4,042 matches
-
dată de Bachelin era stilizarea artei populare după tehnicile oferite de decorativismul Art Nouveau, rețeta fiind la îndemâna oricărui artizan român. Cu alte cuvinte, temele și motivele artei populare cu personajele de basm, sau figurile legendare, cu obiceiurile strămoșești exotice și pitorești, cu sensibilitatea peisageră, puteau fi trecute în registrul stilistic al Art Nouveau-lui întru edificarea unei arte decorative moderne, păstrând în același timp specificul național. Apcar Baltazar se va distanța de această soluție plecând din același punct, arta populară, originea stilului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
corespunde chemării simboliste, invocă o transcendență, un mister. De asemenea, este sesizabil un interes evident arătat dimensiunii sociale și mai ales lumii țărănești, dar Verona rămâne cantonat într-o viziune idilică, calofilă, a unui rusticism sesizat estetic în dimensiunea sa pitorească atunci când nu se adâncește în direcția unui simbolism interesat de misterios, de vag, de absolut. Mai degrabă, ponderea elementului simbolist înclină balanța către o accepție filozofică-spiritualizată a acestei picturi. În monografia dedicată pictorului, Ion Zurescu încearcă să minimalizeze portanța simbolistă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se detașază pe fundalul unui cer de un albastru foarte închis, sumbru, care se întunecă asemeni unui vid absorbant sau se pregătește de furtună. Cadrul natural servește la configurarea unei stări, nu este pur și simplu un decor neutru sau pitoresc. Albul maramei conferă ceva grandios și straniu acestei femei, ca un giulgiu fantomatic, neverosimil, un dramatism preluat cromatic și de tensiunea dintre contraste, dintre lumină și întuneric. Cine este, de unde vine, către cine privește? Trama simbolică se poate organiza gauguinian
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
conduse prin delegație otomană de o administrație grecească fidelizată pecuniar, selectată dintre membrii negustorilor cu dare de mână a unui cartier grecesc al Istambulului, numit Fanar. Loghi vizează mai puțin acest eteroclit greco-bizantin, cât imaginea ideală a unei Grecii, răsfrântă pitoresc într-un cromatism viu, senzual. Karnabatt vede în peisajele lui Loghi reflexe onirice și cultul artei, adică un evazionism cu deschidere spre depărtări, cu mirajul Orientului și estetismul dublat de mister, care învăluie viziunile sale solare. Poetul delicat și sensibil
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1907), Cerșetori, După muncă, spre casă, Spălătoreasa, dar și peisajele urbane, Mahalaua Dracului (1898), Ghereta din Filantropia etc. Theodor Enescu demonstrează că o parte dintre aceste tablouri se află sub influența unui simbolism difuz care, le disociază de scenele de pitoresc urban sau de intențiile evident polemice, specifice, mai degrabă, picturilor unui Octav Băncilă. Pictorul nu face propriu-zis critică socială, iar periplul său prin mahalalele Bucureștiului găsește în el sensibilitatea observației, fără ictusul vaticinar al militantului socialist. Într-un tablou precum
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
periplul său prin mahalalele Bucureștiului găsește în el sensibilitatea observației, fără ictusul vaticinar al militantului socialist. Într-un tablou precum Popas în pădure, figurile personajelor, un bătrân însoțit de un copil, probabil fiica sa, se detașează de contextul interpretativ al pitorescului melancolic sau idilic, marcând o izolare într-un cadru mai vast al sensibilității notației pe marginea unei scene. Spre deosebire de spațiul urban, spațiul silvan legitimează aici o notă intimistă și o ritualitate îndepărtată, ritualitate care ieșea în evidență la Böcklin, cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Saint-Pol Roux și contele Antoine de la Rochefoucauld. Conform regulamentului, salonul urmărește ruinarea realismului (ruiner le réalisme), respinge pictura de factură istorică, prozaică, (e.g. Delaroche) patriotică, cu subiecte militare (e.g. Meissonier, Neuville, Detaille), reprezentările vieții contemporane fie ea publică sau privată, pitorescul, rusticul, pictura peisageră (cu excepția celei realizate à la manièrre de Poussin), naturile moarte, marinele etc. În schimb, prin regulament sunt acceptate idealul catolic și misticismul, legenda, mitul, alegoria, visul, lirismul, toate ingrediente care intră și în componența literaturii simbolisto-decadente. Și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ci împărtășete, mai degrabă, atracția unui sens ascuns al lumii, încifrat de o tradiție ancestrală, care reușește să se comunice în absența tahitienilor sau a altor seminții din Extremul Orient, prin intermediul "orientalilor" autohtoni, țiganii. Cecilia Cuțescu-Storck scoate tema de sub incidența pitorescului, pentru a o încărca simbolist de semnificații. Alegerea modelelor este mai puțin importantă pentru artistă, cât felul în care înțelege să le utilizeze. Țigăncile sunt lăsate să se plimbe în voia lor prin atelier, să se familiarizeze cu locul și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
etnii. Vermont își dirijează modelul pentru a obține poza unei senzualități convenționale, spre deosebire de Cecilia Cuțescu-Storc,k care îi conferă modelului o totală libertate, în linia unei dezinvolturi pe care o scontează, fotografiind acel gest memorabil, genuin, acea atitudine emblematică, extrasă pitorescului, senzualității, sau oricărei alte contingențe. Pictorul vizează în primul rând cuprinderea în poza adoptată de model a unei dimensiuni senzuale. În Țigancă florăreasă (ulei pe pânză, P.N. 2283, Bacău 1915, 1,195 x 0,756 cm), fata stă rezemată de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe care o avea pictorul român la Paris. Lumea colorată a cabaretelor stârnește admirația, dansatoarele dispensatoare de senzualitate și de echivoc, ale căror "dessous-uri" fac furori pe măsura dionisiilor coregrafice, sunt în măsură să redea palpitul marelui oraș, așa cum colțurile "pitorești" se luminează și mai mult de strălucirea grațioaselor midinete. În recuzita decadentă, dansatoarea, semiprostituată de lux, ține locul femeii fatale marcate de un erotism pervers și de o insațietate erotică pe măsura farmecului. Decadența orașului luminilor, lumini ale localurilor de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Baudelaire. "Dănțuitoarele cu gesturi nebune și riscate, cu beția de mișcări, cu voluptatea echivocă ce se desprinde din valurile de dantele și din spuma mătăsoasă a "dessous-urilor" sunt iarăși o temă favorită a acestui pictor [...]. Alte ori pictorul surprinde colțuri pitorești din Paris, în înserări în care aprinsul felinarelor sfredelesc vagul întuneric cu puncte de aur și de rubine, pe când midinetele în mers siluetează zâmbetul naiv și pervers"600. Pictorul influențat de impresionism avea o expoziție la Ateneu, subiectele pânzelor fiind
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
scriitorilor Alexandru Macedonski, Octavian Goga, George Coșbuc, Șt. O. Iosif, Barbu Stefănescu Delavrancea.etc Caracteristicile romantismului Romantismul introducere În artă noi categorii estetice, opuse frumosului, grațiosului, sublimului și tragicului: urâtul, diformul, grotescul, comicul. Inedite sunt fantasticul (cu izvoare folclorice), macabrul, pitorescul, feericul, precum si specii literare necunoscute: drama romantică, meditația, poemul filozofic, nuvela istorică, psihologică, fantastică etc Noul current cultiva de asemenea sensibilitatea, imaginația și fantezia creatoare, minimalizând rolul rațiunii și lucidității. Romantismul pune accent pe inspirația pornită din tradiție, folclor si
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
la o variată gama de mijloace artistice: exprimarea poznașă, mucalită („Sa traiasca trei zile cu cea de alaltaieri”), ironia realizată prin folosirea diminutivelor („buzișoare”, „bauturică”), zeflemisirea („Tare mi ești drag!... Teaș băga În sân, dar nu-ncapi de urechi”), caracterizările pitorești, prezentarea unor oameni si scene comice, utilizarea poreclor și apelativelor caricaturale („Buzila”, „mangosiți”, „farfariți”) sau a vorbelor de duh („Dă-i cu cinstea să peară rușinea”.) Nota de originalitate a basmului este conferită și de erudiția paremiologică. Creangă citeaza la
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
acesta se lasă mai ușor definită: familia, școala, birocrația, justiția, cafeneaua, berăria, trenul etc. Tipologia dramaturgului se lărgește cu chipul bucureșteanului, cu cel al amicului, copilului rău crescut, cronicarul monden, teoreticianul aflat În veșnică disponibilitate. Se poate vorbi de o pitorească formă socio-morală, miticismul. Câteva dintre ele sunt: „D-l Goe”, „Vizită”, „Bubico”, „Mici economii”, „Tren de plăcere”, „Reportaj”, „Ultima oră”, „Groaznica sinucidere din strada Fidelității”, „Un pedagog de școală nouă” etc. În unele nuvele, I. L. Caragiale cultivă proza de observație
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
sau a îndemnat pe altcineva să traducă, suportând cheltuielile, romanul neterminat al lui Vincent Voiture, Istoria lui Alțidalis și a Zelidiei (1783), răspândit în mai multe copii manuscrise. Versiunea românească, realizată într-o limbă arhaică (cu turcisme și moldovenisme), dar pitorească și fluentă, are un capitol final (absent în originalul francez), compus poate chiar de el sau de copistul Alexandru Ciohoranul. Tot din inițiativa lui s-a tradus în românește, după Fénelon, Întâmplările lui Telemac (1772), păstrat într-o copie a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286690_a_288019]
-
comuna natală, unde din 1990, fără întrerupere, este primar. Din 1991 este redactor-șef la „Săptămâna” (serie nouă), iar în 1993 înființează Editura Clauet. Nuvele lui T. din Iarba pierdută, asemănătoare cu proza lui Fănuș Neagu prin predilecția pentru personaje pitorești, nonconformiste și pline de viață, pot fi citite și ca un poem de iubire pentru locurile natale. Strigătul ierbii (1978) este un roman în bună parte autobiografic, clarificările adolescentului cunoscând drumul spre lumină prin prețul îndoliat al binelui. Pe coperta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290054_a_291383]
-
doar unele reparații. Din actele de la dosar rezultă clar că aga Grigore Suțu a făcut căsătoria din interese materiale, altă dovadă că arhondologul Constandin Sion nu greșea când gratula pe cei pripășiți la noi cu astfel de scopuri prin epitetele pitorești bine cunoscute. În acest răstimp, toți cei arătați mai sus ca stăpâni se dau drept proprietari ai Umbrăreștilor, rolul principal avându-l, totuși, adevăratul stăpân, care era Elenco Manu, în popor fiind cunoscută de către localnici până foarte târziu cu numele
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]