4,208 matches
-
N-o să pățești nimic dacă ești În regulă. Cred c-ar fi mai bine să stau cu tine, ca să fiu sigură. — Și asta o să-mi prindă bine dacă nu ești În regulă, nu? — Pot să stau cu tine? — Nu. Dacă pățești ceva, dă-mi un telefon. Eu, unul, nu te-am auzit niciodată punînd Întrebări legate de armată. Cred că ești În regulă. — Chiar sînt, Îmi spuse atunci, aplecîndu-se spre mine ca să n-o audă englezul. Crezi c-ar fi bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
E cam la doi kilometri. Vezi curba aia? — Mai tre’ să luptăm? — Azi nu. — N-ai o cămașă de schimb? Arată mai rău decît asta. — N-are cum. Hai că ți-o spăl eu pe asta. E cald afară, nu pățești nimic dacă o pui udă pe tine. Te simți rău? — Da. Foarte. — Claude la ce mai stă acolo? — Stă cu puștiu’ pe care l-am Împușcat pînĂ moare. Era un puști? — Da. — Of, futu-i. După un timp apăru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
era un porumbel puternic și zbura foarte jos. Nimeni n-ar fi observat asta dacă n-aș fi fost eu prea Încet. — Te descurci bine. O să-mi revin, nu-ți face griji, o să fiu mai rapid. N-am ce să pățesc de la niște cola. Și-a Împușcat al doilea porumbel imediat ce arcul ușii de la cușca Îngropată a sărit. Toți au văzut cum Îl lovește și al doilea glonț Înainte să atingă pămÎntul. N-apucase să facă mai mult de un metru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o excursie la rîul Ăsta? — Sigur. Undeva mai sus e limpede ca un rîu În care-s păstrăvi. Da’ nu-s șerpi? Ba da, sigur, mulți. — Mi-e frică de șerpi. Chiar mi-e frică. Da’ dac-avem grijă nu pățim nimic, nu? — Normal. Ar trebui să venim iarna. — SÎnt atîtea locuri frumoase În care să mergem. O să țin minte mereu rîul Ăsta și l-am văzut doar așa, din fugă. Ar fi trebuit să ne oprim. Vrei să ne-ntoarcem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
un călcătoriu”. Mai departe scrie: „Și cînd am vîndut,... toți megieșii cum și răzeșii întrebîndu-i și neavînd trebuință de a cumpăra, am vîndut dumisale”. Această ultimă parte a zapisului era obligatorie în orice vânzare. Unii nu o scriau și o pățeau, ca urmare a dreptului de preemțiune invocat de vreun vecin sau rudă. Acuma am să te rog să fii atent la ce se spune în zapisul din 20 ianuarie 1797, vere. Ai băgat tu de seamă că nu sunt numai
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de aici. Lăsând la o parte pădurile, care - să nu fie de deochi - curgeau până la Rohatca Socolei, restul terenului era ocupat de vii și livezi... Toate acestea se aflau pe moșiile mănăstirești și se vindeau doar cu aprobarea acestora. Altfel pățeai precum „Căsiiana călugărița” despre care am vorbit. Și uite așa, cu bune, cu rele podgoriile Buciumului au existat secole de-a rândul. Mai există și astăzi ceva, dar nu mai este ce a fost... Nu te întrista pentru nesocotința altora
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
asemenea bogății întâlnite la capete încoronate, mai găsim și pe unii cărora datoriile le ședeau în spate ca piatra de moară. Cum de se întâmplau asemenea lucruri? Împrumutau bani și nu-i dădeau înapoi la vade (la termen). Așa a pățit Măriuța, soția lui Ion Gherghel, fost vornicel în satul Socola. La moartea soțului ei, a rămas datoare cu 150 de lei lui Ioniță Chira, logofăt, care primise ca gaj pentru împrumut cinci pogoane și o fârtă de vie în Dealul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
-mi tremure întâi genunchii, apoi mâinile, și până la urmă și dinții...Norocul meu că mi-o trecut prin cap să mă cobor, că, cine mai știe?...Cădeam din gura podului și mai dădeam foc casei... Iți rupeai gâtul,Pâcule. Asta pățeai - l-a luat la vale moș Dumitru. In loc să-ți faci cruce cu limba-n gură,tu grăiești prostii... Ce era acolo, în pod, moș Pâcule? a întrebat Gheorghe Amnar. Stai să vezi. După ce mi-o mai trecut clănțănitul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
-și a zâmbet mustața ca pana corbului. Mai am, Hlibocene. Mai am. Dar la Crăciun am să-i pun la frigare pe vreo doi - a răspuns moș Dumitru, neștiind unde bate Hliboceanu. Când ai să-i tai poate nu-i păți cum o pățit un amărât din satul meu - l-a zgândărât și mai mult Hliboceanu. Ce-o pățit amărășteanul din satul tău, Hlibocene? a întrebat curios Pâcu. Stiam eu că ai să mă întrebi, dar mă chiteam s-o lăsăm
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mustața ca pana corbului. Mai am, Hlibocene. Mai am. Dar la Crăciun am să-i pun la frigare pe vreo doi - a răspuns moș Dumitru, neștiind unde bate Hliboceanu. Când ai să-i tai poate nu-i păți cum o pățit un amărât din satul meu - l-a zgândărât și mai mult Hliboceanu. Ce-o pățit amărășteanul din satul tău, Hlibocene? a întrebat curios Pâcu. Stiam eu că ai să mă întrebi, dar mă chiteam s-o lăsăm mai pe diseară
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pun la frigare pe vreo doi - a răspuns moș Dumitru, neștiind unde bate Hliboceanu. Când ai să-i tai poate nu-i păți cum o pățit un amărât din satul meu - l-a zgândărât și mai mult Hliboceanu. Ce-o pățit amărășteanul din satul tău, Hlibocene? a întrebat curios Pâcu. Stiam eu că ai să mă întrebi, dar mă chiteam s-o lăsăm mai pe diseară, la Crâșma din drum. Acolo orice poveste parcă are mai mult vino-ncoace - a fost
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ei calcă mai vioi parcă când îți aud gura. Cât despre visul acela al tău, lasă-l pe diseară, că doar n-o intrat zilele-n sac. Atunci ai să-ți uzi și tu gâtlejul pe cinste. Ia uite ce pățesc eu dacă nu tac din gură - a bombănit Pâcu, așa ca pentru sine... Mitruță! Fă-te-ncoa’! a strigat moș Dumitru, lăsându-l pe Pâcu într-ale lui. Alergând tinerește, Mitruță s-a prezentat lui moș Dumitru militărește: Care-i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
sus, se duc la geam și dacă eu mă arunc după ele și mă izbesc cu zgomot în sticla geamului, PAM se supără. Ba într-o zi m-am ales și cu un cucui. Dar, scuze, trebuie să întrerup. Așa pățesc și cu muștele, ori de câte ori mă ntrerupe PAM. Nu pot să mă bucur de ele, cum nu pot să mă bucur acum povestindu-vă și despre victoriile mele asupra muștelor... Visul lui PAM are mare nevoie de mine. Atenție, repornim povestea
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
cu gălăgia, parșivilor! Vedeți că deștepții ăia, bebelușii lui Verde Împărat, vor să ne curețe. Da, da, pe toți, pe toți! Și nu va fi chiar bine de voi. Eu mă descurc dar voi, nătărăilor, s-ar putea s-o pățiți. Zmeii își dau coate și râd: „Aiurea!”, „Ce vorbești, babo?!” Lăcomia continuă: Va trebui să vă deșteptați și voi. Adică să fiți atât de parșivi încât toți slăbănogii din Țara lui Verde Împărat să ni se închine nouă, zmeilor. Zmeii
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
într-o poziție nefirească. Nu-și amintea cum suportase atunci durerea, știa doar că, paradoxal, teama de a nu fi pedepsit de părinți pentru poznă, fusese mai mare decît durerea. “Ce mă fac, cum să-i zic tatii ce-am pățit?“ se-ntreba, strângându-și la piept mâna îndurerată. Pe-nserat merse cu unchiul, fratele mamei fost ofițer în armata rusă, la nașul său de botez, Vasile a’ lui Tofan, la care întâmplător mai venise un gospodar, felcer în sat. Acela-l
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Colonelul înalt, cu o statură impunătoare și ținută demnă de militar de carieră, își lăsă ochelarii pe masă, își trecu mâinile prin părul albit pe la tâmple, oftând: - Măi băiete, știu cum s-a făcut retragerea, nu ești singurul care ai pățit asta, însă tare mă tem c-o să ajungi în fața Curții Marțiale! Fără resentimente, colonelul îl numi comandant de pluton în compania a douăsprezecea, mitraliere. Urmă o perioadă de calm relativ, de siguranță datorată cunoașterii exacte a regulamentelor din armată, umbrită
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
feri de crengile buclucașe. Norocul nostru a fost că lunca nu era prea Întinsă și am străbătut-o repede. Dacă n-ați știut, atunci aflați acum. Cel ce merge În urma cuiva obosește mai repede decât cel din față. Așa am pățit și noi, cei din spatele lui Toader, care atunci când pornește la drum apoi merge nu se Încurcă. Și numai nu se gândea să treacă În urma șirului. Motivul oboselii venea și fiindcă nu mergeam tropăind precum elefanții, ci cu călcătură de pisică
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
importanță peste poate? Asta numai unui viitor bunic ca mine putea să i se Întâmple - a răbufnit Nicu râzând... ― Care va să zică, așa stau lucrurile... Și să țineți voi secret o asemenea minune! Pentru asta, nu vă iert!... Să vedeți voi ce pățiți când vom ajunge acasă - i-a „dojenit” Lia. Unde-i Dragoș, să afle și el minunea? s-a Întrebat, cu un oftat prelung. ― Va afla când se va Întoarce din turneu, mami - a răspuns Despina. ― Are o viață zbuciumată... Mereu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Cel cu care ai fost În vacanța mare la bunica Catinca din Pomârla... Nu cel care a Îmbătrânit deja... Sau poate mai mult pentru acesta... ― Cât de frumos știe să poruncească sfânta prietenie! Drept să vă spun, dragilor, acum am pățit-o și eu ca tata Toader. M-am trezit În față Întrebării: De unde să Încep povestea? Știu și răspunsul lui Petrică: „Începe-o cu Începutul”. Cum se vede treaba, sau mai degrabă cum caută privirile dumneavoastră către mine, n-am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mult pentru sine: ― Fugi, băiete, și adu celelalte două străchini, că bieții oameni or fi flămânzit de aseară până acuma... La o vreme, s-a auzit glasul lui tata Toader: ― Apoi omul vine, stă, da’ mai și pleacă. Să nu pățim ca cel căruia i-o vinit cumătru-su În vizită. ― Da’ ce, nu s-au mai vizitat cumătrii? - a Întrebat Petrică. ― Da, dar aista, cum o dat de vin bun și de mâncărică aleasă, numai nu se dăde’ plecat. ― Și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Era atât de furios încât auzeam limpede vorbă cu vorbă, prin geam: - Asta-i prea de tot. Cu alte cuvinte o faci mincinoasă pe propria ta mamă. Am eu grijă de tine, după-masă. Mi-am dat seama că Joe o pățise, din pricina mea. Pentru mine însă, singurul lucru cu adevărat important era faptul că nici unul din ei nu se afla în hol, lângă pendulă. M-am furișat în casă, tremurând, fără să știu exact ce am să fac în continuare. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
repede, nici cicatrice nu a rămas, așa se întâmplă atunci când realitățile se intersectează, se întâmplă tot felul de lucruri ciudate, ați văzut, spre exemplu, Zona Crepusculară. Un serial care ar trebui să ne pună serios pe gânduri. Ei, cam așa ceva pățesc și eu, cu singura deosebire că Magicianul este un tip volubil, care mă scoate din joben atunci când simte nevoia să vadă cum fac pe mine de frică. Acolo am murit, aici trăiesc. Sau invers, nu sunt foarte sigur, poate mă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de la locul lui și veni lângă Olga, voind să o sărute. Dorea ca și în acest fel să-și manifeste tandrețea. Ea pară cu o jenă simulată și îl rugă să fie decent, neuitând să-l avertizeze: - Să vezi ce pățești tu acasă! El se cuminți, dar parcă ar fi vrut, acum mai mult ca oricând, să grăbească plecarea din restaurant în așteptarea punerii în practică a amenințărilor atât de categorice ale Olgăi. Urmă o noapte de vis! În zorii zilei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cu simplitate, având grijă să nu se bâlbâie ca să nu Îi cer să le repete. — O, Doamne. Dacă - vreau să spun când - Își revine, o să aibă mai multe griji decât sănătatea: o să aibă probleme serioase. Din fericire, taximetristul n‑a pățit nimic, doar câteva contuzii, iar Benjamin are un picior complet zdrobit, dar o să se facă bine. Va trebui doar să așteptăm ca Lily să Își revină. Când vii acasă? — Poftim? Încercam Încă să mă obișnuiesc cu ideea că Lily „se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
inventează o altă identitate; de unde s-o scot acum, dacă ea se ambiționează să nu se trădeze; eu aveam nevoie de acea A. ce nu se ferea de nimeni, nu Încerca să trișeze, nu accepta să fie luată drept altcineva; pățesc la fel ca În filmul acela japonez, unde se dau mai multe variante despre aceeași Întâmplare: un bandit de codru Îl ucide pe prințul ce tocmai trecea pe acolo Împreună cu soția sa; ea va da o primă Înfățișare, o primă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]