6,081 matches
-
a le exprima indirect, fără să le numească, glisând între sensuri distincte, cărora le imprimă un aer de similaritate 259. Fontanier încadrează aluzia în categoria figurilor de expresie prin reflecție (alături de hiperbolă, metalepsă, litotă, reticență și paradox)260, a căror miză fundamentală constă în recuperarea, de către cititor, a sensului neenunțat. În publicistica argheziană, aluzia reprezintă un procedeu predilect al descalificării subtile și apare fie concisă, în varianta litotei, fie dezvoltată, ca text-parabolă. Iată un avertisment aluziv, adresat, într-un dialog-monolog imaginar
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
La Arghezi, formulări de genul "vede cititorul", "poate oricine să-și dea seama", "înțelege oricine", "cititorul a constatat" etc. exploatează latura notorie a unor fapte invocate ca argumente autosuficiente, care nu mai au nevoie de nicio explicație suplimentară din partea polemistului. Miza acestui parteneriat crește semnificativ ori de câte ori polemistul trece, prin subjecție, în registrul adresării directe și/sau imperative: "i-auziți", "ascultați", "observați", "examinați", "dacă vă uitați bine, veți vedea" etc. Aici, distanța dintre interlocutori (polemist și public) se reduce semnificativ, în sensul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de injurii, iar Cuvântul dobândind forța abreactivă a incantației ritualice. Trebuie semnalat că pamfletarul, recurgând la violența extremă, produce un scurt-circuit, în schimbul polemic, prin ignorarea brutală a codului sinalagmatic. Este, practic, o ieșire spectaculoasă din cadrul normat al confruntării, a cărei miză nu mai este de ordin pragmatic-persuasiv, ci exclusiv afectiv și estetic. În cea de-a treia serie a Biletelor..., așa cum am arătat la începutul acestui demers, Arghezi, deși își întețește atacul, revine la tonul persiflant și/sau sarcastic, astfel că
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Considerăm însă, cu certitudine, că dincolo de mereu invocata agresivitate, obiect de cercetare, pretext de contestare, mobil pentru studiul imaginarului colectiv al românilor, dimensiune recuperată și ideologizată de pamfletari-pastișori ș.a.m.d. discursul publicistic arghezian ne propune totuși cea mai tulburător-delectantă miză intelectuală: umorul. În această dimensiune, cea a humorului, spiritul revoltatului capătă libertate absolută de mișcare și, astfel, învinge dogme, spulberă convenții, râde adevărul, fără să-l rostescă. Bibliografie 1.1. Ediții cronologice Tablete din țara de Kuty, Editura Naționala-Ciornei, București
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Vizibilul nu este lizibil / 55 Transmitere și transcendență / 62 Fatala "autonomie a artei" / 67 Sensul și grupul / 71 Capitolul III Geniul creștinismului / 77 Interdicția din Scriptură / 80 Un monoteism disident / 84 Matricea Întrupării / 89 Tentația puterii / 93 Revoluția credinței / 97 Miza strategică / 104 Capitolul IV Spre un materialism religios / 111 Provocarea mediologică / 113 "Eficacitatea simbolică" / 117 Telescoparea timpurilor / 120 Viciul ereditar / 126 Excepția străunchilor / 131 Reconcilierea / 133 Obstacolul umanist / 136 Kant prin ochii lui Castelli / 140 Cartea a II-a Mitul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
simbolică" / 117 Telescoparea timpurilor / 120 Viciul ereditar / 126 Excepția străunchilor / 131 Reconcilierea / 133 Obstacolul umanist / 136 Kant prin ochii lui Castelli / 140 Cartea a II-a Mitul artei / 155 Capitolul V Spirala fără sfârșit a istoriei / 157 Un cuvânt-ripolin / 159 Miza unui articol hotărât / 161 Așa mamă, așa fiică / 164 Refolosirea unei vechituri: "avangarda" / 166 Casa scării / 169 Capitolul VI Anatomia unei fantome: "arta antică" / 179 "Arta greacă": o halucinație colectivă? / 182 Chestiuni de vocabular / 185 Motivul unei absențe / 194 Cazul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
rezistă, a făcut de la început din reprezentare un privilegiu social și un pericol public. Onorurile vizuale nu pot fi împărțite neglijent, căci portretul vizual are consecințe. În Roma, până la Imperiul târziu, expunerea în public a portretelor este limitată și controlată. Miza de putere este prea mare. La efigie nu au dreptul, la început, decât morții iluștri, fiindcă ei sunt prin natură influenți și puternici, apoi puternicii încă în viață, întotdeauna de sex masculin. Portretele și busturile de femei au apărut la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
morților. Mai puține blesteme, mai puține descântece. Odată cu ceremoniile de doliu și cu liturghia publică a funeraliilor, au dispărut din orașele noastre carnavalurile, serbările și mascaradele. Înlăturați scheletele din vedere, ce-i mai rămâne ochiului? Un flux de imagini, fără miză ori consecință, pe care-l numim "vizual". "Moartea lui Dumnezeu" era numai un episod, "moartea omului" este deja un fenomen mai grav. Fiică a celor două decese precedente, moartea morții ar da o lovitură decisivă imaginației. Ascunderea agoniilor în spitale
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
șoc electric, afluența crește după aceea, devine uriașă" (Le Fascinateur, 1912). Cât despre foarte piosul Michel Coissac, acesta abandonează Le Fascinateur, pentru a fonda în 1919 Le Cinéopse, organ lunar al industriei cinematografice. În 1925, publică prima Istorie a cinematografului. Miza strategică Din Orient a venit iconoclasmul. El apare în Alexandria și Antiohia, cucerește imperiul grec, dar nu atinge Occidentul, nici Roma, nici regatul franc. Marea schismă între Roma și Constantinopol nu a fost declanșată de icoană, ci de Filioque (Sfântul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
imobil, preocupat mai puțin să facă decât să fie. Viciu sau virtute, transformarea unei stări în act este preocuparea occidentalului, iar această dinamică trece prin imagine, deopotrivă sursă de energie și mijloc de acțiune. Ereziile icoanei aveau preeminență temporală ca miză. Niceea II, în 787, precizează că atât conceperea cât și transmiterea imaginilor aparțin Bisericii, "numai arta (adică execuția) revenind pictorilor". Imaginea nu era liberă în Bizanț: avea prea multă putere ca să fie cedată primului venit (toleranța Prințului fiind, în general
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
izbucnește în societăți deschise, pre-democratice, Fenicia și Grecia. Prima în genealogia dominației, imaginea, contestată pentru o clipă în epoca clasică de "ordinea cărților", își va regăsi în videosferă legitimitatea pierdută? După "războiul literal", fiica icoanei și a ecranului nu redevine miza majoră a luptelor pentru putere? Perceptibilă mai rapid, mai emoțională și mai ușor memorizabilă decât un text, trecând peste barierele limbii, eliberată prin dematerializarea suporturilor, dinamizată prin antenă și rețeaua spațială, ea inundă planeta zi și noapte, îi face pe
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
să le transmită un mesaj prin care se anunța chiar dispariția lor. Ea amestecă figurile modernității și ale tradiției, legând astfel vizual ideea progresului ineluctabil și esența unei Americi eterne"34. La jumătate de secol după această abatere de la liberalism, miza războaielor de imagine nu mai este consensul intern din Statele Unite, ci esența americană a subiectivității mondiale. Această miză depășește alternativa și alternanțele periodice ale intervenționismului și izolaționismului la Unchiul Sam. Este atât un mecanism cât și o strategie. Exclusivitatea entertainment-ului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
tradiției, legând astfel vizual ideea progresului ineluctabil și esența unei Americi eterne"34. La jumătate de secol după această abatere de la liberalism, miza războaielor de imagine nu mai este consensul intern din Statele Unite, ci esența americană a subiectivității mondiale. Această miză depășește alternativa și alternanțele periodice ale intervenționismului și izolaționismului la Unchiul Sam. Este atât un mecanism cât și o strategie. Exclusivitatea entertainment-ului mondial este o obligație a leadership-ului. Micul "plus" care permite transformarea unei preponderențe economice în hegemonie politică ține
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
artizan un artist, iar aceasta nu apare în toată măreția decât odată cu Quattrocento-ul florentin, în acea perioadă care ține de la dobândirea de către pictori a autonomiei corporative (1378) până la apoteoza funerară a lui Michelangelo, pusă în scenă de Vasari (1564). Miza unui articol hotărât În definirea artei (interogație aparent fără consecințe practice), în joc este problema dacă arta este sau nu o pală de vânt învârtindu-se în jurul unei himere. Dacă arta este una, în esență, atunci există o istorie a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
PATOLOGICĂ PARANOIA OBSESIE SCHIZOFRENIE DIRECȚIA PRIVIRII PRIN IMAGINE Viziunea tranzitează MAI MULT DECÂT IMAGINEA Vederea contemplă DOAR IMAGINEA Vizionarea controlează RELAȚII RECIPROCE INTOLERANȚĂ (religioasă) RIVALITATE (personală) CONCURENȚĂ (economică) În era 1, idolul nu este o problemă estetică, ci religioasă, cu miză direct politică. Problemă de credință. În era 2, arta își dobândește autonomia față de religie, rămânând subordonată puterii politice. Problemă de gust. În era 3, sfera economică decide în mod exclusiv asupra valorii și distribuirii ei. Problemă de putere de cumpărare
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pentru o "manifestare de prestigiu"? Arta aduce câștig, bineînțeles, și nu numai investitorilor (vânzarea produselor derivate dintr-o expoziție Toulouse-Lautrec, de exemplu, cravate, pantaloni scurți și poșete, totalizează o cifră de afaceri mai mare decât costul expoziției). Dar și absolvă. Mizele ei comerciale sunt considerabile și chiar a devenit, în relațiile internaționale, o armă diplomatică: statele luptă între ele prin "mari expoziții" (Turcia și Grecia disputându-și Metropolitan Museum de la New York pentru "a câștiga în imagine"). Fecundă polivalență. Funcțiile care fac
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
atenția populară) cât și în cea de sus (în termeni de prestigiu artistic). În recunoașterea cinematografiei ca artă, filosofii au avut o întârziere de cincizeci de ani față de poeți. Apollinaire, Aragon, Desnos, Brecht, Cendrars, Prévert au înțeles de la bun început miza procedeului (până la a lucra pentru el). Teoreticienii erau descumpăniți, dar scriitorii nu prea au fost stingheriți de invenția vizuală, căci acest hibrid de bâlci și literatură, deopotrivă populist și elitist, s-a scăldat, încă de la naștere, în scris și tipar
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
videaștii se încrucișează politicos, iar această Villa Medici ideală are datoria de a ignora concurențele pentru spațiul și publicul vital. Care artist n-a râs ca de o vanitate speculativă de aceste desuete clasificări din trecut? Ele au avut odată mize palpabile pentru cariere și pensii. În secolul al XVII-lea, declarând portretul minor, devalorizat cum era de afluența burghezilor doritori să-și imortalizeze trăsăturile, Academia Regală făcea să scadă mult prețurile. Promovată ca artă în 1660, gravura în taille-douce retrogradează
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
creanțier) în afara unor caraghioslâcuri jenante. Dreptul nu are drept la imagine 107. Imaginea ignoră operatorii sintactici ai disjuncției (fie... fie) și ai ipotezei (dacă... atunci). La fel și subordonările, raporturile de la cauză la efect, ca și pe cele de contradicție. Mizele unei negocieri sociale sau diplomatice rațiunea ei de a fi, până la urmă sunt, pentru imagine, niște abstracțiuni. Nu și chipul negociatorilor, figuranții ei. Intriga contează mai puțin decât actorul. Imaginea nu poate proceda decât prin juxtapunere și adunare, pe un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
au consecințe, să am grijă cel puțin să apar". Simularea: acesta ar fi rolul providențial atribuit audiovizualului în noua democrație. Teatrul politic există dintotdeauna (iar la noi parlamentul este un amfiteatru). Noutatea rezidă în următorul fapt: în lipsa intrigii și a mizelor, teatralizarea acțiunii ar deveni acțiunea însăși. Trebuie oare să lăudăm mediaticul pentru că, departe de a perverti politicul, îi menține iluzia? Deschiderea spre lume Cea de-a doua antinomie ar privi spațiul: "televiziunea deschide spre lume", "televiziunea escamotează lumea". Ea va
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
acest lucru), ci par a spune ceva prin simpla utilizare, cu viclenie, a unui jargon. Este vorba despre lucrări „academice“ având zeci sau sute de pagini, care nu fac altceva decât să reia în cuvinte prețioase rostiri general valabile, fără miză, făcând să prolifereze o maculatură „de specialitate“. Un palmares de astfel de lucrări insidios ticluite poate oricând conferi un titlu de „specialist“ și va fi de folos cu siguranță în obținerea unei poziții academice sau a unui punctaj adecvat în vederea
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
fi nuanțate potrivit fiecărui context în parte. Termeni noi vor fi resemnificați conceptual pentru valențele fertile pe care le poartă. Notele vor fi prezente numai în măsura în care ele constituie în mod real instrumente ajutătoare pentru cititor, aducând lămuriri și precizări suplimentare. Miza avută în vedere nu este decât secundar dezvoltarea temei și a domeniului de cercetare. Prioritatea este aceea de a dezvolta capacitatea și abilitățile de înțelegere, analiză, interpretare și comunicare ale cititorului specialist și nespecialist, astfel încât exercițiul lecturii să contribuie, în
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
într-o primă formulare, necritică, cea a ierarhiilor divine. Cadrul metodologic și de cercetare se înfiripă la confluența dintre filozofia religiei și religie comparată, cu trimiteri înspre domenii de interfață precum studiile contem plative, studiile cognitive, filozofia științei, herme neutică. Miza este aceea de a înțelege care sunt sensul și dinamica ierarhiilor divine, așa cum sunt ele înfățișate în diferite tradiții religioase și de gândire, pentru a scoate la lumină, în oglindă, diferitele moduri de percepție și întruchipare a structurii și dinamicii
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
în seama „contextului“ (im)propriu, s-ar cuveni re evaluate, întregul sistem de educație promovând același sistem de „valori impuse“ prin modurile neavenite de inculcare a cunoștințelor, în detrimentul cunoașterii. în consecință, este necesară, în „societățile de consum“, o reevaluare a mizei, a priorităților și a rolului educației. Atâta timp însă cât disciplinele umaniste sunt desconsi de rate și dezvoltarea cunoașterii este redusă exclusiv la dez vol tarea bunăstării omului, percepută redus, doar ca bunăstare „fizică“, sistemele sociale vor promova modele de
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
ca „obiect“, ci este (pentru noi) ca manifestare întotdeauna cu totul alta (de unde și imposibilitatea de a persista ca „obiect“). Aș numi această mobilitate, în același timp continuă și discontinuă în spațiu și timp, emergență. Teoriile emergentiste actuale, monodisciplinare, cu miză explicativă, ori metadisciplinare, precum filozofia științei, ar avea cu sigu ranță mult de câștigat prin includerea studiului experienței religioase alături de celelalte studii de caz menite a justifica ori a ilustra diferite tipuri de emergență. proliferate mai ales în domeniul stu
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]