4,226 matches
-
cheie a municipalității, guvernului și serviciilor tehnice ale Statului, schimbarea echilibrului politic, apariția lobby-ului industrial (companiile electrotehnice) favorabil metroului, precum și apropierea Expoziției Universale și a Jocurilor Olimpice de vară din 1900. Toți acești factori au convins autoritățile să pornească construcția metroului. Soluția primăriei Parisului este cea aleasă. Statul cedează acesteia concepția și realizarea lucrării. După adoptarea pe 20 aprilie 1896 a proiectului de rețea creat de Fulgence Bienvenüe și Edmond Huet, calea ferată metropolitană este declarată de utilitate publică printr-o
Metroul din Paris () [Corola-website/Science/298360_a_299689]
-
în Belgia. Această concesiune va fi pusă sub sechestru pe 1 ianuarie 1945 și ulterior naționalizată prin legea din 21 martie 1948, ceea ce a dus la plata unei despăgubiripentru ruperea concesiunii, precum și distrugerea arhivelor, ștergând astfel orice urmă a exploatării metroului din Paris de sectorul privat. Caietul de sarcini al metroului prevedea că acesta va fi subteran, cu tracțiune electrică, ecartament normal și un gabarit de ce interzicea practic circulația trenurilor normale. Scopul era ca metroul să nu poată trece de marginile
Metroul din Paris () [Corola-website/Science/298360_a_299689]
-
1 ianuarie 1945 și ulterior naționalizată prin legea din 21 martie 1948, ceea ce a dus la plata unei despăgubiripentru ruperea concesiunii, precum și distrugerea arhivelor, ștergând astfel orice urmă a exploatării metroului din Paris de sectorul privat. Caietul de sarcini al metroului prevedea că acesta va fi subteran, cu tracțiune electrică, ecartament normal și un gabarit de ce interzicea practic circulația trenurilor normale. Scopul era ca metroul să nu poată trece de marginile capitalei și ca niciun tren din exterior să nu poată
Metroul din Paris () [Corola-website/Science/298360_a_299689]
-
ștergând astfel orice urmă a exploatării metroului din Paris de sectorul privat. Caietul de sarcini al metroului prevedea că acesta va fi subteran, cu tracțiune electrică, ecartament normal și un gabarit de ce interzicea practic circulația trenurilor normale. Scopul era ca metroul să nu poată trece de marginile capitalei și ca niciun tren din exterior să nu poată pătrunde în galeriile metroului. Motivele acestei alegeri erau atât militare cât și politice, pentru a garanta independența rețelei sub conducerea Primăriei. De asemenea, caietul
Metroul din Paris () [Corola-website/Science/298360_a_299689]
-
va fi subteran, cu tracțiune electrică, ecartament normal și un gabarit de ce interzicea practic circulația trenurilor normale. Scopul era ca metroul să nu poată trece de marginile capitalei și ca niciun tren din exterior să nu poată pătrunde în galeriile metroului. Motivele acestei alegeri erau atât militare cât și politice, pentru a garanta independența rețelei sub conducerea Primăriei. De asemenea, caietul de sarcini mai prevedea și o rampă maximă de și o rază a curbelor de minim . Lungimea stațiilor este fixată
Metroul din Paris () [Corola-website/Science/298360_a_299689]
-
coexista până în 1929, dată la care vor fi reunite în cadrul CMP. Ele utilizau material rulant compatibile, dar se diferențiau prin decorațiunile ramelor și stațiilor. Stații diferite purtau același nume pe cele 2 rețele (două stații "Grenelle", de exemplu). În 1913, metroul avea deja 10 linii: 8 ale CMP și două ale Nord-Sud (actualele linii 12 și 13 la nord de Saint-Lazare). De la 55 de milioane în 1901, numărul anual de călători a ajuns la 467 de milioane în 1913. Rețeaua a
Metroul din Paris () [Corola-website/Science/298360_a_299689]
-
mărească întimpul Primului Război Mondial. Între cele două războaie au fost deschise liniile 9, 10 și 11. În 1929, CMP absoarbe cele 2 linii ale companiei Nord-Sud, care a funcționat permanent în pierdere. În 1929, autoritățile, prin Prefectura departamentului Seine, decid prelungirea metroului în suburbii pe 15 axe, pentru a permite transportul unei populații aproape la fel de mare ca a orașului (2,5 milioane față de 3 milioane în Paris). Se decide și construirea a 3 linii noi. În 1939, mai multe stații sunt închise
Metroul din Paris () [Corola-website/Science/298360_a_299689]
-
orașului (2,5 milioane față de 3 milioane în Paris). Se decide și construirea a 3 linii noi. În 1939, mai multe stații sunt închise din dorința de a face economiii în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, ceea ce nu împiedică metroul să transporte un număr impresionant de călători în 1941, în condițiile în care autobuzele nu ieșeau pe traseu datorită penuriei de combustibil și cauciucuri. În 1949, în urma aplicării planului din 1929, rețeaua avea 9 prelungiri în suburbii: linia 1 ajunge
Metroul din Paris () [Corola-website/Science/298360_a_299689]
-
Regie în "stabiliment public cu caracter industrial și comercial" (EPIC). RATP administrează și funicularul din Montmartre, liniile de autobuz, tramvai precum și o parte din liniile A și B ale RER. Deceniile dintre 1952 și 1972 sunt o perioadă neagră pentru metroul din Paris: sistemul se reface încet din sechelele celui de-al Doilea Război Mondial, transportul individual devine prioritar și nu este construită nicio linie nouă datorită lipsei de mijloace și de voință politică. Singurele investiții notabile sunt metroul articulat și
Metroul din Paris () [Corola-website/Science/298360_a_299689]
-
neagră pentru metroul din Paris: sistemul se reface încet din sechelele celui de-al Doilea Război Mondial, transportul individual devine prioritar și nu este construită nicio linie nouă datorită lipsei de mijloace și de voință politică. Singurele investiții notabile sunt metroul articulat și a materialului rulant pe pneuri (MP 55 și MP 59) pe câteva linii, precum și înnoirea parțială a decorațiilor din stații. În 1962 încep lucrările liniei RER A, un nou mod de transport complementar metroului. Prima criză petrolieră a
Metroul din Paris () [Corola-website/Science/298360_a_299689]
-
Singurele investiții notabile sunt metroul articulat și a materialului rulant pe pneuri (MP 55 și MP 59) pe câteva linii, precum și înnoirea parțială a decorațiilor din stații. În 1962 încep lucrările liniei RER A, un nou mod de transport complementar metroului. Prima criză petrolieră a relansat activitatea metroului începând cu 1972.A apărut astfel un nou elan de modernizare ce a durat până la începutul anilor 1980. Pentru materialul rulant, în 1967 demarează înlocuirea ramelor Sprague cu noile rame MF 67. Linia
Metroul din Paris () [Corola-website/Science/298360_a_299689]
-
a materialului rulant pe pneuri (MP 55 și MP 59) pe câteva linii, precum și înnoirea parțială a decorațiilor din stații. În 1962 încep lucrările liniei RER A, un nou mod de transport complementar metroului. Prima criză petrolieră a relansat activitatea metroului începând cu 1972.A apărut astfel un nou elan de modernizare ce a durat până la începutul anilor 1980. Pentru materialul rulant, în 1967 demarează înlocuirea ramelor Sprague cu noile rame MF 67. Linia 3 este prima echipată cu rame în
Metroul din Paris () [Corola-website/Science/298360_a_299689]
-
peron asigură securitatea călătorilor. Linia este caracterizată și de distanțele dintre stații mai apropiate de cele ale RER, mai ales între "Gare de Lyon" și "Châtelet", ce permit atingerea unei viteze comerciale medii de 40 km/h, deosebit de ridicată pentru metroul din Paris. Linia, ramele de metrou, precum și dimensiunile și decorarea stațiilor fac din ea mândria RATP și a companiilor Alstom și Siemens Transportation Systems. Stațiile permit trenuri de 8 vagoane, dar momentan ramele utilizate nu au decât 6. Pentru mărirea
Metroul din Paris () [Corola-website/Science/298360_a_299689]
-
tabelul de mai jos, abrevierea « MF » desemnează materialul rulant pe roți metalice și abrevierea « MP » materialul rulant pe roți de cauciuc. Cele 2 cifre ce urmează indică anul punerii în circulație a modelului corespunzător sau anul primei comenzi către constructor. Metroul din Paris are 302 stații și 383 puncte de oprire (date din 23 martie 2013). Fiecare din stații trebuie să asigure călătorilor cele mai bune condiții. De aceea, mai multe generații de arhitecți au lucrat la metroul parizian. Majoritatea stațiilor
Metroul din Paris () [Corola-website/Science/298360_a_299689]
-
comenzi către constructor. Metroul din Paris are 302 stații și 383 puncte de oprire (date din 23 martie 2013). Fiecare din stații trebuie să asigure călătorilor cele mai bune condiții. De aceea, mai multe generații de arhitecți au lucrat la metroul parizian. Majoritatea stațiilor sunt subterane, platformele fiind conectate cu nivelul străzii prin rețele complicate de tunele. Stațiile au în general tavan jos la nivelul platformei. Intrările stațiilor mai vechi, mai ales cele din centrul orașului, au o arhitectură stil art
Metroul din Paris () [Corola-website/Science/298360_a_299689]
-
complicate de tunele. Stațiile au în general tavan jos la nivelul platformei. Intrările stațiilor mai vechi, mai ales cele din centrul orașului, au o arhitectură stil art nouveau, fiind proiectate de arhitectul Hector Guimard. Acestea sunt un simbol binecunoscut al metroului parizian, deși în ziua de astăzi sunt din ce în ce mai puține, multe din ele fiind modernizate.
Metroul din Paris () [Corola-website/Science/298360_a_299689]
-
în Boston în 1990. Asimov a fost un claustrofil; adică se bucura de spațiile mici, închise. În primul său volum de autobiografie, își amintește o dorință din copilărie de a deține un stand propriu de reviste într-o stație a Metroului din New York, în care s-ar fi închis pentru a citi în timp ce asculta zgomotul trenurilor. Asimov se temea de zburat, făcând astfel doar două călătorii cu avionul în întreaga viață (odată în cursul muncii de la Stația experimentală aeronavală din Philadelphia
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
anul 2016. Bruxelles este foarte bine conectat la rețeaua belgiană de autostrăzi. Pentru deservirea regiunii există o rețea de trei axe periferice principale: Transportul urban este asigurat de o rețea densă de tramvaie de suprafață și subterane și de autobuze. Metroul din Bruxelles este format din șase linii cu 69 de stații. Acesta deservește axa est vest și centrul orașului. Sistemul de gestionare comun al biletelor permite utilizarea acelorași titluri de transport pe rețeaua orașului Bruxelles STIB/MIVB cât și pe
Bruxelles () [Corola-website/Science/297192_a_298521]
-
se bucura de patronajul lui Stalin, și că dacă a existat o influență asupra carierei lui Hrușciov în această etapă, ea ar trebui atribuită lui Kaganovici. În timp ce era lider al organizației de Partid pe orașul Moscova, Hrușciov a supravegheat construcția Metroului din Moscova, un proiect deosebit de costisitor, cu Kaganovici la conducerea de ansamblu. În fața unei date-limită de deschidere, deja anunțată, de 7 noiembrie 1934, Hrușciov și-a asumat riscuri considerabile la lucrări și și-a petrecut mare parte din timp în
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
7 noiembrie 1934, Hrușciov și-a asumat riscuri considerabile la lucrări și și-a petrecut mare parte din timp în tuneluri. Când au apărut și inevitabilele accidente de muncă, ele au fost prezentate ca sacrificii eroice pentru o cauză măreață. Metroul s-a deschis abia la 1 mai 1935, dar Hrușciov a primit Ordinul Lenin pentru rolul său în construcția metroului. Mai târziu în același an, a fost ales ca lider al organizației de Partid pe regiunea Moscova, care avea o
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
tuneluri. Când au apărut și inevitabilele accidente de muncă, ele au fost prezentate ca sacrificii eroice pentru o cauză măreață. Metroul s-a deschis abia la 1 mai 1935, dar Hrușciov a primit Ordinul Lenin pentru rolul său în construcția metroului. Mai târziu în același an, a fost ales ca lider al organizației de Partid pe regiunea Moscova, care avea o populație de 11 milioane de locuitori. Biroul lui Stalin deținea stenograme de ședințe cu participarea lui Hrușciov încă din 1932
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
o rețea de transport în comun, compusă de un sistem de autobuze și un sistem de metrou numit Mass Rapid Transit. Din 1999, există și trei linii de metrou ușor, Light Rapid Transit (LRT), care este folosit pentru legături cu metroul și pentru servicii locale la diverse cartiere de blocuri. Sistemul de transport în comun folosește un bilet unic sub forma unei cartele fără contact, numită EZ-Link. Autobuzele sunt folosite de 2,8 de milioane de persoane pe zi, iar metroul
Singapore () [Corola-website/Science/298144_a_299473]
-
metroul și pentru servicii locale la diverse cartiere de blocuri. Sistemul de transport în comun folosește un bilet unic sub forma unei cartele fără contact, numită EZ-Link. Autobuzele sunt folosite de 2,8 de milioane de persoane pe zi, iar metroul și LRT-ul de 1,8 milioane de persoane. Folosirea autoturismelor personale este descurajată în centrul orașului prin taxe rutiere. Guvern Informații generale Reportaje
Singapore () [Corola-website/Science/298144_a_299473]
-
ferate Venezuela are un sistem național limitat de "cale ferată" de 806 km, care nu are legături feroviare active către alte țări, însă guvernul lui Hugo Chavez a investit substanțial în extinderea acestuia. Metro Mai multe orașe mari au metrou, metroul din Caracas a fost pus în funcțiune în 1983. Metrourile din Maracaibo și Valencia s-au dat în folosință mai recent. Transport rutier Venezuela are o rețea de drumuri de aproximativ 100.000 km, fiind din acest punct de vedere
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
de Stat și Sovietul Federației Ruse) funcționează și ele în Moscova. Orașul este deservit de o rețea de transport extinsă, care include patru aeroporturi internaționale, nouă terminale feroviare și una din cele mai adânc construite instalații de metrou din lume, Metroul din Moscova, al doilea doar după cel din Tokyo în privința numărului de pasageri și recunoscut drept unul din simbolurile Moscovei datorită bogăției și varietății arhitecturale ale celor 185 de stații. Numele orașului provine de la numele râului Moscova, care a purtat
Moscova () [Corola-website/Science/297431_a_298760]