5,084 matches
-
dar prezența mea era clar nedorită, așa că am renunțat după primele două vizite și mi-am petrecut restul zilei în mașina lui Joan, răsfoind teancul de reviste și ziare vechi așezat de-a valma pe bancheta din spate și așteptând plictisit să iasă pe ușa vreunei primării sau a unui bloc turn. Ne-am dus să luăm masa într-un restaurant din centru. Joan și-a comandat o plăcintă cu legume, iar eu o friptură și o plăcintă cu rinichi, provocându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mută nebunul și luă calul lui Jason. — Ei, fir-ar să fie! Jason stătea total nemișcat și abia dacă respira. Așa făcea întotdeauna când gândea. Mută regina. — Șah-mat! — Ai câștigat. Bravo! Cei doi își strânseră mâinile, apoi se așezară. — Mă plictisesc îngrozitor, declară Jason. Simt nevoia să gândesc. Adică, e bun și șahul, dar aș vrea ceva de genul cazului Thomas Watson. Apropo, ce face Thomas? — Din păcate, nu prea bine. Încă nu i s-a vindecat brațul. — E în pericol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Am trecut din nou În revistă liste Întregi de nume În Încercarea de a face o legătură Între această nouă informație și ceva cunoscut, dar eram absolut sigură că nu auzisem În viața mea de fata asta. Începusem să mă plictisesc de jocul ăsta, zău așa — Emily, nu am văzut-o niciodată până acum și numele ei Îmi este necunoscut. Vrei, te rog, să Îmi spui cine e? am Întrebat-o, străduindu-mă să Îmi păstrez calmul. Partea interesantă era că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu sută la sută? E același lucru cu confirmat? Dar, până să‑i răspund, am auzit‑o spunându‑i cuiva, probabil Însoțitoarei de zbor: „Nu mă interesează cine știe ce regulile și regulamentele privind folosirea aparatelor electronice“ și: „Nu ai decât să plictisești pe altcineva cu ele“. — Dar, doamnă, e Împotriva regulamentului și va trebui să vă rog să deconectați telefonul până atingem altitudinea de croazieră. E doar o măsură de siguranță, s‑a rugat femeia. — Ahn‑dre‑ah, mă auzi? Ascultă... — Doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
gândea ea, s‑ar fi potrivit perfect pe fundalul munților stâncoși, dar Miranda Îi tot replica sarcastic că ea prefera să fie „șic, pur și simplu“, pentru că noțiunea de „cowgirl șic“ era, evident, o contradicție În termeni. Probabil că se plictisise până peste cap de „cowgirl șic“ la petrecerea fratelui lui B‑DAD. Am reușit să nu le bag În seamă până când Miranda m‑a strigat pe nume și mi‑a comandat de data asta să Îi chem pe cei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
asta e organizată de un cuplu cu care m‑am Împrietenit când am locuit la Paris. Ei mi‑au cerut să aduc o asistentă care să Îi țină de urât fiului lor, pe care evenimentele de acest gen Îl cam plictisesc. Sunt sigură că voi doi o să vă Înțelegeți foarte bine. A așteptat până când șoferul i‑a deschis portiera, apoi a ieșit grațioasă cu pantofii ei perfecți Jimmy Choo. Înainte ca eu să apuc să‑mi deschid portiera, ea urcase deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ăsta ar fi, ăă, un domeniu pe care l‑aș putea explora În viitor. Și‑a Împreunat mâinile În poală și s‑a uitat pe fereastră. Era clar că această conversație de patruzeci și cinci de secunde Începea să o plictisească, așa că trebuia să fac foarte rapid mutarea următoare. — Ei bine, nu prea sunt sigură dacă poți să scrii vreun cuvânt sau nu, dar nu am nimic Împotrivă să te pun să scrii câteva scurte articole pentru revistă ca să aflu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mulți-mulți ani În urmă? Pare chiar bizar. De parcă toți ne-am strînge acasă și ne-am spune: „Hai, pentru numele lui Dumnezeu, să nu mai pomenim de asta!“ CÎnd s-a Întîmplat? Viv dădu din umeri. Presupun că ne-am plictisit cu toții. Doream să uităm. Da, și eu cred asta. Nu aș fi crezut niciodată că vom uita, totuși, atît de repede. CÎnd era În toi... era singurul lucru care se petrecea, nu-i așa? Singurul despre care vorbeai. Singurul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
l-ar fi putut reține pe Fraser. Și-l imagină venind cu respirația tăiată la ușă, așa cum venise la poarta fabricii, data trecută. O să aibă fața roz, iar părul o să-i salte peste frunte, și-o să zică: „Pearce! Te-ai plictisit să m-aștepți? Îmi pare rău! Am fost la...“ Scuzele deveniră tot mai auritoare pe măsură ce minutele treceau. Rămăsese blocat În metrou, ieșindu-și din minți. Văzuse o persoană lovită de mașină și chemase ambulanța! La opt și un sfert Duncan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Înjure un om: Jigodie mică! - și asta pentru că omul scăpase un cartof pe jos sau vărsase un pic de sos. Înjurăturile sunau ca lătratul unui animal furios, dar oamenii se Întoarseră să se uite, apoi reveniră, de parcă ar fi fost plictisiți. Fraser, observă Duncan, nu se Întorsese deloc. Se certa În continuare cu Watling. Își pusese mîna În părul tuns și spunea: — Noi doi n-o să fim niciodată de acord! Vocea lui se auzea clar acum; sala se potolise puțin după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se gîndi o vreme. — Aș zice că oamenii, spuse el În cele din urmă, erau cam la fel. — Cam la fel? Întrebă Hammond. Ce, vreți să spuneți că erau tipi ca Wainwright, umblînd după crăpelniță, și ca Watling și Fraser, plictisind pe oricine de moarte cu politica lor - treizeci și șapte de ani? Ei, drăcie! Mă mir cum de nu v-a sărit o doagă, domnul e Mundy. Mă mir cum de nu v-ați scrîntit! — Dar tartorii, domnule? Întrebă Giggs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
femei mature. Facem vreun rău cuiva? Julia o urmări o clipă, apoi mai turnă ceai din sticlă. — Ești adaptată, zise ea cu o tentă de sarcasm. Helen se simți din nou jenată. Se gîndi: Am vorbit prea mult și am plictisit-o. Mă prefera Înainte, cînd tăceam și credea că sînt profundă... Stătură fără să vorbească, apoi Julia Începu să tremure și Își frecă brațele. — Dumnezeule! zise ea. Nu-i prea distractiv pentru tine, nu-i așa? Și eu, care te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Împreună În poală. Se uită la ceasul din camera pentru vizite. Mai aveau unsprezece minute... Taică-său se strîmba din nou la bebeluș, și acesta se liniști. Viv și el se uitau prin cameră fără un scop anume. S-au plictisit de mine, se gîndi Duncan. Îi vedea ca pe niște oameni Într-un restaurant, care nu mai aveau ce să-și spună, care atinseseră acel punct Într-o seară plicticoasă, cînd puteau să-i studieze pe ceilalți și să depisteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
gînditoare, dar fără să vorbească, apoi apăsă scrumul În scrumieră și se ridică În picioare. — Kay Își dorește o nevastă, spuse ea și zîmbi. Întotdeauna și-a dorit. Cu Kay trebuie să fii soție sau nimic. Căscă, de parcă ideea o plictisea peste măsură; apoi se duse la fereastră și trase perdeaua. Helen văzu că În scîndurile acoperite cu talc cenușiu erau mici spărturi, și Julia Își lipise ochiul de una, Încercînd să se uite afară. — Nu detești serile astea? o Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Nu te uiți! — Pentru Dumnezeu, Amanda, spuse el iritat, un tată nu poate suporta atîția ponei. Atunci, tații sînt destul de nesuferiți, asta-i tot ce am de zis. Oricum, nu sînt ponei, sînt cai. Ei bine, orice ar fi, mă plictisesc de moarte. Și, uite... Viv se ridicase În picioare. Avea de gînd să meargă la baie. Și tînăra doamnă s-a plictisit de ei. Nu aș fi surprins dacă, plictisită fiind, o să găsească o fereastră deschisă și o să se arunce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-i tot ce am de zis. Oricum, nu sînt ponei, sînt cai. Ei bine, orice ar fi, mă plictisesc de moarte. Și, uite... Viv se ridicase În picioare. Avea de gînd să meargă la baie. Și tînăra doamnă s-a plictisit de ei. Nu aș fi surprins dacă, plictisită fiind, o să găsească o fereastră deschisă și o să se arunce pe ea. S-ar putea să fac și eu același lucru... Pot să vă ajut cu ceva? i se adresă el lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
așteaptă alocația fetiței, ca să-și cumpere bere și țigări. Ies în drum și o urmăresc cu privirea. Pașii mici se împletesc cu ploaia ca într-un dans al destinului. Mai are puțin să ajungă la poarta casuței părăginite unde locuiește. Plictisit de așteptare, taică-su ii iese în întâmpinare, cu reproșuri și înjurături, pe care nu le suportă hârtia, îi smulge fetiței pâinea de sub braț și cu un gest brutal o îmbrâncește spre poartă. Biata de ea, cade în genunchi și
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
pe poteci. Surpriza ghinionistului Este cel mai jalnic dintre semeni, Nu mă mir că umblă iar tehui: I-a născut soția patru gemeni Și, din toți, doar unul e al lui! Unei soții Cu soțul tău, un tip anost, Te plictisești de vreun deceniu; De ce conviețuiești c-un prost, Când ai putea să-l ...crezi un geniu?! La înmormântarea unei curtezane Bărbații mai toți se-nfioară, Că dulci îi erau dezmierdările... Deci fie-i tărâna ușoară, Așa cum i-au fost și purtările
ION DIVIZA by ION DIVIZA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83938_a_85263]
-
acum s-a făcut o reclamație Împotriva noastră, iar Robin vrea să afle cine e vinovat? —Exact. — Așa că vom afla a cui a fost vina. Nu, Momo. Scopul este să tot arunci pisica dintr-o curte În alta până se plictisește cealaltă parte. Cunoști jocul numit „scaunele muzicale“? Ei bine, ăsta se numește „notificările muzicale“. Ultimul care rămâne cu foaia asta e În mare căcat. Așa că te-aș ruga să i-o pui lui Bunce pe birou. Acum? Încep să recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
asta și ne plăcea să stăm pe câte una până auzeam pârâitul care precede crăparea gheții. Cât era Emily la școală, eu și Ben ne făceam de lucru prin casă și ne petreceam diminețile cu alte mame cu copii. Mă plictiseam până În punctul În care eram gata să comit o crimă prin imprudență. Mi-a dispărut eczema, dar mă dureau obrajii de la cât mă străduiam să-mi păstrez pe față o expresie prietenoasă și interesată. Stând la coadă la bancă, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
același timp și n-are cum să le facă deodată, va trebui să aleagă în funcție de rînduiala milostivirii, ținînd seama de cît îi permit propriile-i forțe; III. În cele din urmă, să nu se sature și să nu se simtă plictisit din cauza nici unei lucrări de milostenie; și dacă poate să le ducă pe toate la bun sfîrșit; iar dacă acestea cer o preocupare permanentă, el să persevereze și să nu treacă la altele în plus decît și-a asumat, ci să
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
la firmă. Specificațiile trebuie să reflecte nevoile reale ale firmei. De regulă, trebuie evitată angajarea unui personal superior calificat postului ce-l deține înainte de a fi necesară angajarea unor astfel de salariați. Lucrătorii cu calificare superioară celei cerute se pot plictisi de lucrul pe care-l fac și pot să nu fie satisfăcuți de munca lor. În plus, firma va trebui să plătească salarii mai mari. 2. Recrutarea personalului corespunzător Se poate face din interiorul firmei, de la concurenți, surse externe, școli
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
mele. Și, dintr-odată, toți deveniră brusc interesați de părerea lui Julie, așa că ea-i anunță cu nonșalanță: —Scuzați-mă. Mă duc să mă sinucid în toaleta doamnelor. În timp ce era plecată, le-am explicat că așa e ea când se plictisește de moarte în compania cuiva și când crede că oamenii o plac doar pentru că e bogată și nu pentru spiritul ei strălucitor. Toți bărbații se rușinară vinovați, așa că i-am liniștit: — Nu fiți stânjeniți. Cu excepția mea, toată lumea o place pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
oribil loc emoțional în care poți să aterizezi nu este decorat cu atâta prost-gust ca încăperea aia aurie.) Trebuie să fi fost nebună rău să-mi închipui că lucrurile vor sta altfel în Paris. Mi-am petrecut zilele târându-mă plictisită după Julie la Hermès și JAR, unde și-a cumpărat un inel cu un diamant de culoarea coniacului, șlefuit în formă dreptunghiulară, la prețul de 332 000$, deoarece auzise că Roman Polanski i-a dăruit frumoasei și tinerei sale soții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pe Lara. Ea purta pantaloni albi evazați, care-i veneau ca turnați, iar Lara era într-o rochie scurtă, neagră, acoperită cu fermoare. Probabil că-n mintea ei revenise la modă mișcarea punk. Poate chiar așa și era. Lara era plictisită, dar Jolene era îmbujorată de emoție. —Michael Kors! decretă Jolene teatral în timp ce se apropia de masă. El! și urmă o pauză teatrală. Este! altă pauză. DUMNEZEU!!! Uitați-vă! I-ați văzut pantalonii șifonați din colecția de primăvară? Se învârti să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]