KorAP: Find »[drukola/base=murdar & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...161 162 163 ...291 >

7,269 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

N-a trecut mult și m-am trezit că intru Într-o mocirlă care sorbecăia sub pășitori. Broscoi nenumărați prinseră să cârâie, iar o pasăre strigă ascuțit Înainte să-și ia zborul din fața mea, fâlfâind agale din aripi. Blestemate locuri! Murdare și puturoase, lăcaș de ființe care pândeau! M-am strecurat printre trestiile ce-mi tăiau umerii și m-am trezit că mă afund În mocirla din ce În ce mai puturoasă. - Măi, Krog, măi! Mai bine nu vroiai să fii fiul Tatălui din Cer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
făcut și a rămas În spatele nostru, iar eu m-am prefăcut, ca de obicei, că nu-l bag În seamă. Când ne-a prins din urmă, i-am privit În treacăt mâinile. Erau proaspăt spălate, dar sub unghii era Încă murdar de pământ. După o vreme, am trecut peste o apă care curgea spre Miazăzi și Enkim Își văzu din nou de treburile lui, iar eu am tot ținut-o spre Răsărit, făcându-mă că nu văd nenumăratele lespezi cu care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
decât În anume tărâmuri de mare, lungi și drepte, ca un fel de poteci de apă. Ca să știi unde anume te afli pe poteca de apă, trebuie să știi cum e apa: mai sărată, mai dulce, mai sălcie sau mai murdară, și asta o afli gustând-o, sau după cum intră lumina soarelui În ea, și tot așa. Dacă totuși te Încurci, te uiți la mattang - lăstarii ăia pe care fiecare dintre cei ca Vishu Îi cară după ei, ca să afle oricând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
holbară și mai și, după care strânse din fălci de-am crezut că o să-i crape măselele. - Și asta... tot de la Tatăl ți-e lăsat? scrâșni el printre dinți. Ochii Îi alergau de la Dupna la Logon, că erau atât de murdari și de slabi Încât abia mai puteai să-i deosebești. Până la urmă, Îl recunoscu pe vechiul său tovarăș și rămase cu ochii țintă la el. I se căscară nările și adulmecă de câteva ori, de parcă ar fi dorit să aleagă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

stranie și nesfârșită procesiune de eleve, mergând două câte două, În haine negre de uniformă. Cu fețe destul de albe pentru a fi ofticoase. Călugărițele care le supraveghează Își țin mâinile vârâte În mâneci ca să și le Încălzească. Bălțile de pe strada murdară sunt adânci și acoperite cu o pojghiță de gheață. Adulții tolerează la copii această iluzie - a realității reale. Până la o anumită vârstă n‑ai ce‑i face. În familiile Înstărite s‑ar putea să dureze mai mult. Dar Ravelstein ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
cameră, lăsându‑i pe cei doi prieteni În dormitorul pe care Ravelstein Îl mobilase pentru un om de statura lui. Aproape imediat i‑am auzit râzând În gura mare - Își povesteau unul celuilalt cele mai bune (cele mai deocheate, mai murdare) anecdote pe care le auziseră În ultima vreme. Atmosfera solemnă de „ultimele zile ale lui Socrate” nu intra În stilul lui Ravelstein. Nu era momentul să Încerce a fi altul - nici măcar Socrate. În asemenea clipe dorea mai mult ca oricând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Înghiontească pentru a Înșfăca chilipirurile. Dar nu era nimeni de față. În depărtare se vedeau niște femei tinere care păreau gata să Întreprindă acțiuni filantropice. Eu ședeam, sechestrat, printre sute de șezlonguri din piele. Evadarea din colțul ăsta de brânză murdară era imposibilă. În spatele meu, țevi imense coborau din tavan și se Înfundau În podea. Eram dureros preocupat de cămașa de forță sau puloverul pe care eram silit să‑l port. Vesta asta fierbinte, kaki, mă strângea - mă asfixia, mă presa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

Trăsura aurie am înlocuit-o cu o strângere de mână... Serviciul religios al preotului l-am înlocuit cu serviciul uman al călăului. Osânditul e astăzi ușor ca un fulg, el moare pas cu pas, înăbușit de dragostea călăului. Momentul acela murdar, cu securea... a devenit o simplă formalitate, nici nu contează... Ascuțiți, ascuțiți... că sunteți un băiat bun... Sunteți un iepuraș, un osândit model... (CĂLĂUL cască, s-a cam plictisit; ritual pervers în jurul osânditului, îl ciupește, îi dă ghionturi; semne că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
la țanc... Închipuiește-ți, se lipeau cu fața de geam și se uitau cum mănânc, cum dorm, cum mă spăl pe picioare... Își lipeau buzele lor groase de geam și se hlizeau, aruncau cu bezele, mă arătau cu degetul, cu unghia murdară la deget. (Bea.) M-ai salvat! (Îl îmbrățișează.) Acu’ le strâng cureaua! (Trece prin fața celor patru, încrevieniți; le flutură plângerea pe la nas.) ARTUR: Au vrut să mă dea afară... GUVERNATORUL: Niște scârbe! ARTUR: Au vrut să-mi dea bani! GUVERNATORUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
CE SE-NTÎMPLĂ-N ACTU’-NTÎI Fantezie, mascaradă, bufonerie și experiment, în două acte Personajele (în ordinea intrării în scenă): GRUBI BRUNO FETIȘCANA CU GĂLEATA CU LĂTURI BĂRBATUL CU TOMBERONUL OMUL CU SACAUA PRIMUL BĂRBAT AL DOILEA BĂRBAT ORBUL FETIȘCANA CU RUFE MURDARE (rol dublat eventual de cealaltă FETIȘCANĂ) MAMA RECRUTUL I, RECRUTUL II, RECRUTUL III, RECRUTUL IV, RECRUTUL V etc. MAJORDOMUL VIZITATORUL MARAT UN POLIȚIST UN MAȘINIST MAESTRUL DE CEREMONII Alți mașiniști, sufleori, plasatoare, garderobiere, orchestranți, Danton, Robiespierre, regele, purtători de cocarde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Gata. GRUBI (La fel.): Am făcut treabă bună azi. PRIMUL BĂRBAT: Dacă mai aveți nevoie de noi... BRUNO: Nu cred. AL DOILEA BĂRBAT: Noi suntem aici... PRIMUL BĂRBAT: Rămânem aici, cu voi. BRUNO: N-aveți decât. (Apare FETIȘCANA CU RUFE MURDARE; se apropie de cei patru și privește în groapă.) FETIȘCANA: Ia te uită! GRUBI (Mândru.): Ei, ce zici? FETIȘCANA: Ce să zic? GRUBI: Mai avem puțin ș-o dăm gata. FETIȘCANA: Da’ acolo ce se vede? BRUNO (Privind în direcția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
se-ntunecă și acolo se-nluminează de ziuă. FETIȘCANA (Neîncrezătoare.): Ei, aș! GRUBI: Zău! Întreabă-l pe BRUNO. PRIMUL BĂRBAT (Scoțându-și pălăria.): Domnișoară, domnul GRUBI are dreptate. S-a dovedit științific acest lucru. FETIȘCANA: Zău? (Începe să arunce rufele murdare în groapă.) AL DOILEA BĂRBAT: Pfuuu! Ce mizerie! PRIMUL BĂRBAT: În fiecare zi, rufele domnișoară? FETIȘCANA: Da, domnule. AL DOILEA BĂRBAT: Ale cui sunt aceste rufe, domnișoară? FETIȘCANA: Ale mele. AL DOILEA BĂRBAT: Ce murdare sunt! (FETIȘCANA termină de aruncat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Zău? (Începe să arunce rufele murdare în groapă.) AL DOILEA BĂRBAT: Pfuuu! Ce mizerie! PRIMUL BĂRBAT: În fiecare zi, rufele domnișoară? FETIȘCANA: Da, domnule. AL DOILEA BĂRBAT: Ale cui sunt aceste rufe, domnișoară? FETIȘCANA: Ale mele. AL DOILEA BĂRBAT: Ce murdare sunt! (FETIȘCANA termină de aruncat rufele și iese din scenă.) BRUNO (Privind în groapă.): Uite, că s-a putut. GRUBI (Privind în groapă.): Îndată o să intre în normal. PRIMUL BĂRBAT (Privind în groapă.): Nu mi-aș; fi închipuit niciodată. AL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ce vor! MAMA: Așa! Așa! ORBUL (Ridicându-se și înaintând spre public): Domnilor, domnilor, trebuie să fim necruțători, trebuie să rupem firul otrăvit! Priviți-mă bine, domnilor, sunt silit, sunt obligat, în modul cel mai josnic, în chipul cel mai murdar, să joc un rol pe care-l detest și care nu mi se potrivește! Domnilor, sunt silit să fiu un personaj secundar, domnilor, în numele nu știu cărei logici interne pe care a dat-o autorul piesei! Unde-i autorul? Unde-i canalia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Sau n-am? Am sau n-am dreptate? Am sau nu? Domnilor, priviți-mă bine! Ani de zile am înghițit acest rod. Nu mai vreau! M-am mânjit pe mâini ani de zile cu acest rol. Nu mai vreau! Sunt murdar din cap până-n picioare. Nuuu. Să nu v-atingeți de mine. Sunt plin de buboaie, sunt plin de viermi rozalii care-mi mănâncă pielea în locurile unde s-a bătucit d-atâtea căzături. Am înghițit de mii de ori același

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
începe să devină tot mai fioroasă și congestionată.) PARASCHIV: Eu mă culc... MACABEUS: Așa, așa... trebuie să dormi și tu... PARASCHIV: N-am mai dormit... De atâta timp... MACABEUS (Jucându-se cu lobul urechii lui PARASCHIV): Așa, așa... Ești tare murdar prin urechi... PARASCHIV (Visând.): La Göteborg mă spălam în fiecare zi... MACABEUS: Zău? PARASCHIV (Obosit, epuizat, hipnotizat.): Aveam baie... cu smalț... MACABEUS: Și mai ce? PARASCHIV: Aveam un prosop galben, cu puf... Care mă sâcâia... Îmi intra în gură și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
A zis ceva? PARASCHIV: N-a zis nimic. MACABEUS: E mut? PARASCHIV: Nu știu. Să-l întreb? MACABEUS: Întreabă-l! PARASCHIV (Către INAMIC.): Ești mut? INAMICUL: Îhî! MACABEUS: Ce zice, ce zice? PARASCHIV: A zis îhî. MACABEUS: Aha! PARASCHIV: E murdar și e negru de fum. MACABEUS: Are barbă? PARASCHIV: Are. MACABEUS: Are pantaloni? PARASCHIV: Are. MACABEUS: Să nu fie o cursă. PARASCHIV (Plângând.): Și eu ce vrei să fac, ce vrei... MACABEUS: Trebuia să-i fi dat una-n cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
unul mirându-se că vede, celălalt mirându-se că nu vede; s-au ciocnit în fața mesei; se pipăie unul pe altul.) INAMICUL (Când la unul, când la altul.): Da, cu floarea, cu floarea... Vezi? Vezi un loc negru, o gaură murdară? De aici a plecat și ochiul meu... la ceruri... (Pioșenie.) L-am slobozit într-o dimineață, rușinat de câte visasem cu el... Sunt prea mulți... doi ochi... pentru un singur om... (Meditativ.) Prea multe mârșăvii se pot visa... cu doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ziși călători prin ploaie... Pfui! Eu, domnule, când eram. mic odinioară, mi s-a întâmplat să călătoresc câteva zile, aș putea spune câteva zile și câteva nopți, în compania unui asemenea călător prin ploaie. Sunt exasperanți, domnule, sunt grosolani și murdari. HAMALUL: Să nu-l lăsăm să rămână aici peste noapte. Să nu se întâmple o nouă nenorocire. ȘEFUL GĂRII: Lăsați-l să aștepte ploaia... Ha-ha-ha... Să aștepte ploaia. HAMALUL: Să nu intervină ceva neprevăzut, domnule. Niciodată nu poți să știi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
aici, am să plec! Mă duc! Gata! Mai bine mor pe câmp decât să vă ascult minciunile și să vă văd pe voi... cum vă pândiți... (Tot mai strivit, se lasă în genunchi, plânge.) cum stați pe după uși... cu bocancii murdari... și vă râdeți, da... vă râdeți de paharul meu de apă... și de ploaie... Ați râs de mine, ați râs... HAMALUL: Nu, domnule... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ați hohotit, ați hohotit ca niște porci, v-am auzit prin somn... V-ați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ați apropiat de câteva ori de mine, în timpul somnului, v-am simțit... M-ați căutat prin buzunare, m-ați buzunărit... Știu tot... Mi-ați ridicat pleoapele, în timp ce dormeam și v-ați uitat în ochiul meu... Da, da, cu mâna ta murdară, mi-ai ridicat pleoapa și te-ai uitat sub ea... Ce-ai văzut acolo, nemernicele, de ce ai făcut asta? HAMALUL (Speriat.): Nu eu! Vă jur! Nu eu! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Mi-ați dat târcoale... ca niște câini... vă era foame

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
PRIN PLOAIE (Surescitat.): Atunci... atunci... poate că... (Din pivniță urcă IOANA, speriată, răvășită, cu un cuțit de bucătărie în mâna stângă, cu un coș plin cu coji de cartofi târându-l după ea; poartă un șorț; imens în față, e murdară și înnegrită de fum; se împiedică, îl caută din ochi pe Grubi, se apropie în fugă de Grubi și se lipește de el, tremură, gâfâie, plânge.) IOANA: Grubiii... Grubiii... Se răstoarnă pivnița... Își ascunde capul în șorț și icnește.) Ah

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676

îmbarcă, Plainjones în față, Harry Kerch și Naomi Ruth Fisher în spate, agenții F.B.I. și pușcașii marini, câte patru, se îmbarcă și ei, și alaiul pornește. Naomi Ruth privește cu dezgust străzile înguste, prost pavate, țipătoare. Ce oraș nesuferit, ce murdar, se gândește. Ce lume străină. Cu doar câteva zile în urmă, vineri mai exact, drept în fața bisericii Batiște, un vagabond murdar și beat își scosese din pantaloni membrul viril care-i apăruse dintr-o dată pasagerei înrămat în pătratul ferestrei, în timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
și ei, și alaiul pornește. Naomi Ruth privește cu dezgust străzile înguste, prost pavate, țipătoare. Ce oraș nesuferit, ce murdar, se gândește. Ce lume străină. Cu doar câteva zile în urmă, vineri mai exact, drept în fața bisericii Batiște, un vagabond murdar și beat își scosese din pantaloni membrul viril care-i apăruse dintr-o dată pasagerei înrămat în pătratul ferestrei, în timp ce posesorul urla și gesticula pe afară. Dezgustător. Two ver moomah woastrer dey ahmeyrikan. ??? Dar nu era asta. Nu e asta. Oriunde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659

Eram atât de entuziasmat, că am cioplit fără întrerupere timp de douăsprezece ore, de vreo zece ori mi-au scăpat în palma mâinii stângi tot felul de scule ascuțite și tot nu voiam să mă opresc. Când am isprăvit eram murdar, plin de sânge, dar în culmea fericirii. Aveam un frumos set de piese de șah, mărturie a trudei mele. Și mi-a mai venit încă un impuls straniu. M-am simțit obligat să arăt cuiva, cuiva aflat încă printre cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]