19,067 matches
-
a unei monede globale, în locul actualelor monede principale, schimbînd complet configurația sistemului monetar internațional. Se spune că este o cerință a piețelor, va cîștiga moneda ce va căpăta mai multă încredere și-așa vom intra într-un nou Ev Mediu monetar. Căutările, tatonările vor dura o vreme, pînă se va impune o monedă cîștigătoare, care apoi va avea nevoie de o bancă să o gestioneze și procesul se va instituționaliza. Ce putere va reprezenta noua monedă și ce identitate? Pe cea
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
investițiilor, cît și cele ale bulelor speculative, ale contractelor, ale prețurilor activelor, ale riscurilor, ale produselor financiare ș.a., administrate, cum spunea Lucian Croitoru, cu emoții oscilînd între panică și euforie. După șapte ani de criză se poate spune că politicile monetare și cele fiscal-bugetare, bazate mai mult pe principiul încercare/eroare, nu au convins, deși au marcat schimbări de paradigmă. Mai mult, efectele lor colaterale au provocat alte daune. Băncile centrale au adoptat măsura Zero Interest Rate Policy (ZIRP), sau chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
pro-activă, în contradicție cu vechile politici reactive. Inflația aproape că nu mai există și se vorbește din nou despre ținte de creștere economică pri amintita alimentare cu lichidități. Păcat că băncile centrale nu-și armonizează politicile, nu creează un cadru monetar informal instituțio nalizat neînțelegînd încă faptul că nimeni nu poate reuși singur în această epocă a globalizării și că e obligatorie cooperarea și coordonarea dacă se dorește atingerea obiectivelor comune. Aceasta nu face decît să continue incertitudinea și volatilitatea piețelor
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Ratele de schimb sunt bune, salariile relativ mici, deci competitive, nici cu energia nu stăm chiar rău, dar productivitatea e undeva la 40% față de media UE. Rău stăm și cu lichiditățile, deși s-au redus și rezervele minime obligatorii, masa monetară fiind totuși limitată în mod controlat, iar dobînzile atît de ridicate. Parafrazînd pe Thomas Mann și pe comentatorul său Paul Cantor (descoperit de colega Mihaela Ifrim), dacă hiperinflația produce o așa-zisă hiperrealitate, atunci hipoinflația actuală produce o "hiporealitate", în
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
putem fura și mîntuirea. 3.16. Noul normal Ben Bernanke, președintele Rezervei Federale americane (Banca Centrală), a anunțat că nu va mai candida pentru un nou mandat în 2014. Probabil că anii grei ai crizei l-au epuizat. Politicile sale monetare sunt însă foarte controversate. Foarte mulți analiști susțin că, prin mixul atipic promovat, Bernanke este omul care a ferit lumea de o depresiune devastatoare, iar în America a reușit să depășească criza. Alții spun că nu a schimbat mare lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
acuzat America de a fi inițiat un adevărat război al valutelor și nu sunt departe de adevăr. Or, aceleași măsuri pot conduce la efecte diferite în alte situații, America e unică. Oricum, tot ce am știut pînă acum despre ortodoxia monetară a fost pulverizat. Nu mai avem o doctrină dominantă, ci un sincretism pragmatic și dezideologizat. În concluzie, cred că se poate spune că mixul lui Bernanke a scos America și întreaga lume dintr-o rece siune gravă, dar nu a
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
și cine va veni în locul său și cum vor reacționa în continuare politicienii și piețele. Orice ar fi însă, Ben Bernanke este deja istorie. Poate că a creat chiar o nouă doctrină. Una care spune, în esență, că prin intermediul politicii monetare se pot atinge toate laturile careului magic" al politicilor economice, adică o creștere sustenabilă, o inflație joasă, grad ridicat de ocupare și echilibru în relațiile cu exteriorul. Acesta ar fi bine să fie "noul normal". Politicull nu ar mai dicta
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
instituțională a politicii bugetare, minimizată evaziunea și contrabanda, economia non-fiscală în general. Aceste chestiuni, valabile pentru toată lumea, se pun cu mai mare acuitate în cazul Uniunii Europene. Aici avem mari probleme de uniformizare fiscală și de armo nizare a politicii monetare cu politicile bugetare. Disciplina bugetară a fost încălcată grav în multe țări, ceea ce a afectat coerența și competitivitatea de ansamblu a Uniunii. De aceea a fost necesar Tratatul de stabilitate, cooperare și guvernanță, din 2012, prevederile din Tratatul de la Maastricht
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
euro, dar dobînzile nu scad, fiind cu 8-9% mai mari decît în Vest. Creșterea e pozitivă, dar nesemnifi cativă, ca și inflația, iar cursul își continuă procesul multianual de depreciere lentă și controlată. Pe scurt, nici politica bugetară nici cea monetară nu lucrează în favoarea creșterii și relansării, a creării de locuri de muncă și a creșterii veniturilor. Explicația stă, în opinia mea, în slăbiciunile structurale, în slăbiciunea economiei reale și puținătatea capitalului intern, deci dependența covîrșitoare (peste 90%) de capitalul străin
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
politică de austeritate. Nu este deloc clar însă cum vor fi atinse mărețele obiective și mai ales de unde vor proveni resursele financiare necesare. Banca Centrală Europeană a relaxat puțin emisiunea de monedă, dobînzile rămîn în continuare foarte scăzute, dar politica monetară condusă de Mario Draghi rămîne extrem de prudentă. Volume monetare ceva mai importante ar putea oferi, sub formă de credit, Banca Europeană de Investiții. Dar problemele supraapreciatei monede Euro rămîn, ca și amenințarea de deflație, uniformizarea fiscală se dovedește foarte greu
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
vor fi atinse mărețele obiective și mai ales de unde vor proveni resursele financiare necesare. Banca Centrală Europeană a relaxat puțin emisiunea de monedă, dobînzile rămîn în continuare foarte scăzute, dar politica monetară condusă de Mario Draghi rămîne extrem de prudentă. Volume monetare ceva mai importante ar putea oferi, sub formă de credit, Banca Europeană de Investiții. Dar problemele supraapreciatei monede Euro rămîn, ca și amenințarea de deflație, uniformizarea fiscală se dovedește foarte greu de realizat în practică, datoriile suverane sunt în continuare
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
S-a căzut de acord între cei mari pentru o politică economică de relansare, oarecum apropiată de cea americană (bazată pe injectarea masivă de monedă) și japoneză, bazată pe devaluarea compe titivă, dar eu cred că acestea sunt doar artificii monetare pentru a oferi timpul necesar reformelor structurale obligatorii. Dar acestea presupun de fapt o politică de austeritate, o politică ordoliberală pentru refacerea marilor echilibre. Oricum, cred că în manda tul Comisiei Junker vom avea răspunsul dacă Uniunea Europeană și moneda sa
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
a ieșit, în Hong-Kong, acel Snowden cu dezvăluirile lui despre Big Brother-ul american, dezvăluiri care au cutremurat lumea. China nu mai poate fi ocolită în adoptarea marilor decizii, mai ales în dosare fierbinți precum spațiul ciber netic, securitatea mediului, sistemul monetar internațional, criza coreeană, Africa sau disputele teritoriale din Asia de Sud-Est. Vechiul Imperiu de Mijloc a redevenit o mare putere regională și o putere globală în expansiune. Mai mult, actualul președinte este primul după Mao care conduce și Comisia Militară Centrală, organism
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
triunghiului format din ceilalți trei factori, o trinitate, susținută de rețele specializate foarte puternice și devenită astfel un fel de cauză a cauzelor. De aici însă pot proveni și principalele incertitudini și chiar pericole, cunoscută fiind instabilitatea și volatilitatea piețelor monetare, și reformele necesare în domeniu, unele aflate în curs, dar care trebuie să privească întregul sistem financiar-monetar internațional. Pe aceste piețe, tot mai deschise, au început să se înregistreze tot mai importante "avantaje cumulative" (ca să folosesc o sintagmă a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
demnitatea ființei umane. La ora actuală, în economie, în politică, în societate în general, jocurile sunt făcute de către cei 1% care dețin jumătate din avuțiile lumii, în general bancheri. Bancherii sunt niște cămătari moderni, care storc economia reală în favoarea celei monetare, adică a domniilor lor, uniți într-o rețea de forma unei caracatițe globaliste. Ei sunt partea vizibilă a icebergului, sunt cei expuși, dar adevărații deținători ai puterii sunt în spate, la umbră. Washingtonul reprezintă brațul lor armat, iar City-ul londonez un
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
beneficiază de venituri mai ridicate. Această analiză este dezvoltată în mai multe articole apărute, după 1991, în Journal of Political Economy. Autorul este un nume cu influență și în domeniul finanțelor internaționale, cu contribuții în materie de modelare a crizelor monetare, susținător al cursurilor de schimb flexibile. La începutul anilor 1990, el arată că puternica creștere economică a "tigrilor asiatici" nu este rezultatul unui nou model economic, ci al unei creșteri a stocului de capital care nu a condus și la
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
știința economică provine din filosofia morală (vezi Adam Smith Teoria sentimentelor mora-le). Banul nu poate singur să producă valoare, or, toată criza de aici provine, deși Aristotel încă din Antichitate atrăgea atenția asupra pericolului reprezentat de hrematistică, adică econo-mia monetară, economia sub semnul banului, sub semnul lui Mercur, al comerțului cu bani. Răul s-a produs pe la începuturile epocii moderne, cînd un anume Rothschild înțelege că se poate înființa un stabiliment, numit bancă, în care se poate cîștiga speculînd diferența
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
mărfurilor, tot mai detașată de economia reală, la care am ajuns cu toții să ne închinăm ca la un idol. Din simplu intermediar al schimbului, banul a devenit scop al său, de pare că întreaga economie lucrează pentru a produce semne monetare. Aceasta s-a numit eufemistic "economie virtuală". Un castel din cărți de joc, care acum a început să se năruie. Deci răul a devenit sistemic, pentru a rezolva criza paliativele încercate nu mai țin. Trebuie curățat răul de la rădăcină, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
și lipsei de virtute. Căci un set de virtuți autentice, pus în practică, valorează mai mult decît tot aurul magicienilor betegi ai alchimiei "noii economii". 1.3. DEZORDINI ÎN CAPITALISMUL MONDIAL Dolarul funcționa pînă acum ca un semi-etalon în cadrul sistemului monetar internațional. Acum, după criza prelungită pe care o parcurge, el pare să-și piardă această calitate. Pierderea încrederii în dolar face discordante scopurile politicilor economice ale principalelor ansambluri economice. Băncile asiatice, spre pildă, intervin extrem de puternic pentru susținerea propriilor monede
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
și 2003 s-a pro-cedat la îndatorarea unilaterală a Statelor Unite, dar tocmai asta a provocat criza. Acum se cer măsuri politice concertate. Ele ar provoca schimbări în structura acționariatului din întreaga lume și ar deschide calea către un alt sistem monetar internațional. Aceste opinii sunt exprimate în lucrarea Désordres dans le capitalisme mondial, P,U.F., Paris, 2007, avîndu-i ca autori pe Michel Aglietta, un nume mare în domeniul relațiilor economice internaționale, și Laurent Berrebi, economist-șef al societății Groupama Asset
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
dar acestea sunt prezentate ca economii și societăți marcate de elemente de slăbiciune, deși păstrează în continuare multe atuuri. Uniunea Europeană este incriminată pentru că încurajează atitudinile necooperante, încercînd la nesfîrșit să-și ușureze costurile salariale și pentru că înglobează o falsă uniune monetară, în absența oricăror armonizări de poli-tică bugetară. De aceea cred autorii -, în cazul unei recesiuni mondiale grave, cea mai afectată va fi Uniunea Europeană. Anul 2001 ne este prezentat drept unul de răscruce, nu numai pentru că atunci au avut loc celebrele
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
precauție, confruntîndu-se ea însăși cu o degradare a sistemului său de protecție socială și de educație, cu șomaj și mari discrepanțe sociale. Cel mai bine se vede criza în dansul monedelor și ratelor de schimb pe plan internațional. Analizînd evoluțiile monetare, putem fi siguri că criza actuală va impune schimbări structurale majore. Schimbări ce nu vor fi posibile fără o acțiune concertată, interguvernamentală. Datorită privilegiilor aduse de preeminența dolarului, Statele Unite s-au opus pînă acum unei astfel de concertări; acum ea
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
fi posibile fără o acțiune concertată, interguvernamentală. Datorită privilegiilor aduse de preeminența dolarului, Statele Unite s-au opus pînă acum unei astfel de concertări; acum ea a devenit însă o necesitate absolută. Altfel nu vom putea avea ceea ce dorim de la sistemul monetar internațional, adică o structură ordonată și relativ stabilă a ratelor de schimb și asigurarea de lichidități la nivelul cererii de mijloace inter-naționale de plată. Din păcate, însă, nu se văd deloc eforturi către o astfel de necesară concertare sau armonizare
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
mari. Dimpotrivă, de la declanșarea crizei, băncile centrale nu fac decît să poarte un "război al valutelor", contraproductiv pentru toată lumea. În aceste condiții, criza se poate adînci, zgîlțîind bine sistemul capitalist mondial și poate astfel vor fi puse bazele unei regularizări monetare și financiare atît de așteptate, atît de întîrziate. Prin urmare, putem să ne pregătim pentru ce e mai rău. 1.5. SANCTUARELE HAOSULUI Crizele financiare internaționale par să se succeadă cu o periodicitate remarcabilă: 1987, 1997, 2007... În fiecare caz
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
lui M. Thatcher... Președintele Sistemului Federal de Rezerve american, Ben Bernanke, a solicitat și el, fapt fără precedent, un sprijin bugetar suplimentar, ceea ce înseamnă că lucrurile sunt mai grave decît ne imaginam. Eșecul măsurilor clasice de politică eco-nomică, în special monetară, ne indică profunzimea crizei. Lumea financiară, care tînjește atît de mult după lichiditatea fluxurilor, redescoperă inerția stocurilor. Deteriorarea bilanțurilor băncilor, tensiunile persistente asupra lichidității in-terbancare, incertitudinea extremă, toate au condus la o contractare a creditelor destinate activității productive, după ce speculatorii
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]