4,325 matches
-
erou care se întorsese de unul singur din locul în care până și apa se solidifica? De unde putea învăța mai mult decât de pe aceste buze, atât de puțin obișnuite să vorbească? Cine i-ar mai putea refuza titlul de Mare Navigator, după ce va fi petrecut luni - sau poate ani - privind prin ochii aceluia care văzuse atâtea? Tapú Tetuanúi inspiră adânc aerul sărat și umed, în care pluteau arome de triumf, căci deja începuse să se simtă mai important decât un general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
atâtea? Tapú Tetuanúi inspiră adânc aerul sărat și umed, în care pluteau arome de triumf, căci deja începuse să se simtă mai important decât un general, un prinț sau chiar decât un semizeu. Începuse să se simtă ca un adevărat navigator al insulei Bora Bora. Ochii lui, obișnuiți cu întunericul, nu pierdeau nici un gest al lui Miti Matái, conștient fiind că, într-o zi, când va fi la rândul lui căpitan, va trebui să știe să dea și el, aproape fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
încât s-ar fi putut crede că avea picioarele prinse în șuruburi de scândurile vasului. Miti Matái se născuse pe puntea unei nave ceva mai mici decât aceasta, în timpul uneia dintre lungile călătorii pe care tatăl lui, și el Mare Navigator, le făcea către arhipelagul Tonga - unde o cunoscuse pe tânăra lui soție - și cel mai bun mijloc de a-l spală de sângele care-l acoperea în momentul când sosise pe lume fusese acela de a-l scufundă în apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
acel puști plin de tupeu care îl irită atât de mult pe insula deveni dintr-odată un personaj care merită considerație și respect, fiindcă, din câte putea deduce din comportamentul lui Miti Matái, părea să aibă, într-adevăr, aptitudini de navigator. Departe de Bora Bora, toți aveau obligația să se sprijine reciproc, nu doar în îndeplinirea sarcinilor legate de navigație, ci mai ales in dificilă încercare de a nu se lasă doborați de aparenta imposibilitate de a-și duce la bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cârmaci, marinarul de cart și „aruncătorii“ aflați în tură, toți dormeau. Tapú Tetuanúi era și el treaz, căci era fără îndoială una dintre nopțile cele mai importante din viața lui, prima noapte când se putea într-adevăr consideră un adevărat „navigator“. Ceva mai tarziu, Miti Matái îl bătu ușor pe umăr și îi făcu semn să sară alături de el pe plasa groasă care se întindea în spatele vasului, atârnata de partea cea mai înaltă a lui, si care aproape că atingea apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
un loc, cele treizeci și două de puncte de bază ale Hârtii de Stele. Îi arăta antebrațul. Ai luat vreodată seama la tatuajele mele? Sunt superbe! exclama băiatul. Faptul că sunt frumoase sau urâte nu are nici o importanță pentru un navigator. Important este să fie utile, iar pentru mine sunt. Dacă formez un cerc cu brațele, atingându-mi vârfurile degetelor exact în dreptul Crucii Sudului, cotul meu stâng îmi va indica estul, cotul drept, vestul, iar ceafa mea va fi îndreptată spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să aflu unde mă găsesc, dar nu și să ajung unde îmi doresc. — Vrei să-ncep să mă tatuez? Nicidecum, răspunse el scurt. Nu va trebui s-o faci decât atunci când vei fi sigur că ai s-ajungi un bun navigator, când vei cunoaște tot ce trebuie știut în meseria asta. Dacă o faci mai devreme, s-ar putea dovedi un efort inutil și o presupunere nejustificată, pe care nu ți-o poți permite. Atunci, ce trebuie să fac? — Deocamdată, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cam aceeași importantă, niciodată nu te puteai încrede în cineva care ar fi pretins că este specialist în toate. Până și regretatul rege Pamáu, precaut și înțelept, aplecă deseori urechea la sfaturile Marelui Pescar, ale Marelui Agricultor sau ale Marelui Navigator, fiindcă tatăl său, la fel de înțeleptul rege Matuá, îl învățase - așa cum și el învățase de la tatăl său - că acela care știe să asculte guvernează mai bine decât cel care știe să vorbească. Iar despre siguranță pe uscat știa mai multe Roonuí-Roonuí
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
era singurul care n-avea asemenea preocupări, în primul rând pentru că era un om obișnuit cu perioadele lungi de abstinenta și în al doilea rând pentru că, în calitatea lui de căpitan, trebuia să dea exemplu celorlalți. Pentru Tapú Tetuanúi, miticul Navigator Căpitan se transformă de la o zi la alta într-un fel de semizeu, împodobit cu toate virtuțile, fiindcă la bine-cunoscutul sau curaj și la incontestabilul sau talent marinăresc se adăugau o profundă umanitate și o stăpânire a pasiunilor nemaiîntâlnite la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nopți întregi, iar atunci când se întâmplă acest lucru, erau de așteptat ploi abundente și violențe, care lăsau apoi atmosferă mult mai limpede și transparența. Astfel că luna plină continuă să fie cel mai mare dușman al unui pilot, iar Mării Navigatori obișnuiau să folosească cele patru sau cinci nopți în care luminozitatea lunii era maximă pentru a trage undeva pe uscat și pentru a se bucură de o binemeritata odihnă. Continuară în aceeași direcție, însă în a patra noapte Miti Matái
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
acea insula? Băiatul rămase atât de șocat, de parcă l-ar fi întrebat distanță de la pământ la lună și, după ce se scarpină, comic, pe sprânceană, nega hotărât: — În nici un caz! recunoscu. — Îți lipsește mult - foarte mult! -, ca să poți să te consideri navigator, comenta Miti Matái, ușor amuzat. Dar de undeva trebuie să începem... Chiar nu-ți vine nici o idee? — Nu. —Bănuiam... Făcu o nouă pauză. Mara’ amú s-a oprit de vreo patru ore și, puțin după aceea, valurile au încetat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
putut crede că era pe punctul să renunțe la visurile lui, căci sofisticată lecție pe care tocmai o primise îl făcuse conștient de monstruozitatea neștiinței lui cu privire la dificilă artă a navigației. Nu trebuia uitat faptul că, de vreme ce nu cunoșteau scrisul, navigatorii polinezieni nu puteau calcula timpii și vitezele cu ajutorul creionului și al hârtiei, așa că se vedeau nevoiți să apeleze la memorie, la experiența și la acel inexplicabil al șaselea simt, care făcea din locuitorii primitivi ai Pacificului un fel de amestec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
reuși, până la urmă, să-l convingă să înfrunte încă o dată infinitele dificultăți pe care părea să le presupună profesia dura pe care și-o alesese. — Dac-ar fi ușor, îi spuse, până și ultimul pescar de toni s-ar consideră navigator și până și ultimul culegător de nuci de cocos ar aspiră la mâna frumoasei Maiana. Îi mângâie obrazul cu tandrețe. Gândește-te la ea! Amintește-ți ochii ei, pieptul ei, mirosul pielii ei și fii convins că, dacă la întoarcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de nuci de cocos ar aspiră la mâna frumoasei Maiana. Îi mângâie obrazul cu tandrețe. Gândește-te la ea! Amintește-ți ochii ei, pieptul ei, mirosul pielii ei și fii convins că, dacă la întoarcere o să primești titlul de Mare Navigator, va fi a ta pentru totdeauna. Dar n-am să reușesc niciodată!... se tângui el. Stelele sunt atat de multe... Chiar dac-aș trăi zece vieți n-aș putea învăța nici macar jumătate din câte știe Miti Matái și chiar dac-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
uriașului rechin care venea de-a dreptul spre ei. Dintr-o singură mușcătură, ar fi putut zdrobi chila uriașului catamaran că pe o simplă scobitoare. Într-adevăr, era Teatea Maó, ferocele Rechin Alb, creatură cea mai sângeroasă de pe planetă, coșmarul navigatorilor din Pacific, care preferau să înfrunte cel mai teribil ciclon decât să întâlnească fiara cu o mie de dinți precum cutițele. Era acolo, învârtindu-se încet în jurul fragilei ambarcațiuni, pe care ar fi putut-o trimite pe fundul oceanului dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nu zboară împotriva vântului, decât în perioada migrațiilor. Spre babord, din câte știu, nu există nici un pământ cale de mii de mile. Așadar, singurul loc unde ar putea fi este la tribord. Ce mai putea face un simplu ucenic de navigator, decât să deschidă gură de uimire și să se convingă încă o dată că imensitatea neștiinței lui cu privire la ocean nu se putea compară decât cu imensitatea oceanului însuși? Dacă Miti Matái era un semizeu în ochii lui încă de când se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
bucure că aflaseră prin altcineva de cumplită amenințare pe care o reprezenta pentru ei un rechin alb aflat în preajma insulei. De asemenea se bucurară destul de mult- deși n-o arătau în public - fetele nemăritate de pe insulă, care văzură în tinerii navigatori un neașteptat izvor de distracție pentru timpul nopții. Totuși se văzură nevoiți să-și amâne satisfacerea dorințelor, căci un scheletic și mohorât Tahúa hotărî că trebuia să aibă loc, cât mai curând, complicată ceremonie de alungare a temutului zeu Kauhúhu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
adaugă convins: Iar asta poate reprezenta un grav pericol pentru noi. — Un pericol? se miră Roonuí-Roonuí. La ce fel de pericol te referi? Cu cât îi ajungem mai repede, cu atat mai repede ne putem întoarce. —Să ne întoarcem? repeta Navigatorul Căpitan, apăsând cuvintele. Ce șanse de victorie am putea avea dacă ne-am înfrunta în larg cu patru catamarane pe care se află cel puțin de două ori mai mulți războinici decât ai noștri? Clatină din cap convins. Nici una. Singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de două ori mai mulți războinici decât ai noștri? Clatină din cap convins. Nici una. Singura noastră șansă este să-i atacăm prin surprindere pe propria lor insula, la fel cum ne-au atacat și ei pe noi. Dar acel bătrân navigator spunea că insula lor trebuie să se găsească foarte departe!... se tângui Roonuí-Roonuí. Iar noi habar n-avem câți oameni am putea găsi pe ea. M-am gandit mult la lucrurile astea, semnala interlocutorul sau. Și mă-ngrijorează. Marara demonstrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
după milă, reprezenta, pentru el, o experiență pe care nici un băiat de vârsta lui n-o mai trăise până atunci, si nu o dată se gândise că, chiar dacă la sfârșitul acestei călătorii memorabile Consiliul nu-i va acorda râvnitul titlu de navigator, nu-iva părea rău că a luat parte la o aventură atât de palpitanta, căci amintirilecu care va rămâne nu se vor șterge niciodată. Când i se încețoșa privirea din cauza că studia atât de mult cerul, închidea ochii și își amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
O s-ajungem în călătoria asta pana în Al Cincilea Cerc, acolo unde apele se solidifica, transformându-se în munți albi, uriași? întreba entuziasmat Tapú Tetuanúi, pentru care călătoria legendară a căpitanului sau devenise aproape o obsesie. — În nici un caz, răspunse Navigatorul Căpitan, sigur pe el. Locul ăla este înspre sud, în timp ce noi ne-ndreptăm spre nordvest, astfel că, în curând, căldura va deveni atât de insuportabila, încât nici păsările nu-și vor mai lua zborul la amiază, iar apele vor deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
crede că acel grup de femei și bărbați avea nevoie de această liniște pentru a se putea obișnui cu gândul că tocmai trecuse pragul către necunoscut. Marea era mereu aceeași, pacifica și amabila, insă cerul era deja altul, iar pentru navigatorii polinezieni acesta era mult mai important decât însăși marea sau decât însuși pământul. Ca si cum n-ar fi fost de-ajuns, în aceeași noapte se petrecu ceva care îi impresiona profund. Luna, care încerca, în zadar, să străpungă întunericul, abia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
iubit fiu al insulei Bora Bora. Se-ntoarce eroul! strigă poporul, cel care a-nvins marea și vântul. Tané i-a dat înțelepciune, Taaroa i-a dat forță, Oró i-a dat curaj Iată, sosește alesul zeilor! Navigatorul-Căpitan, fiu de Navigator. Se-ntoarce eroul! strigă poporul, iar în Bora Bora niciodată n-o să se mai nască nici un erou mai mare, nici un navigator mai destoinic. Numele lui a intrat în istorie Și toți Oamenii-Memorie o să și-l amintească Miti Matái! Miti Matái
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dat înțelepciune, Taaroa i-a dat forță, Oró i-a dat curaj Iată, sosește alesul zeilor! Navigatorul-Căpitan, fiu de Navigator. Se-ntoarce eroul! strigă poporul, iar în Bora Bora niciodată n-o să se mai nască nici un erou mai mare, nici un navigator mai destoinic. Numele lui a intrat în istorie Și toți Oamenii-Memorie o să și-l amintească Miti Matái! Miti Matái! Viteazul care fără nici un ajutor a-ngenuncheat vântul și a supus marea. — Mi se pare în continuare o prostie. În ziua când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
prin preajmă sau chiar temutele baracude nu-i lăsau suficient timp bietului dobitoc să se hotărască încotro să pornească, incluzându-l în prânzul lor înainte de a fi de vreun folos stăpânilor săi. Totuși se întâmplă destul de rar că un bun navigator să fie nevoit să recurgă la asemenea trucuri, căci chiar și un ocean atât de întins precum Pacificul de Sud, care pentru majoritatea marinărilor de pe alte meleaguri nu era decât o întindere pustie de ape, pentru polinezieni reprezenta un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]