6,339 matches
-
se construiește non-stop, zi și noapte, dintr-o nevoie aproape nebunească de a recupera întârzierile istoriei. Plecăm pe jos spre stația de metrou, până la care trebuie să traversezi câmpul roșiatic, marțian, înțesat de canale și gropi de excavație. Linia de metrou e suspendată cam la o înălțime de 10 metri deasupra solului. Un escalator te urcă până la peron, unde pe niște suporturi metalice sunt afișate rutele trenurilor. De cealaltă parte îl zăresc pe Lasca Bakradse, attendent-ul nostru, care îmi face semn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
preumblării" ca la București. Toți se duc grăbiți ori acasă ori la alte treburi. Orașul păstrează încă urme din marile suferinți ale războiului. Vizităm un mare magazin de alimente, tutun ș.a. Foarte bine ordonat și, condus cu o rânduială domoală. Metrouri. În centru vedem și teatrul mare și opera. Moscova are o înfățișare de oraș vechiu și caracterul său e mai rus decât Leningradul. Ne întoarcem cătră ora 7 la Uzkoe. Acest mare palat al Trubețkoilor e clădit monumental, însă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
convoace un miting muncitoresc, cu convingerea că efectele vor fi similare cu exercițiul din 1968. În seara respectivă, el făcuse și o consultare democratică cu "tovarășii din teritoriu". A doua zi, pe 21 decembrie 1989, în drum spre stația de metrou, deși era numai orele 7,15, mi se părea cam multă lume pe străzi. M-am hotărât să merg două stații cu troleibuzul, să apelez la călătoria cu metroul. Dincolo de stația Dristor, m-am convins că reprezentanții clasei muncitoare erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Intercontinental, mulțimea protestatarilor era calmă, dar amenințătoare. În fața lor, începuseră să se instaleze grupe de militari. A doua zi, vineri, 22 decembrie, am plecat cu metroul până la Piața Romană, tot cu gândul să mai observ pulsul orașului. La ieșirea din metrou, în apropierea magazinului "Eva" am observat că în timpul nopții se întâmplase ceva asemănător unei bătălii, oameni mulți, agitați, ceva care îmi sugera că noaptea fusese o continuare a protestelor, ceea ce mă ducea cu gândul la evenimentele din celelalte capitale ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
mai scriu "proze". Să zicem că redacția revistei "Conta", prin influențele pe care le are la nivelul Academiei Suedeze, (că eu am fost o dată la Stockholm în interes de serviciu, prin 1995! și am prieteni acolo începând cu casiera de la metrou și terminând cu portarul de la Kom Hotel!), te propune la premiul Nobel și îl și iei...! Cam care ar fi primele fraze ale discursului tău de recepție? (Aplauze prelungite). Dragul meu prieten, înainte de a spune fraza de început din irealul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
premiul Nobel și îl și iei...! Cam care ar fi primele fraze ale discursului tău de recepție? (Aplauze prelungite). Dragul meu prieten, înainte de a spune fraza de început din irealul ceremonial, te rog să mi-i prezinți pe casiera de la metrou și pe portarul hotelului. Ca să avem și noi "o protecție", acolo... Ți-a fost vreodată rușine că ești poet și nu altceva, om de afaceri, de exemplu? În ce relație ești cu banii? Dacă ai avea toți banii din lume
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Am mulțumit și am plecat...! Ai avut experiențe asemănătoare? Sigur că mă simt într-o situație inconfortabilă când văd câți cerșetori veniți din România se află pe străzile marilor orașe din Europa. În fiecare zi merg la RFI cu un metrou, numărul 6, între Place d'Italie și stația Passy, un traseu de vreo 15 minute. Practic nu este zi să nu se urce în metrou un cântăreț ambulant pe care îl recunosc imediat ca având origini românești. De mai multe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
află pe străzile marilor orașe din Europa. În fiecare zi merg la RFI cu un metrou, numărul 6, între Place d'Italie și stația Passy, un traseu de vreo 15 minute. Practic nu este zi să nu se urce în metrou un cântăreț ambulant pe care îl recunosc imediat ca având origini românești. De mai multe ori am lucrat cu regizori italieni care mi-au montat diverse piese. Ei bine, nu a fost unul să nu-mi spună: Știți, noi avem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe buzele tuturor, în repertoriul celor ce cântă de sărbători, ajuns pe posturile tv. reclamă la cafeaua Selected, sau în telenovela Inimă de țigan, fără să mai știe cineva cine a lansat acea bijuterie intrată în folclorul de Crăciun din metrouri, al copiilor din cartierul Crângași, București, și la serbările școlare din toată țara. Aflasem, între timp, că tatăl lui Păunescu lucrase, după ce-a ieșit din pușcărie, la minele de la Baia Borșa și am dat de gazda sa din Borșa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pași. L-am urmat afară. A ieșit pe ușă Întors Într-o parte. - Te duc la cineva care-o să vrea morfina, a zis. Nu-ți dorești să ții minte adresa asta. Am coborît la ultimul nivel de la linia de metrou independentă. Vocea lui Jack Îi dădea Înainte, adresîndu-se publicului său nevăzut. Avea un șpil că-ți proiecta vocea direct În conștiință. Nici un sunet din afară nu-l acoperea. - Să-mi dai totdeauna calibrul 38. Cocoșul să danseze și aia e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Nici un sunet din afară nu-l acoperea. - Să-mi dai totdeauna calibrul 38. Cocoșul să danseze și aia e. N-ai decît să zici ce-oi vrea. Frate-miu are două mitraliere de 30 dosite În Iowa. Am coborît din metrou și am Început să mergem pe trotuarele acoperite de zăpadă dintre blocuri. - Tipul avea datorie la mine de multă vreme, Înțelegi? Știam că are, da’ nu vrea să plătească, așa că l-am așteptat cînd a terminat lucru’. Aveam un pachet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
predilecția pentru violență a unui psihopat. Era convins că nimeni nu-l place, un fapt care părea să-l macine din cale-afară. Într-o seară de marți Roy și cu mine stăteam În Angle la un capăt al barului. Mike Metrou era și el acolo. Și Frankie Dolan. Dolan era un băiat irlandez cu un ochi cruciș. Se specializase În prădăciuni mizerabile - bătea bețivi fără apărare, Își țepuia tovarășii. „N-am pic de onoare”, zicea. „SÎnt un șobolan.” Și chicotea. Mike
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
era și el acolo. Și Frankie Dolan. Dolan era un băiat irlandez cu un ochi cruciș. Se specializase În prădăciuni mizerabile - bătea bețivi fără apărare, Își țepuia tovarășii. „N-am pic de onoare”, zicea. „SÎnt un șobolan.” Și chicotea. Mike Metrou avea o față mare, palidă și dinți lungi. Semăna cu un soi de animal subpămîntean special adaptat care vînează animalele de la suprafață. Era un jefuitor de drojdieri foarte Îndemînatic, dar fața nu-l ajuta. Orice gabor tresărea la vederea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mare, palidă și dinți lungi. Semăna cu un soi de animal subpămîntean special adaptat care vînează animalele de la suprafață. Era un jefuitor de drojdieri foarte Îndemînatic, dar fața nu-l ajuta. Orice gabor tresărea la vederea lui, iar personalul de la metrou Îl știa bine. Așa că Mike Își petrecea cel puțin jumătate din timp la bulău pe Insulă, efectuînd cele cinci luni și douăș’nouă de zile pentru dat cu jula. În seara asta Herman se dăduse pe „nemb” și capul Îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
pumnii strînși, cu lacrimi curgîndu-i pe chip. „Nu-s bun de nimic”, zicea. „Nu-s bun de nimic. Nu pricepe nimeni că nu știu ce fac?” Băieții Încercau să stea cît mai departe de el și să nu-i atragă atenția. Slim Metrou, partenerul ocazional al lui Mike, a intrat și-a cerut o bere. Era Înalt și osos și fața lui urîtă părea lipsită de viață Într-un fel ciudat, ca și cum ar fi fost de lemn. Whitey l-a lovit cu palma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
dintre 103 și Broadway arată la fel ca orice alt loc din Broadway. O cafenea, un cinematograf, magazine. În centrul Broadway-ului e un soi de insulă, cu ceva iarbă și, din loc În loc, niște bănci. 103 e o stație de metrou, o zonă aglomerată. Este zona mărfii. Marfa bîntuie cafeneaua, cutreieră străzile din jur și uneori traversează jumătate din Broadway, ca să se odihnească pe una dintre băncile din insulă. O fantomă la lumina zilei pe o stradă aglomerată. Aici găseai mereu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de plată, fiindcă aceștia au reputația că nu se poate conta pe ei. Așa că Irlandezul a rămas pe dinafară. Acum vindea din cînd În cînd și, cînd nu găsea legături pentru vînzare, „lucra În groapă” (prăduia bețivi În stații de metrou sau În vagoane). Într-o seară, Irlandezul a picat la metrou cînd prăduia. S-a spînzurat la Tombs. Meseria de dealer era un fel de serviciu public care trecea, prin rotație, de la un membru al grupului la altul, durata medie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
pe ei. Așa că Irlandezul a rămas pe dinafară. Acum vindea din cînd În cînd și, cînd nu găsea legături pentru vînzare, „lucra În groapă” (prăduia bețivi În stații de metrou sau În vagoane). Într-o seară, Irlandezul a picat la metrou cînd prăduia. S-a spînzurat la Tombs. Meseria de dealer era un fel de serviciu public care trecea, prin rotație, de la un membru al grupului la altul, durata medie a funcției fiind În jur de trei luni. Toți recunoșteau că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mine pătrunzător. Dar aveam ambele mîini la vedere, pe ziar. Roy s-a prefăcut că citește ziarul o dată cu mine. Bețivul a ațipit la loc. - Aici coborîm, a zis Roy. Mai bine ieșim puțin pe stradă. Nu rentează să stăm atîta-n metrou. Ne-am luat o cafea la automatul de la Strada 34 și-am Împărțit ultima pradă. Trei dolari. - CÎnd Îl faci pe-un drojdier În metrou, mi-a explicat Roy, tre’ să te potrivești la mișcarea metroului. Dacă intri În ritmul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
coborîm, a zis Roy. Mai bine ieșim puțin pe stradă. Nu rentează să stăm atîta-n metrou. Ne-am luat o cafea la automatul de la Strada 34 și-am Împărțit ultima pradă. Trei dolari. - CÎnd Îl faci pe-un drojdier În metrou, mi-a explicat Roy, tre’ să te potrivești la mișcarea metroului. Dacă intri În ritmul corect, poți să operezi și dacă fazanul e treaz. Am luat-o un pic prea repede cu ăla. De-aia s-a trezit. A simțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
operezi și dacă fazanul e treaz. Am luat-o un pic prea repede cu ăla. De-aia s-a trezit. A simțit el că nu e-n regulă ceva, dar nu știa ce. La Times Square am dat peste Mike Metrou. Ne-a salutat din cap, dar nu s-a oprit. Mike lucra Întotdeauna singur. - Hai să dăm o tură prin Queens Plaza, a zis Roy. Asta e pe linia independentă. Independenta are gabori special angajați de companie, dar ăștia nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
așteptăm un pic, a zis Roy. Să ții minte Însă: nu lăsa niciodată să treacă mai mult de trei garnituri. Dacă n-a apărut nici o ocazie clară, las-o baltă, oricît de bine arată. Doi golani tineri au coborît din metrou ținînd la mijloc un bețiv. I-au dat drumul pe o bancă, apoi s-au uitat la Roy și la mine. - Hai să-l ducem În partea cealaltă, a zis unul dintre derbedei. - De ce să nu-l facem chiar aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
o să aterizeze la Insulă pe șase luni. Eram Într-o pasă proastă. Roy a zis: - Păi, asta-i viața. SÎnt seri cînd scoți o sută de dolari. În alte seri nu scoți nimic. *** Într-o seară ne-am urcat În metrou la Times Square. Un tip Înțolit mergea În fața noastră clătinîndu-se ușor. Roy l-a studiat și a zis: - Uite-un fazan ca lumea. Să vedem unde se duce. Fazanul s-a urcat În direcția Brooklyn. Am așteptat În picioare În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
pot să le-nghit. Am mers mai departe. - Precis o să se dea alarma după noi, a zis Roy. Fii cu ochii-n patru la mașini. Ne pitim În tufe dac-apare vreuna. Or să se aștepte să ne-ntoarcem În metrou, așa că-i mai bine să rămînem pe jos. Burnița continua. CÎinii ne lătrau cînd treceam pe lîngă ei. - Ține minte povestea noastră dacă ne saltă, mi-a zis Roy. Am adormit și ne-am sculat la capăt de linie. Tipu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ne-apropiem, e mai bine să ne despărțim, a zis Roy. Pe-aici putem să ne fim de-ajutor unu’ la altu’. Dacă dăm peste vreun gabor În tură, Îi zicem c-am fost cu niște fete și-acuma căutăm metrou’. Ploaia asta e la fix. Gaborii stau toți În vreo crîșmă non stop, la cafea. Doamne, măiculiță! a zis apoi, nervos. Nu te-ntoarce așa ! Întorsesem capul și aruncasem o privire peste umăr. - E ceva firesc să te-ntorci, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]