6,179 matches
-
de a da înapoi. Cu o singură mișcare, bine sincronizată, Hedrock își îndoi degetul și-și schimbă poziția mîinii pentru a primi raza materializată pe un plan invizibil de inelul-pistol de pe deget. Nu era un revolver de duzină, acest produs nevăzut, vrăjitoresc, ci unul dintr-o serie specială, care nu se vindea în magazine, nu era expus în vitrine și nici nu era folosit decît în cazuri extreme. Trăgea instantaneu pe o frecvență dincolo de limitele vederii oamenilor; și întrucît mușchii inimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
DEPUNE COSTUMUL ÎNTR-UN LOC SIGUR. CÎND SE APROPIE DE ARSENALUL LINWOOD NU VĂZU NICI UN SEMN AL VREUNEI ACTIVITĂȚI NEOBIȘNUITE. AUTOAVIONUL LUI ERA ECHIPAT CU DETECTORI EXTREM DE SENSIBILI ȘI DACĂ AR FI EXISTAT VREO NAVĂ DE RĂZBOI A ARSENALELOR PLUTIND NEVĂZUTĂ PRIN NEGURILE ALBĂSTRUI, PE UNDEVA PE DEASUPRA ORAȘULUI, DETECTOARELE AR FI DESCOPERIT-O. CA ATARE, SOCOTI CĂ AR AVEA UN RĂGAZ DE CIRCA CINCI MINUTE, ȚINÎND SEAMA DE ACCELERAREA ȘI DECELERAREA UNEI NAVE COSMICE ÎN ATMOSFERĂ, APROAPE DE SUPRAFAȚA PĂMÎNTULUI. HEDROCK ÎȘI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
clipă, reflexele sale nervoase ajunseseră din urmă mintea lui zăpăcită și simți o senzație de uimire puternică. Privea în jos la un oraș de la o înălțime de peste trei kilometri. Orașul strălucea și scînteia într-o lumină provenită dintr-o sursă nevăzută și era așezat în mijlocul unei grădini cu copaci și arbuști înfloriți. Dincolo era o pajiște verde, cu dumbrăvi și lunci și pîraie scînteietoare. Totul se curba ușor în sus, într-o ușoară ceață la orizont, pe cele trei laturi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ȘI SIMȚI CUM ÎL ÎNVĂLUIE DIN NOU CA UN GIULGIU TĂCEREA. TREPTAT, SE MAI RELAXĂ, CU ATÎT MAI MULT CU CÎT TREBUIA SĂ ÎNFRUNTE CURAJOS FIECARE FAȚETĂ A ACESTEI LUMI STRANII PREGĂTITĂ PENTRU EL \ CU TOATE SURPRIZELE EI \ DE FIINȚELE NEVĂZUTE CARE-L LUASERĂ CAPTIV. LE STÎRNISE INTERESUL CEVA DIN PERSONALITATEA LUI ȘI ACUM EL TREBUIA SĂ FORȚEZE LUCRURILE ȘI SĂ LE REȚINĂ ATENȚIA PÎNĂ CÎND DESCOPEREA SECRETUL PUTERII CU CARE-L ȚINEAU PRIZONIER. SE ÎNTOARSE BRUSC SPRE INTRAREA IMPUNĂTOARE A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
vorbească și să mănânce cu el, acum era cu totul altul decât cel de dinainte de a muri. Trupul său era transfigurat și glorificat. Putea să intre într-o încăpere cu ușile închise. Putea să se facă văzut sau să rămână nevăzut, după cum voia. S-a suit la ceruri, șade de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatăl atotputernic Înălțarea la cer a lui Isus nu are nimic în comun cu zborul sau călătoriile spațiale. Prin aceste cuvinte vrem să spunem: Isus, Fiul lui Dumnezeu
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
Dumnezeu ne-a creat pe noi oamenii după chipul său (cf. Gen 1,27). Dar, mai presus de toate, în Cristos ne-a arătat propriul său chip, pe care putem să-l vedem. Fiul iubit al Tatălui este «chipul Dumnezeului nevăzut, primul născut din toată creația» (Col 1,15). Trebuie să știm întotdeauna, că Dumnezeu depășește în mod nemărginit orice imagine și orice reprezentare, pe care i-o facem lui. Nu putem să ne facem un idol dintr-o imagine, nici
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
mult și ar merita să-l cunoașteți."" Dinu mă privea, jumătate amuzat, jumătate speriat. Sper că n-ai să faci una ca asta." "Dar de ce nu?" "Pentru că te rog", zise el serios, uitîndu-se la mine cu admirație. Pe el, umbra nevăzută a Bătrânului aproape îl paraliza, îl silea să dea înapoi. Eu, dimpotrivă, simțeam constrângerea atracției. Dar, de fapt, lui Dinu îi făcea bine obrăznicia mea. Agățat de ea, putea să tragă cu ochiul, peste umărul meu, la lucruri pe care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de l-a podidit sângele. Și toți pescarii, după o clipă de uluială, au început să râdă la mesele lor. Râdeau continuu, iar râsul lor puternic se rostogolea de-a lungul uliței, în vreme ce, furios și umilit, puștanul s-a făcut nevăzut. Marta privea omizile care se târau pe trunchiul bătrân al arțarului, așteptând cu pumnii strânși, dar râsul i-a obosit și ușurat pe pescari. Când au tăcut și s-au întors spre ea, nu mai exista nici urmă de dușmănie
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să se ridice de la mese. Parcă stăteau acolo de când erau copii; creșteau, îmbătrîneau, ca Profetul, tăcând și sorbind câte o înghițitură de cafea rece și uitîndu-se în răstimpuri de-a lungul drumului. Între ei și mine se înălța un zid nevăzut dincolo de care presimțeam o taină și o primejdie. Probabil că orice panică ar fi dispărut, ca o vrajă deslegată, dacă aș fi reușit să smulg de la ei măcar un cuvânt. Îmi venea să-i provoc, să le strig "Bună ziua" până
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vânătorul de vânat. Și poate nici nu fusesem unul vânător, iar altul vânat. Poate că amândoi eram prinși în cătare de alt vânător. El, mai puțin norocos decât mine, fusese lovit. Se scufundase în mlaștină. Eu mai respiram, în timp ce vânătorul nevăzut se distra, probabil, urmărindu-mă; știa că nu puteam fugi. Începusem să fiu înduioșat de soarta care ne învrăjbise fără să ne cunoaștem, când mi-am adus aminte unde mai văzusem figura aceea ștearsă, cu un neg mare la rădăcina
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
grele și livide, cu răsuflarea întretăiată și scurtă, sfâșiat de ganglioni, îngrămădit în fundul cușetei, ca și cum ar fi vrut s-o închidă deasupra lui sau ca și cum ceva venit din fundul pământului îl chema fără încetare, portarul se înăbușea sub o greutate nevăzută. Femeia plângea. ― Nu mai e oare nici o speranță, domnule doctor ? ― E mort, spune Rieux. Moartea portarului, putem s-o spunem, a constituit sfârșitul acestei perioade pline de semne descumpănitoare și începutul unei alteia, relativ mai dificile, în care uimirea primelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cu morți în Londra îngrozită, și nopțile și zilele pline pretutindeni și întotdeauna de strigătul nesfârșit al oamenilor. Nu, toate acestea nu erau încă destul de puternice pentru a ucide calmul acestei zile. De cealaltă parte a geamului clopoțelul unui tramvai nevăzut răsună deodată și dezmințea într-o clipă cruzimea și durerea. Singură marea la capătul tablei ca de șah întunecat a caselor, era o mărturie a ceea ce este neliniștitor și fără de odihnă în lume. Și doctorul Rieux, care privea golful, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
grăbiți să ajungă acasă sau în cafenele, astfel că, timp de câteva zile, la ora amurgului care se lăsa mult mai repede în această perioadă, străzile erau pustii și singur vântul șuiera prin ele neîntrerupt. Dinspre marea învolburată și mereu nevăzută urca un miros de alge și de săruri. Acest oraș pustiu, albit de praf, saturat de mirosuri marine, răsunând de la un capăt la altul de șuierăturile vântului, gemea atunci ca o insulă nefericită. Până acum ciuma făcuse mult mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
nou în stânga și văzu camionul verde pornind. Fugi cât putu de repede să-l prindă și ajunse la câțiva metri. Gesticula larg, ca și cum ar fi dirijat circulația după un accident. Dar era prea târziu. Furgoneta prinse viteză și se făcu nevăzută. Rămase doar cu jumătate de număr de telefon și cu un presupus nume: National Removals. Se întoarse repede sus, repezindu-se la telefon, degetele îi tremurau pe taste. Sună la Informații și ceru numărul. Îl găsiră și se oferiră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
luată dintr-un album de familie. Arheologul, cu mustața lui deasă, încărunțită zâmbea la cameră ținând un pahar ridicat. Pe umărul lui se odihnea un braț al cărui posesor nu se vedea, ca și cum acesta ar fi pozat împreună cu un prieten nevăzut. Maggie se ridică și dădu să-l urmeze pe Davis, dar ceva o făcu să se întoarcă la imaginea de pe ecran. Văzuse ceva cunoscut, fără să-și dea seama ce anume. Se uită la ochii lui Nour, dar nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
relații internaționale și mi-ar fi de folos dacă aș trage cu urechea la voi. Yariv se ivi din nou o secundă sau două mai târziu, mâinile avatarului său agitându-se în fața sa, de parcă ar fi scris la o tastatură nevăzută. Unde studiezi? Maggie șovăi, uitându-se la avatarul lui Liz. La burbank community college. Urmă o pauză. OK. Maggie așteptă, încântată de jocul acela ciudat. Se întreba ce pozne făcuse Liz până atunci. Își găsise cumva în Second Life iubitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cine era: fata cu cercel în nas. Maggie răsuflă ușurată, se îndreptă repede spre calculator și, exact când femeia era pe cale să spună cât de bazat era Second Life, apăsă pe butonul de oprire. —Hei... Dar Maggie se făcuse deja nevăzută, ieșise prin spate, coborând în stradă pe scara de piatră. Stătea singură, uitându-se într-o parte și-n alta când simți o mână apucând-o și trăgând-o mai întâi spre dreapta, apoi spre stânga, apoi pe panta pietruită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
putuse să dureze mai mult de treizeci de secunde. Văzuse mașina în spate, urmărindu-i, fără nici o îndoială. Încetinise, intrând brusc într-un loc de parcare, într-un unghi care spera că îi va da voie lui Maggie să iasă nevăzută pe partea cealaltă. În acel moment, acea fracțiune de secundă pe care o avusese la dispoziție ca să ia o decizie, hotărâse astfel: indiferent ce i s-ar întâmpla lui, ea trebuia să trăiască. Imediat ce Maggie ieși și păru să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
alt cuvânt, Miller făcu un gest către bărbații înarmați. Cu armele încă ridicate, se retraseră încet pe scări în sus, departe de model, formând un fel de cordon de protecție pentru retragerea lui Miller. Câteva secunde mai târziu se făcură nevăzuți. Uri lăsă camera jos și se îndreptă către Maggie. În timp ce se îmbrățișau, arătă înspre copaci. — Uite pe cine sunam din mașină. Un vechi prieten al meu care e cameraman și care locuiește în En Kerem. I-am spus să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
stăteau afară pe verandele din fața caselor, uitându-se la el și la motocicletă. Jaluzelele de pe partea cealaltă a străzii se mișcau încet în sus și în jos ca să regleze unghiul optim de vizibilitate, arătându-i că are și un public nevăzut de proporții considerabile, căci apariția unei motociclete a poliției în cartier era un eveniment, cu atât mai mult cu cât motociclistul purta pantaloni scurți și o barbă roșie. Cvartalul era sărac, evident, dar cinstit. Intimidat, polițistul Mancuso mai sună o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vreun gest, ceilalți izbucneau Într-un râs răgușit. Era ciudat să vezi că un joc bazat pe principiul tăcerii putea provoca atâta zarvă. Poate din cauza zgomotului de pe fundal, spiritul care o sfătuise pe Armanoush să nu Întreacă măsura se făcuse nevăzut. — Muzica pe care o asculți e atât de vestică. De ce nu asculți ceva mai apropiat de rădăcinile tale orientale? — Ce vrei să spui? a Întrebat Asya perplexă. Suntem vestici. — Nu, nu sunteți deloc vestici. Turcii sunt orientali, Însă neagă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
povestindu-i copilăria mea și, de altfel, nu știam cum se zice „spumă de ciocolată“ În englezește. Continuaserăm să mergem spre podul Mont Blanc și spre străzile În pantă abruptă din orașul vechi. Văzîndu-l pe Jean Piaget cum se face nevăzut cu bicicletă cu tot, Îmi spusesem că tocmai am avut o vedenie care Îmi arăta cum va fi viitorul meu, iar părul acela alb, bereta, bătrînul vioi erau niște proiecții a ceea ce voi fi eu Însumi peste patruzeci și cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mine un exemplu ciudat. Mi-a dat Întotdeauna impresia că s-a ocupat prost de el. Bunicul venea să ia cina la noi de două ori pe lună, iar tata Îl lăsa să adoarmă Într-un fotoliu după masă, făcîndu-se nevăzut ca să-și isprăvească vreun articol. Îl certau pe bietul om cînd avea ghinionul să scoată din valiză pungi cu bomboane și pachete cu biscuiți pentru copii. Venea de la Liège vineri și pleca Înapoi duminică. Îi cedam camera mea. Mă străduiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Oprește-te! O aveai pe fata aceea la dispoziție, iar dumneata Îi vorbeai despre Cézanne! Și apoi vii să te plîngi că logodna a durat prea mult! — În seara proiecției, a fost oferit un mare dineu. Tina s-a făcut nevăzută ca să se schimbe, după ce mă prezentase părinților ei care nu mi-au dat atenție, grăbindu-se să le iasă În Întîmpinare diplomaților din America Centrală și membrilor guvernului belgian. „După spusele Tinei, dumneata reprezinți viitorul celei de-a șaptea arte!“ Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aducea la stăreție, unde a stat trei săptămîni, Împărțind camera cu două dintre surorile mele. A fost un adevărat chin. CÎnd toată lumea se ducea la culcare, eu nu mai puteam sta locului. Tina mă săruta pe culoar și se făcea nevăzută În camera cea mai apropiată de a mea. De cealaltă parte a unui zid din secolul XV, ea Își așeza sutienul pe un scaun! Dimineața, mă Încrucișam cu ea la ușa băii, Îmbrăcată În fermecătorul ei halat. Eram departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]