9,678 matches
-
Dacă ar fi vreun detaliu demn de semnalat, ar fi acela că nu era îmbrăcată cu salopeta. Ziua era neobișnuit de caldă, iar Nancy purta o pereche de blugi și un tricou de bumbac alb. Pentru că tricoul era băgat în pantaloni, am văzut că pântecel îi era plat. Asta nu însemna că nu era gravidă, desigur, dar chiar dacă era în primele zile ale primului trimestru, însemna că vineri nu purtase salopeta pentru a masca vreo umflătură. Mi-am făcut o însemnare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Cu sau fără vorbe, a părut să se bucure de expediție așa cum s-ar fi bucurat orice altă fată în împrejurări asemănătoare: libertatea totală de a-și alege ce voia. La început, ne-am mulțumit cu lucrurile principale (șosete, lenjerie, pantaloni lungi, pantaloni scurți, pijama, un hanorac de bumbac, o canadiană de nailon, unghieră, periuță de dinți, perie de cap și așa mai departe), urmate însă și de pantofii sport albastru fosforescent de o sută cincizeci de dolari, șapca de baseball
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fără vorbe, a părut să se bucure de expediție așa cum s-ar fi bucurat orice altă fată în împrejurări asemănătoare: libertatea totală de a-și alege ce voia. La început, ne-am mulțumit cu lucrurile principale (șosete, lenjerie, pantaloni lungi, pantaloni scurți, pijama, un hanorac de bumbac, o canadiană de nailon, unghieră, periuță de dinți, perie de cap și așa mai departe), urmate însă și de pantofii sport albastru fosforescent de o sută cincizeci de dolari, șapca de baseball din lână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
clipa în care chelnerița a terminat cu noi, Lucy ne-a anunțat, arătând cu degetul la burtă, că avea din nou treabă la baie. Sigur, i-am spus, și a tulit-o, arătând ca orice altă fetiță din America, în pantalonii scurți înflorați și pantofii de tenis albastru fosforescent, de o sută cincizeci de dolari. În lipsa ei, am comentat împreună cu Tom cât de plăcut era să ieși din oraș, chiar și dacă stăteai într-un local întunecos și amărât ca Dot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cap mașinii? Probabil, îi răspund. Dar eu nu mă grăbesc să plec de-aici. Tu? — Nu, nu tocmai. Începe să-mi placă locul ăsta. — Îți aduci aminte cina de săptămâna trecută, cu Harry? — Când ți-ai vărsat vinul roșu pe pantaloni? Cum aș putea-o uita? — M-am mai gândit la câteva din lucrurile pe care le-ai spus atunci. Dacă-mi amintesc bine, am spus o groază de lucruri. Cele mai multe din ele tâmpite. Monumental de tâmpite. — Nu erai în apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
bebelușii sunt preferații mei. DENF-ii îmi plac cel mai puțin dintre pasageri. Ei sunt oamenii care zboară o dată pe an spre locuri însorite și au tendința să își înceapă vacanța în barul aeroportului. La drumul de întoarcere, se îmbracă în pantaloni scurți, cămăși hawaiiene și șlapi, încă plini de spiritul vacanței. Aterizând în Dublin, unde e frig și umed, realitatea îi lovește de când se deschide ușa avionului, și țipă „Dumnezeule, e al naibii de frig!“. Of, DENF-ii! Nu or să se învețe niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Taylor. E magazinul meu preferat din întreaga lume. Știați că magazinul Lord and Taylor de pe Fifth Avenue are un etaj întreg pentru persoane minione, ca mine? Ador hainele de acolo și îmi place că nu trebuie să-mi scurtez toți pantalonii. Persoanele mici, asemeni mie, nu ar trebui să fie discriminate. Da, sunt minionă, ceea ce mi se părea foarte enervant când eram mai tânără. Pentru că nu mă ajuta să intru în baruri și cluburi. Dar acum îmi place să fiu așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
șapte. Ambele fete s-au străduit mult să se aranjeze și să arate destul de elegant. Oricum, Debbie mereu se străduiește, chiar dacă nu se duce decât până la sala de fitness a hotelului. Dar Wendy arată ca o Cindy Crawford tânără, în pantalonii ei negri mulați și bluza albă, delicată, cu spatele gol. Mi-aș fi dorit să mă fi chinuit și eu mai mult. Restaurantul e plin și e un loc de care se vorbește mult. Arome divine vin din zona bucătăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și tata nu uită niciodată să facă mișto de mine pe tema asta. — Bună, Nev. Îl dau un țoc pe obraz, făcând eforturi să nu mă las sufocată de tona de aftershave cu care s-a dat. E Îmbrăcat În pantaloni sport și o helancă albă, iar la mână are o brățară groasă de aur, plus o verighetă cu diamant Încastrat. Nev conduce firma familiei lui, care e principalul furnizor de echipamente de birotică din țară. El și cu Kerry s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mă simt de parcă aș fi la televizor sau așa ceva. Picioarele nu vor să mă asculte deloc, mă chinui să-mi țin zâmbetul lipit de față și am sentimentul cumplit că, din clipă În clipă, m-aș putea trezi că țip „Pantaloni !“ sau ceva de genul ăsta. — Poftim, Artemis, spun și Îi pun broșura pe birou. — Ești o comoară, spune Artemis. Ochii ei Îi Întâlnesc pe ai mei și Îmi dau brusc seama că și ea joacă teatru la greu. Își lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
guri de apă, apoi ies iar pe hol, moment În care ușa lui Lissy se deschide. — Lissy ! Încep. Ce Dumnezeu... Și mă opresc, pentru că pe ușă nu iese Lissy, ci un bărbat. Un bărbat ! Un tip subțire și Înalt În pantaloni negri la modă și ochelari cu ramă de oțel. — A ! zic, surprinsă. Ăă... bună. — Emma ! spune Lissy, ieșind În urma lui. Are un tricou și niște colanți gri pe care nu i-am mai văzut, bea un pahar cu apă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fac ca să te răzgândești ?“ Iar eu Îi voi spune... Când ajung la birou, Paul se târăște În patru labe În fața mea, care stau cocoțată nonșalant pe biroul lui, cu mâinile pe genunchi (se pare că am un taior nou cu pantaloni și pantofi Prada) și tocmai zic „Știi, Paul, tot ce trebuia să faci era să mă tratezi cu puțin respect...“ Shit. Privirea mi se focalizează În față și rămân blocată, cu mâna pe ușa de sticlă. În hol e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dat, de afară se aude altă alarmă și tresărim amândouă Îngrozite, după care ne prefacem că nu ne-am speriat deloc. Până la urmă, Îmi aleg bluza roșie nouă, absolut incredibilă a Jemimei, cu umerii decupați, pe care o combin cu pantalonii mei negri de șifon de la DKNY (25 de lire de la Notting Hill Housing Trust shop) și cu pantofii Prada argintii cu toc Înalt ai Jemimei. După care, deși n-aveam de gând, În ultima clipă Înhaț și o poșetuță mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fiu de acord cu ideea asta idioată cu standul Pimm’s. — O, Doamne, spune Connor coborând glasul. Ia uite. Ridic ochii și mai să-mi sară inima din piept. Jack tocmai traversează iarba În direcția noastră, Îmbrăcat În cowboy, cu pantaloni de piele, cămașă cu pătrățele și pălărie autentică de cowboy. Arată așa de incredibil de megasexi, cum simt că mă ia cu leșin. — Vine-ncoa’ ! șuieră Connor. Repede ! Curăță coaja aia de lămâie ! Bună ziua, domnule, spune cu voce tare. Doriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
metrou mă trezesc încercându-mi aptitudinile de detectiv-urmăritor pe o fată frumoasă, după toate semnele elevă, cu părul șaten-negru alungindu-i ovalul modiglianesc al feței, pe urmă curgând în bucle naturale peste haina roșie-bordeaux, lungă până aproape de oul piciorului. Poartă pantaloni tot grena, cu manșetă lată și pe umăr o poșetă argintie pur ornamentală, în care n-ar putea să încapă mai mult de un mic telefon mobil sau de țigările din care a apucat să fumeze una întreagă așteptând autobuzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
înrudirea artei lui K. mai degrabă cu muzica, în sensul că nu e expusă percepției simultane ca pictura, ci mai degrabă celei succesive... Cu o idee de genul ăsta rămăsesem, probabil exprimată mai complicat. Viitorul meu roman zace în buzunarele pantalonului de vară, în formă de notițe pe care vor trece încă niște luni până să le asamblez, probabil abia la iarnă, când ideile se vor lega mai bine, ajutate de doza de alcool tare. Acasă mă aștepta mapa de la Delegația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Dacă Ilie n-a fost de găsit atunci, relația mea de la Miliția din Costinești a rămas secretă peste ani. Pe coridorul cu miros tare de dezinfectant stătea în picioare o fată de o vârstă incertă, minionă, într-un tricou cool, pantaloni albi strânși pe gleznă, sandale pe piciorul gol, cu baretele albe destul de uzate... După ce m-a studiat probabil mai multe minute, s-a apropiat, păcănind autoritar din toace pe cimentul ud, de banca scorojită unde eu dormitam. Mă cunoști de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
praf o baltă de sânge albicios amestecat cu creier. Asta chiar nu putea s-o facă decât Țârțâc, pe altcineva cu armă nu mai știu pe-aici. El tocmai s-a întors la gard, schimbat într-o cămașă albă peste pantalonii lui vechi de militar, și de-acolo îmi face semne. - Domnu’ Tudor, toată lumea ne bănuie pe noi așa-i? Baba s-a și dus s-aducă poliția... (Eu, pauză. Ce-aș putea să-i spun?) - În pădure bântuie acum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să-mi pipăie fața aspră de parcă abia acum ar vrea să mă cunoască, pe când genunchii ei își fac loc între picioarele mele. Buzele întredeschise mușcă din clavicula mea exact ca peștii, fără dinții tăietori. Când mădularul meu scăpat din strânsoarea pantalonului a pătruns în camera ei obscură, a scăpat o cascadă de suspine, care în mod normal ar fi trebuit să trezească pe toată lumea din sala de așteptare, în realitate habar n-am dacă vreunul dintre trupurile alea de dobitoace adormite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
adormit imediat, cu capul în geamul luminat de lună, aureolat ca în icoanele vechi. Îmi strâng repede cămașa pe piept, extrag din buzunar cu gesturi de expert o țigară, fără să mai dau la vedere tot pachetul, pe urmă din pantaloni, de sub picioarele ei bricheta... Dă și mie, aud un mormăit somnoros din direcția geamului. Aprind și-i întind țigara, duc mâna la buzunar după alta, poștă, șoptește ea și chiar mi-o dă înapoi, după două fumuri bărbătești (cum mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
fața celei de-alături, își scoate și părul roșu peste guler, răsfirându-l cu mâinile numai inele (ai început să dai cu păduchi, armă biologică ce ești, AIUTO, începu să țipe vecina, totuși amuzată). S-a pișat pe mine, pe pantalonii italienești, ia-ți-l dracu’ că-l omor, se ridică și-o voce bărbătească - abia atunci am observat că printre pachetele lor legate cu sfori era și-un copil sub un an; fata care tocmai venise de la țigară sare iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
existență. Până să-mi vină ideea cum s-o abordez pe fata care vindea, la două tarabe mai încolo, țigări și alte delicatesuri, am privit-o probabil vreo jumătate de oră ca un câine bătut cum se vântura, mărunțică, în pantalonii verzi de trening și saboții pe care una-două trebuia să și-i scoată pentru a-și sui pe-un taburet picioarele mici în ciorapi negri de mătase, când cerea cineva vreo marfă de pe rafturile înalte. În fine, mă decid să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pe un ton iritat, dând la vedere niște dinți cu strungăreață mare, când vede că nu mă dau dus. Cum se săltase pe scaun, exact în dreptul feței mele i s-a dezgolit o fâșie de spate bronzat, între bluză și pantalon. Nu, îmi iau eu inima-n dinți, voiam numai să știu cum e programul tău, ca să mai vin să cumpăr când ești tu. Păi aici mă găsiți tot timpu’, ce, nu mă știți? chicotește (căzut din plopi: deci ea mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
-a Zarathustra, o ediție populară cumpărată de la ambulanții care sprijineau zidul Universității. Pe cartea ieftină ea începuse să sublinieze cu pixul pagini întregi, fascinată de tezele anti-egalitariste. Seara la șase, o găsesc acasă doar pe mama, robotind în bucătărie, în pantaloni flaușați, colțuni de lână țărănească, bluză neagră pe gât, păruită bine de mâțe. Robotește ca să nu înghețe. În octombrie e prea devreme să dea căldură la bloc, și-așa vedeți cât suntem de datori! oftează, fără să-l mai pomenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
din ăștia de cartier începuse aseară să se frece de spatele, de fesele ei prin hainele de iarnă, nici măcar nu era foarte aglomerată mașina, a frecat-o până i-a simțit membrul fierbinte și a umplut-o de miez pe pantalonul de piele. Singură a trebuit să se lupte cu muistul, a început să-i dea cu geanta-n cap, da’ ce ai, mânca-ți-aș talentu’ tău, n-ai femeie-acasă, să mă faci în autobuz? Zi dacă vrei să chem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]