8,224 matches
-
nepotul regelui Ferdinad I . La 20 iulie 1927 a murit Ferdinand I. A fost proclamat rege nepotul sau Mihai, care, fiind minor, a domnit sub o regență formată din principele Nicolae, fiul mai mic al regelui Ferdinad I, Miron Cristea, patriarhul României și Gheorghe Buzdugan, președintele Înaltei Curți de Justiție și Casație. Ultimul membru a fost înlocuit, după moartea sa în octombrie 1929, cu Constantin Sărățeanu, consilier la Înalta Curte . Însă la 6 iunie 1930, fostul prinț moștenitor Carol s-a
Drepturile omului reflectate în Constituţiile României din 1923 şi 1938 by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1672_a_3044]
-
sa) în Constantinopol. Predicile sale erau practice. Predica pe subiecte sau teme apăsătoare - păcat, căință, credință, lucrarea pentru mântuire a lui Hristos. Multe dintre ele explică Sfânta Scriptură, sursă inepuizabilă de învățături morale și pretext de îndemnuri la sfințenie. Marele Patriarh constantinopolitan cunoștea și folosea Scriptura în chip admirabil. Biografii spun că în timpul celor șase ani petrecuți în retragere, rugăciune și asceză, a studiat-o cu ardoare, sfârșind prin a o cunoaște în amănunt. El însuși atrage atenția că necunoașterea Scripturilor
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
DE LA BAZA CULTURALĂ. Spaima sacră față de misterul vieții și morții fondează, ca primă formație culturală, celula-mamă a societății: familia care aduce sacrificii strămoșilor. Devenite astfel celule culturale, diferitele familii, unite la rîndul lor prin legături de rudenie, se adună în jurul patriarhului, reprezentant viu al strămoșilor morți și divinizați, care sînt imaginați ca apar-ținînd încă clanului format astfel, asigurîndu-i ajutor și protecție (matriarhatul nu este decît o variantă pe aceeași temă). Toate clanurile sfîrșesc prin a se uni într-un același cult
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ca apar-ținînd încă clanului format astfel, asigurîndu-i ajutor și protecție (matriarhatul nu este decît o variantă pe aceeași temă). Toate clanurile sfîrșesc prin a se uni într-un același cult, iar șeful tribului rezultat din fuziunea clanurilor nu mai este patriarhul, ci magicianul-preot, deținător al formulelor prin care pot fi implorate spiritele bune sau rele, executant al ritualurilor prin mijlocirea cărora se poate intra în contact cu strămoșii morți și divinizați. Temporar domolită de ritualurile tradiționale și de cultul comun, spaima
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
are principalii contributori în epoca modernă, este o știință tînără. Ea debutează în secolul al XVIII-lea, cu scrierile fiziocraților francezi, ale mercantiliștilor, ale lui Richard Cantillon și David Hume, dar mai ales cu cele ale lui Adam Smith, considerat "patriarhul științei econo-mice". Ei insistă asupra faptului că economia reprezintă un sistem care se autoreglează și deci poate reprezenta un obiect de studiu. Pe parcursul scurtei sale istorii, știința economică s-a străduit să înțeleagă modul cum funcționează respectivul sistem economic. Economia
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
activitate misionară și predicatorială. A combătut pe eretici, îndeosebi pe anomei și pe iudeo-creștini, și s-a străduit pentru formarea morală a credincioșilor săi. Acum comentează, de pe amvon, Geneza, Evangheliile după Matei și Ioan și Epistolele Sfântului Pavel. La moartea patriarhului Nectarie al Constantinopolului, în septembrie 397, Ioan a fost ales patriarh al Capitalei. Nu era însă ușor ca această alegere să se și concretizeze. Cel ce avea să ducă la îndeplinire aceasta sarcină, puternicul ministru al împăratului Arcadiu, Eutropiu, știa
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
și pe iudeo-creștini, și s-a străduit pentru formarea morală a credincioșilor săi. Acum comentează, de pe amvon, Geneza, Evangheliile după Matei și Ioan și Epistolele Sfântului Pavel. La moartea patriarhului Nectarie al Constantinopolului, în septembrie 397, Ioan a fost ales patriarh al Capitalei. Nu era însă ușor ca această alegere să se și concretizeze. Cel ce avea să ducă la îndeplinire aceasta sarcină, puternicul ministru al împăratului Arcadiu, Eutropiu, știa că se va confrunta, pe de o parte, cu poporul antiohian
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
la un moment dat, l-a urcat într-o trăsură care avea poruncă să-l ducă pe Ioan în capitală. Aici, unul dintre oponenții fățiși ai lui, Teofil al Alexandriei, este obligat să-l hirotonească în 26 februarie 398. Ajuns patriarh, Sfântul Ioan a început prin a stârpi neregulile și abuzurile mediului clerical al Capitalei. A luat măsuri aspre împotriva clericilor care țineau în locuințele lor călugărițe, împotriva clericilor care se îmbogățeau de pe urma preoției, împotriva clericilor care duceau o viață nevrednică
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
desfătării și desfrânării, care trăiau ca niște paraziți și lingușitori (...) a poruncit să fie ajutați săracii și văduvele (...) A zidit spitale pentru bolnavi, case de adăpost pentru bătrâni și săraci ...<footnote Introducere, în P.S.B..., vol. 21, p. 13. footnote> Nectarie, patriarhul anterior, fusese un mare senior, și fastul clerului înalt ajunsese la concurență cu cel al aristocrației civile. Ei au fost foarte nemulțumiți de austeritatea și frugalitatea noului patriarh, care cerea să fie vândute obiectele de lux din Patriarhie, care refuza
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
și săraci ...<footnote Introducere, în P.S.B..., vol. 21, p. 13. footnote> Nectarie, patriarhul anterior, fusese un mare senior, și fastul clerului înalt ajunsese la concurență cu cel al aristocrației civile. Ei au fost foarte nemulțumiți de austeritatea și frugalitatea noului patriarh, care cerea să fie vândute obiectele de lux din Patriarhie, care refuza mesele copioase, totdeauna mânca singur și ducea, după spusa lui Paladie, o viață de ciclop. În privința cheltuielilor pentru episcop a considerat că se face risipă și a poruncit
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
de reformator implacabil, tonul tăios și neiertător al predicilor sale, care critica aspru toate păcatele și pogorămintele, de jos și până sus, la Eutropiu și Eudoxia, dragostea sa pentru cei săraci, pentru adevăr și dreptate, i-au făcut mulți dușmani. Patriarhul Ioan n-a fost pe placul tuturor, și de aceea a deșteptat uneori invidia, gelozia și pofta de răzbunare ale unora, deoarece biciuia fără nici o cruțare răul, ori din ce parte ar fi venit. Eutropiu stăruise pentru aducerea Sfântului Ioan
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
s-a opus. Când, în anul 399, acesta căzu în dizgrație și ceru azil Bisericii, Sfântul Ioan îl primi în Biserică și îl apără de poliția imperială care venise să-l aresteze. În cele două cuvântări ținute cu acest prilej, patriarhul a arătat cât e de trecătoare slava lumii acesteia și cât de bună și de ocrotitoare este Biserica. Pentru nedreptăți de felul celor comise de Eutropiu, Sfântul Ioan mustră și pe împărăteasa Eudoxia, care, după căderea lui Eutropiu, ajunsese suverană
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
Salamina, spre a descalifica pe Sfântul Ioan ca origenist. Bătrânul episcop Epifanie își dădu seama până la urmă, de cursa în care fusese atras și fugi în țara lui. Într-un pseudo-sinod ținut la Stejar, aproape de Calcedon și condus de Teofil, patriarhul Ioan este condamnat și depus. Împăratul Arcadie, un om slab, influențat de soția sa, a aprobat hotărârea luată la Stejar și a poruncit ca să fie exilat. Dar Ioan n-a ajuns decât până în Bitinia, când, datorită unei răscoale a poporului
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
astăzi, politice și naționale ale neamului românesc este reclamată stăruitor, atât de organizațiunea bisericească, cât și de situația nouă pe care statul român și-a câștigat-o în sud-estul Europei”33. În baza legii, mitropolitul Miron Cristea a devenit primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Ceremonia investiturii și încoronării a avut loc la 1 noiembrie 1925, în prezența Sfântului Sinod, a reprezentanților statului și a celorlalte culte din România. Lapedatu, fiind de asemenea prezent, în cuvântarea lui, l-a întâmpinat pe
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
al Bisericii Ortodoxe Române. Ceremonia investiturii și încoronării a avut loc la 1 noiembrie 1925, în prezența Sfântului Sinod, a reprezentanților statului și a celorlalte culte din România. Lapedatu, fiind de asemenea prezent, în cuvântarea lui, l-a întâmpinat pe patriarh, numindu-l ,,Pontif al unuia dintre cele mai numeroase și mai însemnate popoare drept credincioase”34. Cel mai evident deziderat de ordin organizatoric, se impunea după unire a fi unificarea bisericească. Alexandru Lapedatu a fost unul dintre cei care au
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
București”42. Pentru activitatea sa din primul său ministeriat, contemporanii i-au evidențiat meritele: ,,Alexandru Lapedatu a dat un plus manifestărilor artistice de tot soiul, a organizat și supravegheat turneele teatrale în țară, a înălțat scaunul mitropolitan la rangul de Patriarh și a contribuit la înălțarea prestigiului clerului nostru”43. Alexandru Lapedatu și-a legat astfel numele de fapte cu totul reprezentative pentru cultura și biserica națională. 2. -22 iunie-24 noiembrie 1927-; -24 noiembrie 1927-3 noiembrie 1928Alexandru Lapedatu a reluat conducerea
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
astăzi, politice și naționale ale neamului românesc este reclamată stăruitor, atât de organizațiunea bisericească, cât și de situația nouă pe care statul român și-a câștigat-o în sud-estul Europei”33. În baza legii, mitropolitul Miron Cristea a devenit primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Ceremonia investiturii și încoronării a avut loc la 1 noiembrie 1925, în prezența Sfântului Sinod, a reprezentanților statului și a celorlalte culte din România. Lapedatu, fiind de asemenea prezent, în cuvântarea lui, l-a întâmpinat pe
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
al Bisericii Ortodoxe Române. Ceremonia investiturii și încoronării a avut loc la 1 noiembrie 1925, în prezența Sfântului Sinod, a reprezentanților statului și a celorlalte culte din România. Lapedatu, fiind de asemenea prezent, în cuvântarea lui, l-a întâmpinat pe patriarh, numindu-l ,,Pontif al unuia dintre cele mai numeroase și mai însemnate popoare drept credincioase”34. Cel mai evident deziderat de ordin organizatoric, se impunea după unire a fi unificarea bisericească. Alexandru Lapedatu a fost unul dintre cei care au
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
București”42. Pentru activitatea sa din primul său ministeriat, contemporanii i-au evidențiat meritele: ,,Alexandru Lapedatu a dat un plus manifestărilor artistice de tot soiul, a organizat și supravegheat turneele teatrale în țară, a înălțat scaunul mitropolitan la rangul de Patriarh și a contribuit la înălțarea prestigiului clerului nostru”43. Alexandru Lapedatu și-a legat astfel numele de fapte cu totul reprezentative pentru cultura și biserica națională. 2. -22 iunie-24 noiembrie 1927-; -24 noiembrie 1927-3 noiembrie 1928Alexandru Lapedatu a reluat conducerea
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
mitropolitul Teodosie "ipsis convocatio omnibus"657. Delegarea competenței de convocare a Adunărilor de stări era tot atributul domnitorului. Era nominalizat un membru notabil al Bisericii, de regulă mitropolitul. Problemele dezbătute erau, în majoritate, de ordin juridic. În Țara Românească, fostul patriarh Nifon convoca în mod excepțional Adunarea țării din porunca lui Radu cel Mare, pentru a hotărî folosirea pravilei monocanonice în raport cu obiceiul derogatoriu 658. Mai târziu, mitropolitul Teodosie a convocat stările într-o Adunare de judecată "după porunca Mării sale lui
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
asupra veniturilor și cheltuielilor Domniei. Cea dintâi Adunare de stări cu caracter fiscal a fost convocată la 1596 de către Mihai Viteazul, pentru exceptarea mănăstirilor de toate "sarcinile și contribuțiile" și confirmată în trei documente ulterioare: la 1646 (Matei Basarab), 1648 (patriarhul Paisie) și 1664 (Grigore Ghica). Întreaga serie a Adunărilor de stări din Țara Românească, de la 1596 la 1656, încearcă să rezolve și problema satelor libere (slobozii), ale mănăstirilor închinate centrelor ecleziastice din Grecia și Orient, sau luau măsuri împotriva grecilor
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
putea făuri piatra filozofală: Se spune despre petalele ei că ar fi fost create de Dumnezeu din razele curcubeului ce a apărut în fața lui Noe, după încetarea potopului. Se mai spune că prototipul acestei flori ar fi fost însuși sufletul patriarhului Noe, care în acele zile își avea tulpina vieții sale în cer, la Domnul și petalele ei aici, pe pământul acoperit de ape. Nebun trebuie să fie acela ce începe astăzi, când pământul este din nou uscat, să caute o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ce așteptau turme și boi / al vostru rău e-n mine / mă scobește. Cuvintele amintesc de manieră în care Giacomo Leopardi interioriza peisajele conturate în poezie și de: când stânci și vai puștii (...) domnea necunoscută / pace; (...) și nearate / ogoare (Imn patriarhilor, vv. 27-32) și de fragmentul din Cântecul cocosului silvestru: Nu muget de boi pe pajiști.229 Numeroasele opinii exprimate în legătură cu opera de debut a viitorului laureat Nobel au în comun dezvăluirea și explicarea asemănărilor, lăudarea sau blamarea lor. Indiferent de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
substantiv sunt deosebit de expresive, deopotrivă în Canturi și în scrierile sicilianului. Cunoscutele ritmuri întrerupte ale poeziei Infinitul: nemărginite / spații, imense / tăceri, acea / infinită pace, dar și alte structuri similare, precum străvechi / nori (vv. 62-63), strămoșescul / păcat (vv. 11-12) din Imn patriarhilor, apoi vechea, cumplită / vină (vv. 36-37) din Palinodie închinata marchizului Gino Capponi, se regăsesc modificate în versurile quasimodiene, în care același adjectiv, antico, este recurent, de asemenea în poziție tonica: chemarea străvechiului / corn al pastorilor ( Ce vrei, pastor de aer
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
adjectiv, antico, este recurent, de asemenea în poziție tonica: chemarea străvechiului / corn al pastorilor ( Ce vrei, pastor de aer?); străvechi / cochilii luceau (Corabia înaltă). Se mai pot cita următoarele formule leopardiene, ce conțin adjectivul dolce: blândă / vale a Haranului (Imn patriarhilor, vv. 80, 82) și copilă încântătoare / plăcută vederii (Dragoste și moarte, vv. 10-11) cu calificativul postpus numelui iar la Quasimodo: domoala / revărsare a sângelui (Fir tot mai scurt). La fel de interesante se dovedesc a fi contextele centrate în jurul calificativului oscuro: obscur
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]