5,043 matches
-
, menționată uneori drept Bătălia de la Podul Înalt, a avut loc în data de 10 ianuarie 1475 lângă orașul Vaslui, între armatele aliate creștine moldo-maghiaro-polone sub comanda lui Ștefan cel Mare și oastea otomano-munteană sub conducerea lui Suleiman Pașa. În pofida diferenței mari de forțe, turcii au suferit o înfrângere zdrobitoare, pierzând (după spusele unor cronicari) o mare parte a armatei. A fost considerată cea mai mare înfrângere a islamului în fața unei armate creștine
Bătălia de la Vaslui () [Corola-website/Science/303399_a_304728]
-
Românească (după Cronica moldo-polonă, alte surse indicând un total de 60.000 - 120.000 de oameni), soldați bine pregătiți și înarmați, setoși de sânge și de averi, continuă înaintarea până la hotarele Moldovei. După cum spunea Nicolae Iorga, . O armată impresionantă, o oaste uriașă pentru a supune Moldova și pe domnul său. Ștefan cel Mare trimite soli la Cazimir - Principele Poloniei și lui Matia Corvinul, regele Ungariei, cu care era în relații proaste, ca urmare a Bătăliei de la Baia, cerându-le să-i
Bătălia de la Vaslui () [Corola-website/Science/303399_a_304728]
-
conducerea lui Buciațchii). În Cronica Lituaniană se scrie și de prezența alături de Ștefan a 10.000 de lituanieni, dar este posibil ca cronicarul să-i fi asimilat pe aliații lui Ștefan ca lituanieni, deoarece alți cronicari nu amintesc de ei. Oastea Moldovei și puținele ajutoare care au sosit au ridicat taberele la Vaslui, alături de domn fiind comasați cca. 40.000 de luptători moldoveni, la care s-au adăugat cei 8.800 de oameni veniți în ajutor și beneficiind de cca. 20
Bătălia de la Vaslui () [Corola-website/Science/303399_a_304728]
-
planurile de luptă a domnitorului foloseau toate avantajele terenului. El a dat poruncă să fie părăsite toate așezările omenești care puteau nimeri în calea dușmanilor, să fie tăinuite proviziile. Ștefan a repezit în calea dușmanului călărime care să supravegheze deplasarea oștii otomane, să o hărțuiască și să nu îngăduie cetelor prădalnice să se desprindă de grosul oștirii ca să meargă după hrană și să jefuiască. Locul ales pentru bătălie se afla în preajma târgului Vaslui, pe valea Bârladului, la vărsarea râului Racova, într-
Bătălia de la Vaslui () [Corola-website/Science/303399_a_304728]
-
a rămas în istorie ca Bătălia de la Podul Înalt. O altă ipoteză plasează locul bătăliei pe raza actualei localități Ștefan cel Mare, în nordul actualului oraș Vaslui, bazându-se pe interpretarea unor documente. În dimineața zilei de 10 ianuarie 1475, oastea otomană înainta pe valea Bârladului pe o ceață care nu îngăduia să se vadă la mai mult de câțiva pași. Era moină și zăpada începuse să se topească, încât toată lunca Bârladului era plină de băltoace. Faptul că mii de
Bătălia de la Vaslui () [Corola-website/Science/303399_a_304728]
-
treceau prin același loc, transforma valea într-o mocirlă prin care se înainta foarte greu. Vremea și terenul au constituit avantaje pentru Ștefan, de care domnitorul a știut să se folosească. Deoarece otomanii nu puteau să-și dea seama ce oaste au în față, Ștefan a așezat de-a curmezișul văii câteva mii de oameni. Aceștia trebuiau să-i oprească pe otomani și să înceapă lupta. Dușmanul era foarte numeros și putea să aducă mereu oameni odihniți în luptă. Ștefan calculase
Bătălia de la Vaslui () [Corola-website/Science/303399_a_304728]
-
au auzit otomanii trâmbițele și surlele, ei au crezut că vor fi atacați din partea aceea, asfel ca marea parte s-au îndreptat în acea direcție, găsind aici doar câțiva oșteni. În schimb pe malul stâng al Bârladului se afla grosul oștii lui Ștefan. Când turcii au întors spatele, atacând spre marginea pădurii, au fost izbiți năpraznic de armata moldovenească. Până să se dezmeticească otomanii, până să înțeleagă cine-i atacă și din ce parte, mulți dintre ei au fost uciși, iar
Bătălia de la Vaslui () [Corola-website/Science/303399_a_304728]
-
cronicar polon amintit mai sus, îl numește pe Ștefan un bărbat demn de admirat, la fel ca eroii pe care îi admiră lumea. După părerea acestuia, lui Ștefan ar trebui să i se dea stăpânirea lumii, el să fie conducătorul oștii pe care principii europeni ar trimite-o împotriva otomanilor, deoarece, în timp ce ceilalți principi trândăvesc și își petrec timpul în petreceri sau în lupte mărunte între ei, Ștefan este singurul care a obținut o victorie atât de strălucită împotriva unui dușman
Bătălia de la Vaslui () [Corola-website/Science/303399_a_304728]
-
au locuit în casa domnească de la Galata sunt menționați următorii: Domnitorul Grigore al II-lea Ghica (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741 și 1747-1748) a construit case noi în incinta mănăstirii în 1729, locuind și el acolo în anumite perioade. În 1738 o oaste nemțească din Transilvania a traversat munții, în Moldova. Domnitorul și-a stabilit întâi tabăra la Frumoasa, apoi la Țuțora, unde a strâns o oaste compusă din moldoveni, turci și lipcani, după care s-a stabilit la Galata. El a făcut
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
noi în incinta mănăstirii în 1729, locuind și el acolo în anumite perioade. În 1738 o oaste nemțească din Transilvania a traversat munții, în Moldova. Domnitorul și-a stabilit întâi tabăra la Frumoasa, apoi la Țuțora, unde a strâns o oaste compusă din moldoveni, turci și lipcani, după care s-a stabilit la Galata. El a făcut un șanț întărit în jurul mănăstirii, unde a așezat străjeri. Iată cum relatează cronicarul Ion Neculce: ""Și de frica viziriului și de rușine s-au
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
tipografie era la acea vreme singura de acest fel din întregul Orient. Având o incintă fortificată, Mănăstirea Cetățuia a servit, în mai multe rânduri, ca loc de refugiu al mai multor domnitori ai Moldovei. După asedierea Vienei de către turci (1683), oștile poloneze au început să facă dese incursiuni în Moldova, ajungând uneori până la Iași. În timpul unei astfel de incursiuni, un detașament condus de Crupențchi (viitor mare jitnicer) a luat de pe șesul Bahluiului până și caii domniei. Rămas fără cai, domnitorul Constantin
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
spunea cronicarul Nicolae Costin, "„Iară Mehmet iazagi efendi și alți turci ce-au fost mai fruntea, pricepând lucrurile, mers-au la Cetățue de atâte ori de au dzis lui Dumitrașco vodă în față, strigându, de vreme că nu purcede la oaste este hain. El punea pricină că să hăinește țara și n-are cu cine merge la oaste, și el va pune sangiacul împărătescu în sin și să va duce la vezirul.”" Domnitorul i-a scris feldmareșalului rus Boris Șeremetiev, cerându
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
lucrurile, mers-au la Cetățue de atâte ori de au dzis lui Dumitrașco vodă în față, strigându, de vreme că nu purcede la oaste este hain. El punea pricină că să hăinește țara și n-are cu cine merge la oaste, și el va pune sangiacul împărătescu în sin și să va duce la vezirul.”" Domnitorul i-a scris feldmareșalului rus Boris Șeremetiev, cerându-i să-i trimită ajutor militar. Mareșalul rus l-a trimis la Iași pe generalul Kropotov cu
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
pentru a-l întâmpina pe Kropotov cu care a intrat la Iași. În timpul războiului turco-austriac, izbucnit în 1716, armatele austriece ale împăratului Carol al VI-lea de Habsburg (1711-1740) au trecut în țările române, dorind să-și extindă stăpânirea. O oaste nemțească a invadat Țara Românească și l-a capturat pe domnitorul Nicolae Mavrocordat. Alte oști au pătruns în Moldova pe la Cașin, instalându-se în mănăstirile fortificate din Moldova și în Cetatea Neamțului. Unii boieri (printre care și Vasile Ceaurul) s-
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
izbucnit în 1716, armatele austriece ale împăratului Carol al VI-lea de Habsburg (1711-1740) au trecut în țările române, dorind să-și extindă stăpânirea. O oaste nemțească a invadat Țara Românească și l-a capturat pe domnitorul Nicolae Mavrocordat. Alte oști au pătruns în Moldova pe la Cașin, instalându-se în mănăstirile fortificate din Moldova și în Cetatea Neamțului. Unii boieri (printre care și Vasile Ceaurul) s-au alăturat austriecilor, promițându-le, în schimbul domniei, că le vor ceda întreg teritoriul Moldovei între
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
mulți tătari decât ceruse domnitorul, cam 5.000-6.000 după cum relatează Neculce, iar vistiernicul Costachi i-a așezat în apropierea Mănăstirii Aroneanu și s-a dus să-l anunțe pe voievod. În ianuarie 1717, pe o vreme foarte friguroasă, o oaste de 200 de soldați austrieci sub comanda căpitanului François (Ferencz) Ernau, originar din Lorena, împreună cu o oaste de adunătură formată din moldoveni sub conducerea sulgerului Gheorghieș Velicico din Câmpulung, s-a îndreptat spre Iași și a ucis pe drum pe
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
așezat în apropierea Mănăstirii Aroneanu și s-a dus să-l anunțe pe voievod. În ianuarie 1717, pe o vreme foarte friguroasă, o oaste de 200 de soldați austrieci sub comanda căpitanului François (Ferencz) Ernau, originar din Lorena, împreună cu o oaste de adunătură formată din moldoveni sub conducerea sulgerului Gheorghieș Velicico din Câmpulung, s-a îndreptat spre Iași și a ucis pe drum pe toți străjerii puși de Mihai Racoviță. În dimineața zilei de 10 ianuarie, neștiind de incursiunea austriecilor, domnitorul
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
iar acesta abia a avut timp să încalece cu câțiva curteni și să se refugieze la Cetățuia. În același timp, vistiernicul Costachi a fugit în sesul Bahluiului, în apropiere de Mănăstirea Balica. Auzind de apropierea austriecilor, domnitorul Mihai Racoviță, împreună cu oastea sa, s-a retras la Mănăstirea Cetățuia. Pe după-amiază, trupele austriece se aflau în jurul Mănăstirii Cetățuia, după ce-și lăsaseră caii la poalele dealului. Acolo, ei așteptau să le sosească scările cerute pentru a escalada zidurile cetății. Ion Neculce relatează
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
pogorârea dealului”". Intenția sa nu a fost materializată, probabil din cauza faptului că domnitorul a fost transferat în aprilie 1748 ca domnitor în Țara Românească. În următorii ani, Mănăstirea Cetățuia a fost folosită în anumite perioade ca depozit de grâne al oștilor turcești (1788) sau ca spital militar al armatelor rusești (1788-1792 și 1806-1812). Cu timpul, Mănăstirea Cetățuia a început să se ruineze, efect al cutremurelor și al incendiilor, dar și al nepăsării egumenilor greci care au administrat-o. Ea a ars
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
monstru îngrozitor trimis de Poseidon ca să o devoreze. Când monstrul se apropie de ea, Perseus îi arătă chipul Meduzei și-l împietri pe loc. Andromeda fu salvată, dar Fineus, fostul logodnic al Andromedei, veni în toiul nunții cu o mică oaste și îl atacă pe Perseu. Atunci eroul scoase din nou capul Meduzei și Fineus cu oamenii săi fură prefăcuți în statui. Eroul își continuă drumul de întoarcere, luând-o pe Andromeda cu el. Când cei doi ajunseră pe insula Serifos
Perseu () [Corola-website/Science/299035_a_300364]
-
control bizantin, cu hramul "Sf. Ioan Botezătorul", cu călugări aduși de la Vidin, cândva în jurul anului 1000. Mănăstirea a ajuns, probabil, la începutul veacului al XIII-lea în mâinile călugărilor benedictini. În anul 1003 sau 1030 (dată este controversată) comandantul de oști bănățean Chanadinus, fugit la curtea regelui Ștefan, primește comandă trupelor regelui și pornește la cucerirea voievodatului lui Ahtum. Primele bătălii au fost câștigate de Ahtum dar în ultima bătălie, care a avut loc lângă Tomnatic (la sud de Morisena), trupele
Cenad, Timiș () [Corola-website/Science/304586_a_305915]
-
acolo după căderea Constantinopolului și nu-și mai păstrau limba. Clericul Cristophor Lukacsi, în "Historia Armenorum Transilvaniae" (Viena, 1859), explică existența elementului armean în Transilvania citându-l pe istoricul Ghevond, care afirmă că în secolul al VIII-lea armenii din oastea unei căpetenii hazare din Caucaz, numiți de acesta în posturi de comandă datorită vitejiei lor, s-au alăturat altor șapte triburi hazare ale ungurilor, luând parte, împreună cu acestea, la cucerirea de teritorii în Europa. De altfel, armenii ar fi putut
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
posturi de comandă datorită vitejiei lor, s-au alăturat altor șapte triburi hazare ale ungurilor, luând parte, împreună cu acestea, la cucerirea de teritorii în Europa. De altfel, armenii ar fi putut trece în Transilvania din Balcani, unde au ajuns cu oastea bizantină mobilizată sub împărații Mauriciu și Focas împotriva avarilor și bulgarilor (secolele al VI-lea - al VII-lea), apoi odată cu pavlicienii duși în Bulgaria în secolul al X-lea. Între armeni și țările dunărene trebuie să fi existat, cum conchide
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
a fost Iulian pentru creștini“: „Cu deosebire rău a fost acesta pentru biata nație armenească pe capul căreia a dus multe nenorociri ce nu merită să fie nici povestite, nici ascultate“ . Cînd, în 1561, Ioan Iacob Heraclid a venit cu oaste apuseană și l-a detronat pe Lăpușneanu, luîndu-i locul pe scaunul Moldovei, armenii l-au sprijinit. Spre deosebire de predecesorul său, "fiindcă acest credincios Despot a venit la domnia acestei țări prin voia lui Dumnezeu, apoi pe armeni i-a adus înapoi
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Engel: "După alte mărturii pe care le-au folosit Pray și Benkö, armenii din Moldova au fost amestecați în această uneltire. În fruntea uneltirii, era un anume Hencul. Dacă a căutat asprijin la turci, s-a întors în țară cu oști turcești în 1672, pe care le comanda Kaplan Pașa din Alep, și bătu Moldova. După răzvrătirea din Rîșnov, s-a retras iar în Iași și i-a urmărit pe cei nesupuși, pedepsindu-i cu moartea.De frica lui, armenii au
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]