputincioase în fața acelei convingeri ca și față de încercările de a spune inefabilul. Gluma capătă totuși un caracter de melancolie, pentru că se simte în ea mereu o contracdicție datorată faptului că ceea ce este mare e legat atît de frecvent de ceea ce e micși că nu reușim să găsim un cuvînt concluziv privind miezul vieții și condiționările acesteia. În spatele ironiei și
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
se simte în ea mereu o contracdicție datorată faptului că ceea ce este mare e legat atît de frecvent de ceea ce e micși că nu reușim să găsim un cuvînt concluziv privind miezul vieții și condiționările acesteia. În spatele ironiei și al melancoliei va sta o mare resemnare, uneori mai mult practică, alteori mai degrabă contemplativă cînd amară, cînd curajoasă". În ce mă privește, m-am obișnuit să consider marele humor ca pe unul din tipurile de viață umane ideale și cape unul
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
foarte sus; în spatele acestei glume, stă o seriozitate reprezentînd tocmai criteriul ideal (cf. § 18). Starea sufletească ce constituie humorul se răspîn-dește în muncă, fiind cuprinsă într-asta în mod indirect, atunci cînd e făcută fără înfumurare, fără sentimentalitate, fără o melancolie apăsătoare, fără zăbavă guralivă. Condiția este ca și în cazul în acre idealul ce l-am avut în față nu e pe deplin realizat, ori chiar cînd, în decursul vieții, se pierde mult din ceea ce este valoros, izvorul valorii să
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
nu vrem să ne declarăm satisfăcuți cu finitudine căreia i se supune orice realizare a ceva măreș. Dispunerea posibilității, aceea că sîntem lipsiți de necesitate" se naște cînd ne încurcămîn dorințe și speranțe goale, sau de asemeni în spaimă și melancolie. De această formă de disperare ne eliberează marele humor. Și același lucru este valabil și despre cele două forme contradictorii "despre lipsa de infinit a finitudinii" și "despre lipsa de posibilitate a necesității". Pentru că humorul ne arată orizonturi mai largi
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
începutul acestei melodii: Instrumentele de suflat preiau firul melodic, în timp ce corzile fac să se audă sunete arpegiate. Acest moment evocă parcă figura unui rapsod ce-și acompaniază singur versurile. Apare pe urmă cea de-a doua idee muzicală, plină de melancolie. Melodia aceasta, legănată de contrabași și fagoți, este împletită cu o altă temă de o nespusă frumusețe. Pe bună dreptate scria Berlioz că este imposibil de zugrăvit prin cuvinte minunăția acestei pagini beethoveniene care vorbește în mod nemijlocit, prin ea
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
are totuși orga electronică mixată cu chitara. Dar la fel de mult, oricât aș vrea să nu fie așa, este esențial fluxul emoțional. Din această pricină, July Morning este o compoziție care pedalează pe o stare sufletească extremă, să zicem - atac de melancolie acută etc. Îndrăgostiții pătimași, de pildă, pot cathartiza pe această melodie, pentru că ea îi conține și chiar izbutește să îi descarce (și încarce) emoțional, până la un punct. July Morning mizează enorm pe atmosferă și pe o nostalgie fățișă, care taie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
The Pixies. Experiențe perfecte Proiecția în aer liber a horror-ului mut & hipnotic La Chute de la Maison Usher (1928) (regia: Jean Epstein, scenariul Luis Bunuel, adaptare după povestirea omonimă de Edgar Allan Poe), acompaniată live de Ansamblul Einuiea. Duminică seara, melancolia a sufocat curtea interioară a Muzeului de Artă. Iar luni, Cosmin Bumbuț și Vlaicu Golcea au gândit Still Sound, instalație fotografie-sunet de-a dreptul transportatoare (Vlaicu a răspuns afectiv la câte o imagine a lui Bumbuț, fie ea câmpul verde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
Încordare-relaxare, de echilibru, Întoarceri și piruete de bază, sărituri mici și mari; - gimnastica aerobică: pași specifice și elemente acrobatice. Grupa specială de pregătire din aria actorului, euritmia a) Studii de mersuri scenice: mersuri axate pe stări psihice: frică, mânie, revoltă, melancolie, tristețe, fericire, mersuri cu teme: oboseală, la pândă se ascunde urmărit. b) studii de pantomimă pe teme cu și fără obiecte imaginare: teme cu subiect scurt: deschiderea unei uși, se Împiedică, cade, se ridică, se scutură, În condiții atmosferice diferite
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
csókodat,/ Köszöni a csókodat“, o îngână, involuntar aproape, Carmen, ca un ecou heteroglos. (Continuarea în numărul următoră CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Exercițiu de stil cu pistil Emil BRUMARU Draga mea nepoată Pictacă, iartă unui om bătrân și nevolnic, cu o melancolie cam aprinsă-n cur de pofte, doar de mâță iubit și de florile mov ce înfloresc puzderii, în gavanoase cu găurică de scurs apa, pe pervaz, la fereastră, iartă, deci, că-și mai îndulcește singurătatea scriindu-ți ție, damicelă din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
către vămile eternității. 12 V. PIESELE VOCALE ȘI INSTRUMENTALE Expresie vie a gândirii și a simțirii poporului român, piesele vocale și instrumentale interpretate de Ansamblul Folcloric Trandafir de la Moldova se grupează în două categorii: doine și cântece doinite, exprimând jalea, melancolia, tristețea, uneori legate de dragostea neîmplinită, dar, de cele mai multe ori, zugrăvind sentimentele și stările sufletești cele mai complexe. Cântecele propriu-zise pot fi: de dragoste, de joc și exprimă bucuria, atunci când aceasta este împărtășită. Se mai utilizează și catrene versificate, care
ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_495]
-
joacă cu jucării țicnite și în același timp atât de normale, într-o lume ca o grădiniță cu program non-stop. Ratatul încurcăturilor haioase, jucat cu o autenticitate acroșantă de Cezar Antal, travestitul care pictează bibelouri (Dragoș Ionescu are aplombul și melancolia unui show man care exersează plânsul scurtă, donatoarea căreia i se ia singura bucurie vitală - sângele ei nu mai corespunde noilor norme (Coca Bloos e ca o fetiță lăsată fără păpușa iubităă - sunt consumatori de singurătate partajată. Fiecare personaj își
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
în surse mai elevate decât muza populară 10. Nutrit cu filosofie, mai ales germană, el și-a impregnat versurile cu idei profunde și îndrăznețe care le dau un specific deosebit. Pe cât era Alecsandri de vesel și surâzător, rareori cuprins de melancolie, pe atât este Eminescu poetul durerii, al morții și deznădejdii. A fost comparat cu Lenau și Lamartine, ceea ce nu înseamnă că el i-a imitat pe acești poeți; dar spiritul lui îl atrăgea spre aceeași concepție despre viață. Eminescu este
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Cunțan are o grație tandră și tristă. A.C. Cuza are un spirit mușcător. Davidescu și-a jurat să întinerească prozodia. Traian Demetrescu a avut o sensibilitate ascuțită și maladivă care s-a concentrat în strofele din Senzitive, cu toată acea melancolie pe care o mai exprimă carp sau Cruceanu. Al. Gh. Doinaru, născut în 1882, la Tescani, are deja un frumos bagaj literar. Iuliu Dragomirescu cântă înflăcărat patria. Pe un cu totul alt ton, rar aici, P. Dulfu, poet satiric, amestecă
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
el, a fost poetesa iubirii. Și-a cântat eroul în versuri de un sentiment profund și de o formă fericită. P. Mihăescu este un poet plăcut. Cont. Mille, fericitul romancier din Dinu Milian, autorul unor Letopisiți, are în Versuri o melancolie cu totul eminesciană. Ion Minulescu, născut în 1881, poetul Romanțelor pentru mai târziu și al Casei cu geamurile portocalii, are un talent viguros care a păstrat ceva din frecventarea lui Macedonski. Este șeful școlii simboliste. Gh. din Moldova are o
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
tânăr, a avut o senzualitate înaltă, dragoste pentru stranietate și un stil excelent. Ecaterina Pitiș, născută în 1884, are sentiment. V. Podeanu are delicatețe. Poetesa lirică Matilda Cugler-Poni a scris și încă scrie din când în când versuri de o melancolie tandră și profundă. Vasile Pop, născut în 1876, fecund autor de articole politice, romane și studii, a pus mișcare și pasiune în Versurile sale. Ionescu-Quintus, născut în 1875, are umor în epigrame și în Cazuri și necazuri. Mircea Rădulescu are
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
patriot (Balade, 1910); V. Vlad; Adrian Verea, a cărui muză este blând fraternă, pur românească. Alexandru Vlahuță 16, născut în 1859 la Pleșești, este un excelent poet. El merge pe urmele lui Eminescu, a cărui filosofie a preluat-o. Totuși melancolia sa nu merge până la pesimismul maestrului său, ci se oprește în zona de mijloc. În cele două culegeri de poezii, D-nul Vlahuță face un efort merituos din punctul de vedere al purității limbii și al armoniei versurilor. Fără a
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
des cocquillages, Comme l'arbre rompu par les vents de la mer! Vous qui me conviez aux souriants voyages, Partez à votre tour de mon cœur pleins d'hiver, Ô Jeunesse, ô Désirs touffus comme un feuillage!". În Le jardin passionné, melancolia inexpiabilă și vederea pitorească a României populare și tradiționale se îmbogățesc cu peisaje italiene desenate după natură cu acea vie și pătrunzătoare înțelegere a Italiei pe care o au fiii ei exilați, românii. Tot tristeți, dureri, regrete întunecă și îndoliază
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
filosofice. Îi mai adăugăm pe D. Gusti, Laurian, eminentul Maiorescu, Idealistul S. Mehedinți, Micu, Rădulescu-Motru, Murgu, I. Petrovici, autor al unor solide studii filosofice și al unei noi metode în logică; M. Strajanu, alt traducător al lui Schopenhauer, care seduce melancolia românească; Tăușan, Vaschide, care și-a făcut un nume în științele psihice; A.D. Xenopol, care a elaborat o filosofie a istoriei. Pedagogia În general, psihologia și mai ales morala i-au sedus pe români mai mult decât metafizica. Ei rămân
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
din desiderium. Este un sentiment unic. Intră în el mai multe idei conexe, dar diferite, regretul pentru ceva pierdut, suferința pentru lipsa lui, speranța de a-l recupera, dorința de fericire, iubirea sau infidelitatea, farmecul sau tristețea naturii, tandrețea, dragostea, melancolia, neliniștea, nostalgia, amintirea. Ascultați-l pe păstorul lovit de dor: "Frunză verde mărăcine, Nimic se prinde de mine! De când dorul m-a lovit Mințile mi-au rătăcit; De când dorul m-a cuprins, Sufletul mi s-a aprins! Sui în deal
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
grele. Pe deasupra casei mele Trecea stol de rândunele. Nu e stol de rândunele, Ci sunt ahturile mele Și dragostele tinerele, Care mă iubeam cu ele Din tinerețile mele." Întâlnim la Saadi și la cei mai delicați poeți persani forme de melancolie care-i sunt familiare lăutarului. Ascultați-l pe acesta din urmă cum plânge după iubită: Nu este acesta un suspin de dragoste pe care un mare poet ar fi mândru să-l fi exprimat? Tinerele și tinerii au cu toții acest
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
judecata pe care o putem emite deja. Vor studia opera lui Carmen Sylva în sursele ei de inspirație (evenimente de viață și efectele lor asupra stărilor de spirit) și în sentimentele profunde pe care firea sa le-a adus muzei: melancolia deosebită și bunătatea. Ea a cultivat diferite genuri, patru îndeosebi: poezia, filosofia, romanul, teatrul 42. Mai ales prin roman și prin nuvele este ea accesibilă publicului francez și ocupă, pentru noi, un loc în rândul scriitorilor care merită cunoscuți. Elisabeta
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]