60,569 matches
-
îngrijit în care și-l puneau femeile locale. — îmi place mult, Leila... cum ești așa, în general... mmm... cum să zic? Asimetrică... i-am spus, dorind-o iar. — Numai moartea e simetrică, mi-a aruncat. în stradă, pitită după ochelari negri, cu șalul pe cap, și-a pus căștile iPhone-ului și a scos un scâncet de satisfacție, ca o cățelușă. A vrut să mă ia de mână, dar și-a amintit unde suntem și a mers înainte lângă mine, pocnind
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
să-l reteze până la fund și umeri. Un hopa-mitică viu, Manneke, bărbat încă tânăr, de o frumusețe de dincolo de lume. Unul din aceia care te fac să crezi pe loc în legenda soldaților lui Alexandru Machedon abandonați în Bactria. Barbă neagră, împletită mișcător ca un regiment de păianjeni, turban impecabil. Drept în fund pe tejghea, fără brațe, fără picioare, hrănit cu lingurița și dus la toaletă de anticar, conversa demn cu rarii clienți și păzea magazinul în absența viciosului patron. Noaptea
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
în mână, ești... cum se zice?, am auzit la unu`, în parcu` din fața gării, expresiv. Lasăte, că de la mine nu mai vezi biștari, poți să vii și cu toate fufele de pe centură. Ghinion, Tică, ne-a tăiat calea o mâță neagră, vedea-o-aș călcată de troleibuz, în drum spre tavernă. Și Viorica a zis că i-a ieșit cu lacrimi în cafea. Mă duc diseară și-i toc mărunt pe toți, așa cum toci verdeața pentru rațe, îți dau cu dobândă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
și-l spăla și din omu` meu nu-l scotea -, odată intră babacul pe ușă. Se trântește ușa de perete, cade și tencuială de pe pereți, e aproape ca-n filme, mă, și apare tata, îmbrăcat ca la înmormântare, cu costumul negru, cămașa albă, da` acu` e pătată de sânge și sfâșiată. Mă, și e înalt, știi că tata era înalt, de-am găsit coșciug cu chiu, cu vai, atunci când lam dus la groapă, după accidentu` ăla, și plin de răni pe
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
că nu mai e în stuf, gata cu stufu`, a dispărut ca la coperfild, e în bucătăria noastră tot visu`, iar amanta lu` tata face gogoși cu gem, îmbrăcată în rochie de seară, i se vede o bretea de la sutienul negru, și-mi zice să iau și să mănânc, ia Tică, ți-o fi poftă, că ea are treabă cu tata, în cealaltă cameră. Și mă-ta? Nu zice nimic când aude că matracuca aia vrea să se reguleze cu tac
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
chiar dacă, pe alocuri, crăpături adânci lăsau în carnea sa urme ce puteau fi asemuite cu acelea ale unor gheare înspăimântătoare. Privindu-le, îți puteai imagina cu destulă ușurință o inevitabilă noapte sumbră, amețită de vânturi turbate și pălmuită de nori negri, furioși, cu străjeri înfrigurați stând pe metereze, murmurându-și rugăciunile și ridicând priviri imploratoare către cerul părăsit de lună, în timp ce un monstru uriaș ieșit la vânătoare din pădurile nesfârșite ce se întindeau înspre marginile ținutului se opintea de ceasuri bune
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
acreditare sau pur și simplu o hârtie îngălbenită, făcută sul, sigilată cu o pecete plină de înflorituri. Un răvaș pe care călătorul prăfuit ar fi trebuit să îl scoată de la piept sau din cizmă sau... Un cap - freză ciufulită, plete negre, lungi, așezate pe umeri lați, ascunși sub o geacă de blugi decolorată - se ivi din spatele șevaletului. Prima oară când am pățit asta m-am trezit lângă Zidul Chinezesc. Era în construcție, se murea pe capete, am pictat câteva peisaje extrem de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de durerea de cap și privi în jurul său, afundându-se, fără să știe, într-un decor temporal aflat la multe secole în urmă... Precupețele își laudă marfa pe diferite voci, un bărbat cu perciuni stufoși care ies de sub o pălărie neagră, țuguiată, cu boruri largi, taie o găină, iată satârul, lama sclipește, tăișul coboară în viteză, cu moartea după el, sângele țâșnește în toate direcțiile, nimeni nu se ferește, pasărea moare, dar, înainte de punctul final, se rotește amețitor în praful gros
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Lau descoperit niște copii în pădure, chircit lângă un copac lovit de trăznet. O babă a zis că ăla a fost semnul lui Dumnezeu pentru moș Zgârci, dar n-a luat-o nimeni în seamă... Turistul Galopul năucitor al norilor negri se desfășura netulburat pe deasupra crestelor agățate de cerul contorsionat. Tunetele se împlântau fără milă în versanții năpârliți, iar fulgere cu zeci de gheare ascuțite torturau retina, scrijelind prin dâre lungi de roșu întreg decorul care dădea senzația că se chircește
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
saxofonistului care dădea senzația că se contopește cu instrumentul său, transpus într-o altă lume sau, poate, chiar într-un alt timp. Femeia avea o rochie verde. În respectivul decor, sar fi potrivit mult mai bine una roșie sau una neagră, neapărat decoltată provocator, astfel încât privirile bărbaților seduși (atât muzical, cât și erotic), să poposească între sânii mari, descoperiți doar pe jumătate, spre exacerbarea curiozității și a libidoului. Însă rochia aceea verde era departe de a fi provocatoare. Decolteul îngust (îl
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
îl ținea captiv, torturându-l, apoi îi urmărea traiectoria cu privirea și, ca și cum acesta ar fi fost gestul cel mai nimerit, la acele ore, ducea din nou țigara la gură și oferea buzelor un alt moment de plăcere. Păr lung, negru (sclipiri albastre-verzui), ondulat, revărsat peste umerii (rotunzi, catifelați la atingere, evident) ascunși de materialul rochiei care acoperea picioarele până deasupra pulpelor, puse una peste cealaltă, fără nicio conotație ostentativă. Pantofi asortați, un toc cui de lungime medie, vârfuri ascuțite care
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
parcă ar face dragoste cu un personaj obscur, numit Nicotină, din filmele noire, nu poate să stea fără el, fără mângâierea lui letală, fiindcă tutunul, după cum știm... dar să nu deviem...), clătinând ușor din cap, cu o șuviță de păr negru, ondulat (reflexe albastre-verzui), lăsându-se pătrunsă până în străfunduri de patima aceea muzicală a instrumentistului, vibrând împreună cu fiecare trăire a sa, mișcându-și o mână pe coapsă, sus-jos, sus-jos, sus-jos, cuprinsă de freamătul interior care o putea duce chiar în (patul
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
mângâie clapetele instrumentului (mâna sa pe spatele ei, mâna ei strângând ușor mâna sa) și o altă melodie întinse voaluri fine peste mese... La finalul programului, o văzu ridicându-se. O femeie înaltă, îmbrăcată în rochie verde, cu păr lung, negru, ondulat, o femeie care fuma mult, cu degete lungi, intangibilă și îndrăgostită iremediabil de altcineva (își spuse asta cu fermitate, pentru a-și înfrâna pornirea inițială, dorise să se ridice din nou, să o conducă până la ușă, apoi până la un
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
venind din stânga, 381, înregistrase instantaneu. Dar m-a lovit? Întrebarea rămase fără răspuns... Și, dacă m-a lovit, atunci de ce nu sunt la spital? Altă întrebare fără răspuns... Se căută prin buzunare. Nu găsi telefonul mobil. Descoperi doar un portofel negru, plin cu bancnote mici. Dintr-o fotografie alb-negru îi zâmbea o fetișcană cu părul prins în două cozi lungi, școlărește. Ea... Reuși să se ridice, apoi privi și în stânga și în dreapta, ca și cum ar fi vrut să se asigure - nebunească idee
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
-i problema?) are, bineînțeles, și produse de papetărie. Doamna Geta este vânzătoarea, o femeie frumoasă, trecută de patruzeci de ani, dar nu cu foarte mult, doi-trei ani, presupun și sper să nu mă înșel, păr buclat pe care îl vopsește negru sau roșcat, care poartă în fiecare zi ciorapi negri și m-a întrebat foarte serioasă dacă sunt de modă veche. Așa a spus ea, de modă veche. A mai spus ceva și despre oamenii moderni care umblă cu calculatoarele după
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Geta este vânzătoarea, o femeie frumoasă, trecută de patruzeci de ani, dar nu cu foarte mult, doi-trei ani, presupun și sper să nu mă înșel, păr buclat pe care îl vopsește negru sau roșcat, care poartă în fiecare zi ciorapi negri și m-a întrebat foarte serioasă dacă sunt de modă veche. Așa a spus ea, de modă veche. A mai spus ceva și despre oamenii moderni care umblă cu calculatoarele după ei, dar n-am mai ascultat-o cu atenție
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
lungi. Și nu se sfiește niciodată să le înfigă în mine, sunt momente în care aproape că le văd cum împing carnea și caută să ajungă la lumină. Parcă se și întunecase afară sau mi se pusese mie o ceață neagră pe ochi, îmi zvâcneau tâmplele, iar inima făcea nazuri și vroia să ajungă neapărat în gât, pentru a urca apoi, încetul cu încetul, către gura mea făcută pungă. Lord, bineînțeles, lătra. Ca o pușlama nesimțită, cu blana udă. Lătra îngrozitor de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
obiecte de papetărie. Știu eu ce să fac cu ele, în așa fel încât domna Geta să aibă parte de o moarte demnă de gura ei mare și cărnoasă. Și de sânii plini, cu sfârcuri cărnoase și tari. Ciorapii ei negri nu mi-au plăcut, de data asta aveau model, unul cu flori mari, ciudate, nu mi-am dat seama dacă erau cumva trandafiri, m am gândit câteva secunde că aș putea să o răstorn pe tejghea și i-aș scoate
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
orice agenție de turism, la o adică - și aruncam cu pietre într o baltă. De ce făceam asta, nu știu, nu căutați logica atunci când este vorba despre un vis. Aveam o grămadă de Cristian Lisandru - 140 pietre la picioare, albe, cenușii, negre, unele erau colțuroase, altele plate, și tot dădeam cu ele în apă. Era murdară și în ea înotau mulți mormoloci. Ce-o nsemna asta, nu știu... Pe partea cealaltă a bălții, Lord se alerga cu pistruiata pe care am aruncat
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
pantaloni. Apoi mi a încolăcit picioarele, fără să strângă foarte tare, și am simțit cum mă trage, centimetru cu centimetru, către curvă. Inima îmi bubuia în piept, îmi pocneau urechile, iar cerul de deasupra mea s-a mutat dedesubt, era negru, presărat cu mii de stele, am avut rău de înălțime și am vomitat. Miau ieșit din gură numai creioane galbene, bine ascuțite, cu gumă la un capăt. Iar curva din Babilon a desfăcut picioarele și între ele, fie că vă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
în filosofie. În fond, este ea întemeiată? Putem limita sensul ființei la aceste două perspective? Unde se duc ideile ce nu ne convin? Există idei ce nu convin multora, idei care, odată rostite, trec parcă neauzite, fiind absorbite de gaura neagră a unei uitări forțate. La limită, avem chiar și capacitatea de a nu auzi vorbele ce nu ne plac. Acest "auz selectiv" dă conturul locului în care se pierd ideile ce ne deranjează. Marea provocare lansată de E. Lévinas o
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
ce ne deranjează. Marea provocare lansată de E. Lévinas o reprezintă încercarea de a gândi renunțând la unificare, la legare, la totalizare. Este o gândire fără capăt ce se orientează către infinit. Punctul de scurgere poate fi gândit asemenea găurilor negre, despre care Stephen Hawking spune că fac legătura între două universuri. Dar acestea sfârșesc în universuri lipsite de găuri negre, care au un caracter integrator (ele fiind singurele în care informația nu se pierde, iar informația pierdută din alte universuri
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
la totalizare. Este o gândire fără capăt ce se orientează către infinit. Punctul de scurgere poate fi gândit asemenea găurilor negre, despre care Stephen Hawking spune că fac legătura între două universuri. Dar acestea sfârșesc în universuri lipsite de găuri negre, care au un caracter integrator (ele fiind singurele în care informația nu se pierde, iar informația pierdută din alte universuri se regăsește tot în ele). Ceea ce, în fond, reprezintă tot o închidere de forma totalității. Uneori avem gânduri care ne
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
mult timp vieții mele; evident, și conținut. Sensul tare al teoriilor greșite e dat de faptul că acestea constituie capcane pentru alte minți; ele nu reprezintă doar un punct mort în renumitul proces al evoluției, ci mai curând o gaură neagră. Cine știe ce teorii greșite ne hrănesc chiar în acest moment orgoliul cunoașterii! Partea proastă e că aflăm despre o teorie că este greșită abia după ce ne-am smuls din brațele ei. Iar dacă o bună parte din viața noastră intelectuală am
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
1997, p. 23. Comitetul Internațional Olimpic ca miză politică în relațiile internaționale 55 acesta nu respecta principiul egalității tuturor cetățenilor săi. După negocieri, CIO a acceptat mai întâi participarea Africii de Sud cu condiția ca echipa olimpică să fie alcătuită din sportivi negri și albi selecționați în funcție de performanțele lor prin intermediul unor probe eliminatorii la care să participe împreună concurenți albi și negri.”22 c) În 1968, cu puțin înainte de Jocurile Olimpice din Mexic, CIO a fost chemat să se intereseze de intervenția sovieticilor din
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]