5,484 matches
-
care plânge Ea este umărul care plânge ochiul umărului care plânge Ea este mâna care plânge Ochiul mâinii care plânge Ea este talpa care plânge ochiul călcâiului care plânge O, voi prieteni, poezia nu este lacrimă ea este însuși plânsul plânsul unui ochi neinventat lacrima ochiului celui care trebuie să fie frumos, lacrima celui care trebuie să fie fericit. A te îndeletnici cu "crăparea cuvintelor", cu "rânjirea miezurilor", cu "depănarea în fir de ață a scaiurilor de umbră dinlăuntrul lor", considera
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
curcubeu culcat la margine de lunci". Altă dată: "Ninge cu ochi de pește; / cu ochi de șerpi, de câini. Ninge izbind în ziduri până devin nefirești, / oarbe și fără stăpâni". Intervin accente patetice: "Mă las în continuare de mine însumi plâns / ca-n vremea când puneam un ochi albastru la idee". Excepțională este imaginația lui metaforică; spectaculos sistemul său de semne, de repere configurând viziuni șocante; fluxul ideatic bătând spre fantastic, sprijinindu-se pe joncțiuni insolite, a sedus pe mulți. Poetul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Tudor și Popa Șapcă, Țara e tărâm de ziditori; Brâncuși dialoghează cu frescele voronețiene iar Ioan Valahul cu Rotonda de la Alba-Iulia. Analogic, pământul dintre Dunăre și munți e un amplu jertfelnic sacralizând lacrima și floarea. Acest pământ mai trebuie și plâns, / Cuvine-se scăldat în bucurie" (Octogon). Trandafirul, garoafa, laleaua, violetele, anemonele, narcisele, crinii, crizantemele și celelalte luminează fețele copiilor abătând atenția de la efemer și perisabil. Eul dintr-un Autoportret respiră beatitudine: "Toate ce sânt se-mpacă între ele / Și se
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
generatoare" (Jean Chevalier, Alain Gheerbranat, Dictionnaire des symboles, 1982). Cezar Ivănescu se lasă în voia simbolismelor arhaice, cu solemnitățile lor semi-ermetice, drapându-se în călăuz știutor: Turnul se numea Turnul Prințului Fericit, Turnul Perfecțiunii Violate, Turnul Unghiului, Turnul, Turnul Cavalerului Plâns, Turnul Copilului mort, Turnul Blând, Turnul Palid, Turnul Iubitorului Morții: Blum-blum se auzea Viermele căzând cu capul de marmora treptelor: fratele meu, nu-ți pot veni în ajutor! Luminează-ți fața! Privește-mă-n față. Trimiteri retorice similare, grandilocvente, figurează
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
se dezagregă. Un antidot al tragicului e cântul, acesta oferind cel puțin iluzia depășirii: "Cântând, încerc să ies din moarte / Și moartea totuși nu se curmă..." Neputința surmontării marasmului, neputința de a escalada munții lumii, declanșează "un hohot omenesc de plâns" (Unde-i mândria?). Anticiparea dispariției iminente e totuna cu pulverizarea Eului în miliarde de fulgi; zăpada, metaforă obsesivă, anticipă frigiditatea ultimă. O memorabilă Elegie de dimineață (din Călcâiul vulnerabil), cu accente supra-individuale, se încheagă sub semnul constrictiv al legii supreme
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
o tăcere țiuitoare" ori "tunetul liniștii". Navigatorul printre aștri, neignorând abisalul (cu precădere acvatic), invită la un Symposion nigrum între celest și marin. Chemări exercită "marele Logos", "marele Ocean", "marele Șarpe", "marea piramidă", "marele cerc", "marele ceas", "marea oglindă", "marele plâns". Impresionează un pelican, mare "cât o mitropolie"; pe cer apare o ghilotină "cât domul din Köln". Întocmai ca Al. Philippide al intermundiilor, Mihai Ursachi lasă în suspensie teluricul; în clipe faste, în nopți cosmice se aude "un vifor de floare
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
buhă (Cioica) prevestește moarte; oamenii își amintesc de legendarul Negru-Vodă, cu "zece meșteri mari după el". Sfârșitul copilăriei lasă în urmă melancolie. Ne vom schimba la suflet și la chip" (Au să rămână plopii). Un indicator al conștientizării Eului e plânsul (însoțitor de drum), de-acum încolo nelipsit. Prefaceri moleculare în lumea fizică ("va seca izvorul, va fi un prund întins") concordă cu prefaceri inerente în plan psihic. Ecouri de context montan, rarefiate, surdinizate, sunt de găsit și în Chemările către
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
realul inculcă aprehensiuni, nimeni necunoscând Calea. Totuși, Țara lui Ieronim e "țară sfântă". Deasupră-i: "un cer cu îngeri și cu păsări și cu sfinți". La picioarele unei nimfe (în Inima reginei), întristatul Ieronim cu un umăr de-argint "plânge cu plâns curat". Poeta însăși își urmează plânsul. Fantome împresoară; o Doamnă pasăre are "bot de pasăre / și picioare de copil"; în odaie intră un "ochi de gheață", motiv de descântec (Talismanul). Până și în Eden, moartea e inevitabilă: "Cu blânda regină
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Totuși, Țara lui Ieronim e "țară sfântă". Deasupră-i: "un cer cu îngeri și cu păsări și cu sfinți". La picioarele unei nimfe (în Inima reginei), întristatul Ieronim cu un umăr de-argint "plânge cu plâns curat". Poeta însăși își urmează plânsul. Fantome împresoară; o Doamnă pasăre are "bot de pasăre / și picioare de copil"; în odaie intră un "ochi de gheață", motiv de descântec (Talismanul). Până și în Eden, moartea e inevitabilă: "Cu blânda regină în față mă văd / Vorbim între
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
spre neant; Ochiul însuși e un crin: Mai multe buchete o nuntă și o moarte, Toate nunțile și morțile același crin. Din crini este hora miresei, iubite, Din crini convoiul de înmormântare. Senzație de gol și extincție, un aer ghețos, plâns generalizat! Tragicul în dimensiuni planetare obsedează; modulații pe tema dispariției sfârșesc într-un fel de ritual ciudat, apropiat delirului: Să bem vinul de nuntă, mirele a murit, / Mireasa a murit și ea, / Nuntașii toți sunt morți și în pământ am
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
să visez / Mi s-a făcut dor de țara de-afară". Efigie esențială La poeta Arderii de tot, gravitatea e un dat funciar, structural, dimensiune personală imuabilă, de unde o izbitoare succesiune de re-începuturi, vizibile de la un volum la altul. Solitudine, Plâns, Moarte, în agregări psihice neistovite, traduc, îmbinate, sentimentul tragic al Eului anxios, Eu programat nu numai pe explorarea Sinelui veghetor dar și pe cea a condiției umane în totul. Cu altă filozofie a existenței, divinul Dante slăvise Paradisul ca revers
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
putea face. De aici modul foarte concret și deci cu desăvârșire poetic în care este exprimat visul morții" (Eminescu se credea Eminescu). Față de Cezar Ivănescu-poet-al-morții, împanicat și răzvrătit, la însingurata Ileana Mălăncioiu reacțiile pe aceeași temă au, firesc, tente feminine; plânsul repetat, o anumită resemnare; o vădită spiritualizare se revarsă în Cântec, Rugă, Amintire, Așteptare, Legendă, Liniște în Pastel. Frecventului Coșmar îi urmează o Melancolie rece, nordică, prelungă: "Melancolia coboară încet / Dintr-un cer de metal / în care Dumnezeu șade singur
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
-i fie frică pentru întreaga sa familie, iar lumea se obișnui cu bietul țicnit. "Vă dați seama? De câte ori vin acasă, mi-e inima cât un purice de frică să nu găsesc ambulanța în fața clădirii și toți ai mei..." Îl podidea plânsul. "Toți ai mei... Și pentru ce? De ce să fiu tocmai eu atât de bătut de Dumnezeu? Tocmai eu, care n-am ucis, n-am furat, nici măcar n-am mințit!" Și era furios chiar și pe ai lui: ei o să moară
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
meu că o clarificare, pentru tinerii dascăli, a conceptelor vehiculate pe parcursul acestei scrieri, poate fi un câștig pentru calitatea și eficiența actului educațional. A ÎNVĂȚA Când am deschis ochii pentru prima oară cred că am început să învăț că exist. Plânsul nu l-am învățat. Cu el m-am născut și mi-am anunțat venirea pe lume. Am descoperit, apoi, doi ochi adânci și un glas duios de care m-am îndrăgostit pentru toată viața. Deși credeam că mi se cuvine
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
noapte la Tish'a be-av, adică a noua zi a lunii ebraice av (iulie-august). Interpretarea care-i este dată este următoarea: văzând că poporul său plânge fără motiv, Dumnezeu ar fi spus: Voi face din noaptea aceasta o noapte de plâns pentru generații"vv. Ființa care suferă nu este singură, Dumnezeu veghează asupra ei. Nu există ruptură, nici istorie, ci doar un lanț intergenerațional întărit printr-o mitologie controlată și explicații menite să facă suferința acceptabilă, inclusiv când ea depășește înțelegerea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
privești. Înțelepții credeau că este mai ușor de învățat din și despre suferința celorlalți atunci când suferi tu însuți. De aceea poporul evreu are datoria de a suferi pe 9 av dacă vrea să învețe ceva în ziua aceea în care plânsul este o obligație. Poporul suferă cum a suferit Iezechiel și se încrede în Dumnezeu ca și el. În atmosfera apăsătoare a acestei zile de doliu, se citește la sinagogă cartea biblică a Plângerilor, pe care tradiția o atribuie profetului Ieremia
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
-i fie frică pentru întreaga sa familie, iar lumea se obișnui cu bietul țicnit. "Vă dați seama? De câte ori vin acasă, mi-e inima cât un purice de frică să nu găsesc ambulanța în fața clădirii și toți ai mei..." Îl podidea plânsul. "Toți ai mei... Și pentru ce? De ce să fiu tocmai eu atât de bătut de Dumnezeu? Tocmai eu, care n-am ucis, n-am furat, nici măcar n-am mințit!" Și era furios chiar și pe ai lui: ei o să moară
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
o neurastenie cu mici semne neurologice, ulterior bolnavul evoluând spre demență vasculară, nucleii bazali, consecința fiind sindroamele extrapiramidale sau pseudobulbare, parezele, spasticitatea, hiperreflectivitatea miotatică la nivelul membrelor, trunchiul cerebral, situație în care se manifestă un sindrom pseudobulbar fără râs sau plâns spasmodic ori tulburări sfincteriene, în schimb cu tulburări cerebeloase, amiotrofii și fasciculații ale mușchilor scheletici, iar în leziuni întinse, pareze sau paralizii [1]. 10.2. ASPECTE ALE MEDICAȚIEI NEUROLOGICE ȘI PSIHIATRICE Psihostimulantele (psihotonicele), stimulează metabolismul neuronal și consumul glucozei de
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
care Ucraina rămîne întreagă, adică fără Crimeea, și se ajunge la o formulă de pace, garantîndu-se celelalte frontiere de la Viena. Singura organizație ce ar putea intermedia un asemenea acord ar fi OSCE-ul, dar m-a umflat și rîsul și plînsul cînd am văzut că forțele separatiste, așa-numiții "oameni în verde" au luat ostateci 13 membri OSCE. Vă dați seama cîtă ură viscerală au acumulat acești oameni? Deși în orașele care fac cea mai mare gălăgie: Donețk, Harkov, Lugansk, Mariupol
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Din acest punct de vedere, și nu numai, Iașiul suferă, caută încă, caută și rămîne în urmă. Peste cîțiva ani, va rămîne aici doar un centru universitar-cultural, specializat în servicii și ceva turism. Mergi în zona industrială și te umple plînsul văzînd cum ruginește totul. Nu am fost în stare să creăm măcar un parc industrial, Clujul și Timișoara au cîte trei. Cum să vină investitorii? Oamenii au în continuare cea mai mare încredere în biserică și armată. De ce? Pentru că sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
izvoarelor Cuvântului. Iași: Junimea, 1994, 204 p. (Eminesciana 57 bis) * VOICA, Adrian. Versificație eminesciană. Iași: Junimea, 1997, 318 p. (Eminesciana 58) * COȘEREANU, Valentin. Eminescu Ipotești Eminescu. Ediția a 2-a revăzută. Iași: Junimea, 1999, 154 p. (Eminesciana 59) * CIMPOI, Mihai. Plânsul Demiurgului. Noi eseuri despre Eminescu. Iași: Junimea, 1999, 204 p. (Eminesciana 60) * RUSU, Vasile. Eminescu. Motivele vegetale și faunistice/ Vasile Rusu. Iași: Junimea, 2000, 210 p. (Eminesciana 61) Seria III * CRĂCIUNESCU, Pompiliu. Eminescu: paradisul infernal și transcosmologia. Prefață de Basarab
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
în carne și oase, pe Oreste trăind, și nu-și crede ochilor. Experiență a imposibilului devenit posibil: Oreste îi apare Electrei mort și viu în același timp. „M-ai făcut să văd”, îi spune ea lui Oreste răvășită, zguduită de plâns, „lucruri uluitoare, și dacă tata ar învia astăzi din mormânt, n-aș zice că s-a întâmplat o minune, ci aș fi convinsă că îl văd aievea”. Oreste, cel ce ține acum locul tatălui mort, e dovada limpede a faptului
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
veșnic mută și din ochii căreia, aidoma statuii lui Niobe, să nu mai izvorască niciodată vreo lacrimă, pe care fantomele trecutului să nu o mai tulbure și amintirile să nu o mai tortureze. De altminteri, chiar și Tezeu, uluit de plânsul lui Heracles, nu-l mai recunoaște. E într-adevăr un Heracles de nerecunoscut, care a trăit clipe tragice și care acum nu mai aspiră decît la imobilitate și tăcere. A fost, de altfel, o dublă „trăire”, a morții și a
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
din starea de tristețe. Aceste schimbări de dispoziție îl fac pe adolescent să treacă de la stări de exuberanță sau de bucurie intensă la momente de izolare, de izbucnire în lacrimi. Singur în camera sa, adolescentul face deodată o criză de plâns în timpul zilei, sau, mai adesea, seară. Această labilitate îl face pe adult să creadă că adolescentul nu este sincer. Acest lucru ar fi o mare greșeală, deoarece chiar această labilitate emoțională este o caracteristică a adolescenței și poate fi, de
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
anxietate este alimentată de teama de tristețe. Adolescentului îi este frică de efectele proastei dispoziții, de tristețe și de gândurile ce însoțesc aceste afecte. Puțin câte puțin apar alte simptoame: - o tristețe care întrerupe destul de des starea anxioasă. Crizele de plâns sunt în mod special frecvente, cotidiene, sau apar de mai multe ori pe zi. În timpul acestor crize de plâns, adolescentul poate fi invadat de teama de a „eșua”, de idei în legătură cu moartea, de gânduri de sinucidere; - probleme în legătură cu somnul: adormire
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]