4,483 matches
-
și Matiței prin depresiunea Sângeru. Masivul are la vest ca unitate adiacentă valea Cricovului Sărat, prin care este despărțit de Dealurile Bucovelului din subunitatea externă a Subcarpaților Teleajenului a Subcarpaților Prahovei. Orientarea generală a culmii Istriței este dinspre sud-vest spre nord-est. Aceasta poate fi subîmpărțită - ținând cont cu precădere de natura petrografică a rocilor, în mai multe subunități: În zona de nord-vest se află o prelungire a culmii principale - dealul (culmea) Ciortea - prelungită până la Tătaru, iar în zona sudică centrală, la
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
o suprafață de circa 1000 hectare. Subdiviziunea Centrală cu sediul în Bălți ocupă terenurile fostei episcopii, școlii normale, mănăstirii și gospodăriei avocatului Ionescu. Subdiviziunea a doua a fost amplasată pe terenurile fostei Camere Agricole, iar subdiviziunea a treia din partea de nord-est a orașului Bălți, la o depărtare de 15 km de oraș, pe terenurile fostei gospodării a colonelului Todtd. Terenurile inițial atribuite stațiunii au rămas fără schimbări esențiale. Cercetarea se înfăptuiește preponderent pe terenurile primei subdiviziuni, iar sectorul de producere este
ICCC „Selecția” () [Corola-website/Science/323234_a_324563]
-
litere, ea a obținut o diplomă la École pratique des hautes études, École du Louvre și INALCO. Ea a realizat patru cercetări de teren în Algeria între 1934 și 1940, studiind popoarele Berber și Chaoui din regiunea Aures aflată în nord-estul Algeriei, pentru a-și pregăti doctoratul în antropologie. La momentul revenirii sale la Paris, Franța fusese ocupată, iar a devenit unul dintre comandanții Rezistenței franceze în rețeaua Musée de l'Homme din Paris. Misiunile sale au inclus ajutarea prizonierilor să
Germaine Tillion () [Corola-website/Science/323242_a_324571]
-
partea inferioară terasei pe care se afla situl. Secțiunea în cauză a intersectat o denivelare și a ajuns la una din gropile din interiorul prezumtivei incinte. Vizual s-a constat existența de incinte evidente și continue doar în partea de nord-est. Din acest motiv au fost practicate, doar pe acest segment, a două astfel de secțiuni, cea de a doua având o lungime de 8m. În plus s-au mai executat două casete în scopul dezvelirii substrucțiilor. Astfel s-a dezvelit
Fortificația medievală de la Avrig-Racovița () [Corola-website/Science/323305_a_324634]
-
prin Turcia se înțelege teritoriul inclus în Pactul Național din 28 ianuarie 1920 (1336), adoptat și ratificat de Camera Deputaților Otomană din Constantinopol și adus la cunoștință presei și tuturor statelor”. Tratatul stabilea (articolele 1 și 2) noua frontieră de nord-est a Turciei. Fostul oblast Kars și partea de sud a fostului oblast Batumi (care intraseră în componența Imperiului Rus în 1878) și fostul uezd Șurmalisk din gubernia Erivan (care intrase în componența Imperiului Rus în 1828) au devenit parte a
Tratatul de la Moscova (1921) () [Corola-website/Science/323369_a_324698]
-
diplomei lui Andrei al II-lea din 1224, prin care Sibiului i-au fost conferite o serie de drepturi și privilegii de natură economică și social-politică. Ca urmare a dezvoltării urbane, au fost amplificate fortificațiile care s-au extins înspre nord-est, înglobând și actuala Piață Mică. Invazia tătară din 1241-1242 a demonstrat că sistemele de fortificații existente în Transilvania se aflau într-un stadiu incipient și nu puteau face față asediilor. Pentru a crește capacitatea de apărare a orașului s-au
Pasajul Scărilor din Sibiu () [Corola-website/Science/324064_a_325393]
-
noastre. Bantu aduc îmbunătățiri în agricultură și prelucrarea fierului. Dintre grupurile bantu din Kenya, cele mai importante sunt kikuyu, luhya, kamba, kisii și mijikenda. Începând cu 500 d.Hr. se mută aici și populații pastorale vorbitoare de limbi nilotice din nord-est, printre care triburi ca: samburu, luo, turkana, maasai. Negustorii arabi încep să frecventeze Kenya încă din sec. I e.n. Apropierea Kenyei de Peninsula Arabică invita la colonizare, iar așezările arabe și persane de pe coastă se înmulțesc, devin orașe state, iar
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
un sclav marocan berber pe nume Esteban (denumit ulterior Estevanico), au supraviețuit și au reușit să ajungă la Ciudad de México. Călătorind în această formație, Cabeza de Vaca a explorat teritoriul actual al statului american Texas, precum și statele mexicane de nord-est Tamaulipas, Nuevo León și Coahuila, și posibil unele zone din New Mexico și Arizona. A călătorit pe jos de-a lungul teritoriilor deținute de Imperiul Spaniol în zona coastei Golfului Mexic. A continuat prin Coahuila și Nueva Vizcaya; apoi de-
Álvar Núñez Cabeza de Vaca () [Corola-website/Science/324111_a_325440]
-
se găsește în sudul și centrul Slovaciei. Denumirea slovaca "Tekov" este utilizată doar ca o denumire informală a teritoriul corespunzător (regiunea Tekov). Capitala comitatului a fost orașul Zlaté Moravce (în , în ). se învecina la nord cu Comitatul Turóc (Turiec), la nord-est cu Comitatul Zólyom (Zvolen), la est și sud-est cu Comitatul Honț, la sud cu comitatele Esztergom (Ostrihom) și Komárom (Komárno) și la vest cu Comitatul Nyitra (Nitra). Teritoriul comitatului se află de-a lungul râului Hron între Honț (la est
Comitatul Bars () [Corola-website/Science/324152_a_325481]
-
Sauer, fost curator al Muzeului de semitice la Harvard, a făcut un argument cu ajutorul geologiei și istoriei prin care Pison a fost Wadi Bisha, un canal uscat, care începe în Munții Hijaz în apropiere de Medina pentru a înainta spre nord-est spre Kuweit. Cu ajutorul fotografiilor din satelit, Farouk El-Baz de la Universitatea Boston a trasat canalul uscat din Kuweit până Wadi al-Batin. David Rohl a identificat Pison cu Uizhun, așezând Havila în nord-estul Mesopotamiei. Uizhun este cunoscut local că Râul de Aur
Pison () [Corola-website/Science/324157_a_325486]
-
Hijaz în apropiere de Medina pentru a înainta spre nord-est spre Kuweit. Cu ajutorul fotografiilor din satelit, Farouk El-Baz de la Universitatea Boston a trasat canalul uscat din Kuweit până Wadi al-Batin. David Rohl a identificat Pison cu Uizhun, așezând Havila în nord-estul Mesopotamiei. Uizhun este cunoscut local că Râul de Aur. În apropiere de muntele Sahand, se șerpuiește între minele de aur antice și filoanelor de lapis lazuli înainte de a se varsă în Marea Caspică. Aceste resurse naturale corespund cu cele asociate
Pison () [Corola-website/Science/324157_a_325486]
-
a fost o unitate administrativă a Regatului Ungariei din secolul al XII-lea și până în 1920. În prezent, majoritatea teritoriului fostului comitat se găsește în estul Slovaciei sub denumirea de Zemplín, cu excepția unor porțiuni din sud care se află în nord-estul Ungariei, în județul Borsod-Abaúj-Zemplén. Capitala comitatului a fost orașul Sátoraljaújhely (în , în ), aflat astăzi în apropierea graniței între Ungaria și Slovacia. se învecina la nord cu Regatul Galiției și Lodomeriei (teritoriu care aparținea Poloniei și apoi Imperiului Austriac), la vest
Comitatul Zemplén () [Corola-website/Science/324176_a_325505]
-
în Cehoslovacia. se învecina la nord cu comitatele Pojon (Pozsony) și Nitra (Nyitra), la vest cu Comitatul Győr, la sud-vest cu Comitatul Veszprém, la sud cu Comitatul Fejér, la sud-est cu Comitatul Pest-Pilis-Solt-Kiskun, la est cu Comitatul Esztergom și la nord-est cu Comitatul Bars (Tekov). Fluviul Dunărea și râurile Váh și Nitra curgeau pe teritoriul comitatului. El acoperea și partea de est a insulei Rye (în , în ), aflate între Dunăre și Dunărea Mică. Suprafața comitatului în 1910 era de 2.834
Comitatul Komárom () [Corola-website/Science/324198_a_325527]
-
și Khirbet Kana) și Ain Kana în Israel și Qana în Liban. În conformitate cu Catholic Encyclopedia din 1914, o tradiție care datează din secolul al VIII-lea a identificat Cana cu orașul arab modern Kafr Kanna, aflat la aproximativ 7 km nord-est de Nazaret, Israel. Cercetătorii moderni au sugerat alternative, inclusiv satul în ruine de la Kenet-el-Jalil (cunoscut și sub numele de Khirbet Kana), aflat la aproximativ 9 km mai la nord, și Ain Kana, care este mai aproape de Nazaret și considerat de
Nunta din Cana Galileii () [Corola-website/Science/324196_a_325525]
-
la terasa pietonală din fața clădirii National Gallery. Construcția a inclus două lifturi pentru persoanele cu dizabilități, toalete publice și o cafenea mică. Înainte de aceste lucrări, din piață se putea ajunge la National Gallery numai pe trecerile situate în colțurile de nord-est și de nord-vest. În colțurile pieței sunt patru plinte; cele de pe latura de nord, care au fost create pentru a susține statui ecvestre, sunt mai mari decât cele situate pe latura de sud. Trei dintre ele au statui: în colțul
Piața Trafalgar () [Corola-website/Science/324218_a_325547]
-
de nord-vest. În colțurile pieței sunt patru plinte; cele de pe latura de nord, care au fost create pentru a susține statui ecvestre, sunt mai mari decât cele situate pe latura de sud. Trei dintre ele au statui: în colțul de nord-est se află statuia regelui George al IV-lea realizată de Francis Chantrey (inițial, statuia trebuia amplasată pe Marble Arch); în colțul de sud-est a fost amplasată statuia lui Henry Havelock, operă creată de William Behnes în 1861, iar în sud-vest
Piața Trafalgar () [Corola-website/Science/324218_a_325547]
-
În prezent, teritoriul fostului comitat se află în centrul Ungariei, cuprinzând teritoriul județului Pest și partea de nord a județului Bács-Kiskun. Capitala comitatului a fost orașul Budapesta (în , în ). se învecina la nord cu comitatele Nógrád, Hont și Esztergom, la nord-est cu Comitatul Komárom, la vest cu comitatele Fejér și Tolna, la sud cu Comitatul Bács-Bodrog, la sud-est cu Comitatul Ciongrad (Csongrád) și la est cu comitatele Jász-Nagykun-Szolnok și Heves. Teritoriul său acoperea malul estic al fluviului Dunărea de la Visegrád (la
Comitatul Pest-Pilis-Solt-Kiskun () [Corola-website/Science/324234_a_325563]
-
a constituit o episcopie și un stat din nord-estul Italiei actuale, corespunând în mare actualei provincii Friuli-Veneția Giulia. Apărut în perioada antichității târzii și axat în jurul orașului Aquileia, patriarhatul s-a dezvoltat ulterior, atingând apogeul în secolul al XIV-lea, înainte de a deveni parte componentă a Republicii Veneția. La
Patriarhatul de Aquileia () [Corola-website/Science/324257_a_325586]
-
, cunoscut și ca "Varmeghia Szepes" (în , în , în , în ), a fost o unitate administrativă a Regatului Ungariei din secolul al XI-lea și până în 1920. În prezent, marea majoritate a teritoriului acestuia se găsește în nord-estul Slovaciei, iar o mică porțiune este în sud-estul Poloniei. Denumirea slovacă "Spiš" este utilizată doar ca o denumire informală a teritoriul corespunzător (regiunea Spiš). Capitala comitatului a fost orașul Levoča (în , în , în ). Din această regiune provin germanii țipțeri, colonizați
Comitatul Szepes () [Corola-website/Science/324271_a_325600]
-
perioada 1772-1918 cu Regatul Galiției și Lodomeriei, teritoriu care aparținea de Imperiul Austriac), la vest cu Comitatul Liptó (Liptov), la sud cu comitatele Gömör-Kishont (Gemer) și Abaúj-Torna (Abov-Turňa) și la est cu Comitatul Șaroș (Šariš). Teritoriul comitatului se află în nord-estul Slovaciei de astăzi, în Munții Tatra Mare și în regiunea aflată la est. Limita sudică se întindea în Munții Tatra Mică și în Munții Metaliferi Slovaci (în ), în vest se învecina cu comitatul Liptó (Liptov). Râurile Poprad și "Hernád" (în
Comitatul Szepes () [Corola-website/Science/324271_a_325600]
-
se întinde pe o suprafață de 24.555 hectare. Acesta se află în lunca inundabilă a Dunării, între Insula Mare a Brăilei și Bărăganul de Nord (cunoscut și sub numele de Câmpia Brăilei, subunitate geomorfologică a Câmpiei Române, situată în nord-estul acesteia) și reprezintă o zonă (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, stepe, pajiști naturale, păduri de foioase și păduri în tranziție) încadrată în bioregiunea stepică a Bărăganului. Parcul se suprapune sitului de importanță comunitară și ariei de protecție specială avifaunistică - "Balta Mică
Parcul Natural Balta Mică a Brăilei () [Corola-website/Science/324289_a_325618]
-
hamster dobrogean este o specie de rozătoare din familia Cricetidae. Este găsit în România și Bulgaria. Arealul de răspândire al hamsterului românesc nu este cunoscut cu exactitate dar se presupune că nu depășește 50.000 km pătrați în Dobrogea și nord-estul Bulgariei. Hamsterul românesc trăiește în zona de câmpie pe terenuri uscate și pietroase cu vegetație puțină dar și în culturi de legume, livezi sau vii. S-a estimat că ar exista în jur de 3.000 de exemplare de hamsteri
Hamster românesc () [Corola-website/Science/326521_a_327850]
-
fost parțial inclusă în aceast edificiu. Coloniștii germani (care s-au așezat în Viscri ca imigranți după domnia regelui Geza al II-lea, adică după 1162, ca ""alii Flandrenses"", în ultimul sfert al secolului XII) au găsit pe promontoriul din nord-estul comunei actuale o mică capelă. Aceasta era construită din calcar alb-verzui, avea formă rectangulară, cu absidă semicirculară spre răsărit, iar unicele podoabe erau pietrele cubice ecarisate ce formau colțurile sălii și începutul absidei, o arcadă semicirculară a intrării sudice. Sala
Biserica fortificată din Viscri () [Corola-website/Science/326529_a_327858]
-
datează din 1717, iar stranele de pe latura de sud din 1783. Acest mobilier pictat rustic conferă o notă aparte, intimă, interiorului, prezentând totodată o valoare etnografică. Din incinta ovală a secolului XIII s-au păstrat sectoarele de sud, est și nord-est, zidul din piatră de râu și de câmp, atingând între 5,5-7 m înălțime. Poarta a fost probabil întotdeauna situată în sud-est, drumul urcând spre ea panta lină a promontoriului. În cursul fortificării, la începutul secolului al XVI-lea, sectorul
Biserica fortificată din Viscri () [Corola-website/Science/326529_a_327858]
-
1,30 m sub coroana zidului. Ambele turnuri din secolul XVII au coridoare de apărare cu parapet de paiantă, ulterior îmbrăcat în scânduri. Nivelul superior al turnului de vest, cu mici ferestre spre nord și sud, iar în colțul de nord-est cu un orificiu pentru evacuarea fumului din vatră, servea ca locuință preotului în caz de asediu. Intrările situate spre curte au tocuri de stejar, nivelele separate prin platforme din lemn sunt prevăzute cu meterezele descrise mai sus. În secolul XVIII
Biserica fortificată din Viscri () [Corola-website/Science/326529_a_327858]