21,807 matches
-
după cum scrie Edoardo Sanguineti („Tra Liberty e Crepuscolarismo”), Montale n-ar fi nici mai mult nici mai puțin, mai ales prin Ossi di seppia și Le occasioni, decât continuatorul sau moștenitorul direcției crepusculare inaugurate de Guido Gozzano. Există nenumărate texte poetice în care cititorul avizat realizează cum cuvintele par să devină obiecte sau obiectele par să devină cuvinte. Totuși, în profunzimea acestui limbaj al „lucrurilor”, se întrevede aceeași obscură frământare și panică existențială, tipică și pentru poezia unui mare contemporan al
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
afectuoasă rememorare a timpului și a aventurilor eului profund. Rămâne vie și incoruptibilă credința că poetul poate oferi prin poezie, direct și fără simboluri intelectualiste, un dar al inimii sale. Saba este una dintre puținele excepții de erezie în panorama poetică a primei jumătăți a veacului XX, când modelul estetic predominant este mai ales Ermetismul. La fondarea căruia sicilianul Salvatore Quasimodo, stabilit la Milano, furnizează, mai curând spre a fi à la page, un aport semnificativ prin culegerile Acque e terre
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
de unul dintre reprezentații emblematici ai acestui curent, ne referim desigur la același autor mai sus amintit. Între principalii exponenți ai acestei linii polemice vs. poezia dintre cele două războaie mondiale, memorabil este Pier Paolo Pasolini, ce va promova o poetică socială a dezmoșteniților, a umiliților și obidiților de pe șantiere, a proletariatului emigrat din sudul subdezvoltării în orașele boom-ului economic, înălțând „roșia lor zdreanță de nădejde”. Este vorba de volumul apărut în 1967, intitulat Cenușa lui Gramsci. Chiar și în
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
literară italiană, relaționându-se mai curând unor modele străine, celui anglo-saxon sau suprarealist francez, pe care le-a asimilat la sursă, datorită și unor vicisitudini biografice și lungi sejururi în diverse țări europene și în SUA. În privința unei alte prestigioase voci poetice contemporane, și anume regretatul Andrea Zanzotto (1921-2011), ar trebui să vorbim nu atât de izolare, cât de abstractizare, în sensul unui abile ars combinatoria, în care ultrajul adus codului limbii normale de comunicare tinde către identificarea absolută între eul poetic
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
poetice contemporane, și anume regretatul Andrea Zanzotto (1921-2011), ar trebui să vorbim nu atât de izolare, cât de abstractizare, în sensul unui abile ars combinatoria, în care ultrajul adus codului limbii normale de comunicare tinde către identificarea absolută între eul poetic și limbaj, și subsecventa eliminare din țesutul acestuia a oricărui referent. Altfel spus, se invocă semnificantul pur. Exemplare în acest sens sunt poeziile din volumul La beltà (Frumusețea). Abolind funcția comunicativă a limbii, și oferind poeziei acel statut de autonomie
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
acestor Novissimi (cam toți devenind ulterior universitari), amintim descoperirea și redescoperirea prin textele lor a unor autori italieni și străini, preluați drept modele: Dante, Ezra Pound, James Joyce etc. În general, însă, la epuizarea (prin 1970) a aventurii Neoavangardei, panorama poetică italiană nu prea are cu ce se lăuda, lipsită fiind de o reală capacitate ofertantă și creativă, chiar dacă, probabil, nicicând ca în ultimii patruzeci de ani nu au apărut atâtea volume de poezie. Prin urmare este tot mai greu, împresurați
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
poezie. Prin urmare este tot mai greu, împresurați de o asemenea haotică recoltă, să reușim, fie-ne permisă o benignă metaforă - să alegem grâul de neghină. Câteva nume vom reține totuși: Giovanni Raboni (1932- 2004), autor al unei copleșitoare opere poetice, aparținător „generației anilor treizeci”, dar și dramaturg, critic, jurnalist, Maria Luisa Spaziani ( n. 1924, Torino), una din muzele lui Montale, stabilită ulterior la Roma, poetă, traducătoare și neobosită eseistă, cu o parabolă aparte, afirmată cu adevărat în anii optzeci prin
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
anilor treizeci”, dar și dramaturg, critic, jurnalist, Maria Luisa Spaziani ( n. 1924, Torino), una din muzele lui Montale, stabilită ulterior la Roma, poetă, traducătoare și neobosită eseistă, cu o parabolă aparte, afirmată cu adevărat în anii optzeci prin publicarea operei poetice în colecția de poezie „Lo Specchio” a Editurii Mondadori. Investirea de sine a poetului Ne vom referi acum la „mai tinerii” Angelo Mundula (n.1933, Sassari), Francesco Baldassi (n.1938, Roma), Umberto Piersanti ( n.1941, Urbino), Vivian Lamarque (n. 1946
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
miresme profane cu cele sacre (a se vedea oratoriul mistic Celui care vine, pe urmele marelui poet creștin Mario Luzi, al poetei și eseistei Donatella Bisutti), frumusețea și spiritualitatea fără frontiere temporale sau confesionale ca exercițiu pur de supraviețuire. Arta poetică a mileniului trei, deocamdată in statu nascendi, cuprinde, chiar dacă indirect, o implicare inclusiv socială, religioasă sau politică, în sensul că poetul scrie sub imperiul propriei viziuni despre lume (opțiunea pentru anumite valori și priorități etc.) el nu poate evita socialul
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
nevoia de claritate și simplitate, care poate fi o marcă a vârstei presenecte... Într-un interviu recent, publicat de „The New York Review of Books”, Jonas Kaufmann - nu doar o voce fenomenală, ci și o inteligență remarcabilă - încerca să definească „arta poetică” a cântărețului de operă actual. În calea lui stau două dificultăți majore: „Prima e că trebuie să călătorim din ce în ce mai mult. Datorită faptului că programările se fac cu cinci ani înainte, acceptăm proiecte importante în locuri nepotrivite. Dacă în urmă cu
O seară la operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4599_a_5924]
-
pun: de ce, la o primă întâlnire, poezia lui Mircea Ivănescu poate să pară dificilă? Adevărul e că noi nu ne întâlnim îndeobște cu poezia sub forma versului fracturat care încearcă să surprindă fragmentul labirintic al unei stări sufletești. Sensibilitatea noastră poetică este primordial formată pe modelul gesticulației romantice și a tipului de ornament liric care-i corespunde. Gândul comun despre poezie este că ea «se recită», se declamă, că, pe cât posibil, noi trebuie să ne îmbătăm cu rima și cu ritmul
Studii introductive (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4601_a_5926]
-
Iulian Bol Într-un articol din „România literară” (nr. 17/ 2010) Nicolae Manolescu sintetizează, într-o schemă analitică triadică, profilul poetic al lui Ion Horea: „Trei lucruri sunt izbitoare în versurile lui Horea. Primul este o ureche muzicală absolută. Cum, iarăși, ardelenii n-au avut decât rareori. Al doilea este simțul formei, nici el ținut la mare cinste de către ardeleni, care
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
într-un sentimentalism al locurilor, pe care îl găsim, de pildă, și la Goga. O geografie epurată însă, mai degrabă de sugestii decât de preciziuni. Stilizat muzical este și folclorul local. Iar al treilea este lungimea antenelor, adică întinderea culturii poetice, comparabilă doar cu a lui Blaga și Doinaș”. Un pillatian de Ardeal face din Ion Horea Al. Cistelecan, pe urmele lui Nicolae Manolescu din Istoria critică..., atunci când scrie, în postfața la Bătaia cu aur, antologia reprezentativă din 2009: „Ion Horea
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
pillatian de Ardeal face din Ion Horea Al. Cistelecan, pe urmele lui Nicolae Manolescu din Istoria critică..., atunci când scrie, în postfața la Bătaia cu aur, antologia reprezentativă din 2009: „Ion Horea e unul din cele mai clare cazuri de metempsihoză poetică. În el și-a găsit sălaș sufletul lui Ion Pillat, retrăind astfel un nou ciclu al «reveriilor campestre» [...] Identitatea de structură se relevă nu numai în reluarea genuină a repertoriului tematic și a repertoriului gestual al devoțiunii, ci mai cu
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
armoniile lăuntrice ale poemelor nu exclud gravitatea subtextuală, reculegerea, retranșarea în sine, căința sau sentimentul cvasireligios al naturii din unele versuri. Irizările memoriei transcrise de Ion Horea în recentul său volum Scribul (Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2011) reflectă sugestivitatea unui imaginar poetic care își conservă în articulațiile versurilor asumarea adevărurilor tradiției și ale istoriei, într-o tonalitate discretă și învăluitoare, fără exhibări ale eului sau inflamări retorice: „Eu nu sunt decât scribul. Voci oculte/ Îmi spun să le-nsemnez și să vă las
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
ce-i de spus e spus de ele, de dealurile tale-n dungă/ Până la margini transilvane învălurirea lor s-ajungă” (Halucinații). Evocarea, simplă și gravă totodată, susține arhitectura calmă a acestui peisaj, refăcut în liniile unui imaginar nostalgic de rostirea poetică ce-și asumă un rol anamnetic, evocator și invocator totodată: „Mai lasă-mi, Doamne, măcar jarul de după deal, din asfințire,/ În vatra cerului, la cină, s-atârn ceaunul meu lunar/ Pe când păianjenul sub grindă își toarce firul lui subțire/ Din ce în ce mai
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
sfârșea în calendar” (Remember). Irina Petraș are, fără îndoială, dreptate: „Ion Horea este poet al locuirii definitive, marcat nu de plecări și exiluri, ci de întoarceri și recuperări calm-obstinate ale rădăcinii (...) fără nostalgii, fiindcă nu se îndepărtează niciodată de locul poetic al câmpiei mureșene și nici de timpul nu neapărat al amintirii, cât al activării asidue a unei stări quasi-paradisiace”. Versurile lui Ion Horea, cu ritmica lor învăluitoare, cu arhitectura lor fluidă și cadența riguroasă, reconstituie o întreagă lume, a tradiției
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
Magda Cârneci Am să încep printr-o mărturisire. Cînd am cumpărat antologia Poezia este altceva. 1001 definiții ale poeziei * , mărturisesc că m-am desfătat din plin de varietatea și mai ales de frumusețea citatelor și comentariilor despre actul poetic pe care ați știut să le uniți cu ingeniozitate în paginile dense ale cărții. Chiar simpla lectură a acestor citate din poeți ai tuturor timpurilor și locurilor poate să-ți procure un vertij de natură poetică pentru că încărcătura emoțională încapsulată
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
și comentariilor despre actul poetic pe care ați știut să le uniți cu ingeniozitate în paginile dense ale cărții. Chiar simpla lectură a acestor citate din poeți ai tuturor timpurilor și locurilor poate să-ți procure un vertij de natură poetică pentru că încărcătura emoțională încapsulată în cuvinte e atît de intensă, de consistentă, ca efect al experimentării unei „realități mai adevărate” oferite de poezie, după cum singur o spuneți în comentarii, încît provoacă în mod spontan un frison intelectual și o vibrație
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
al experimentării unei „realități mai adevărate” oferite de poezie, după cum singur o spuneți în comentarii, încît provoacă în mod spontan un frison intelectual și o vibrație emoțională ridicate. Citindu-vă cartea, m-am simțit spontan „acasă”, în sânul acelui „trib poetic etern” căruia îi aparține orice pasionat al poeziei, sau, altfel zis, am regăsit acel spațiu psiho-mental unde se manifestă tot ceea ce experiența poetică are mai specific, mai entuziasmant și mai ireductibil, un altceva dicibil și indicibil în același timp, sublim
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
și o vibrație emoțională ridicate. Citindu-vă cartea, m-am simțit spontan „acasă”, în sânul acelui „trib poetic etern” căruia îi aparține orice pasionat al poeziei, sau, altfel zis, am regăsit acel spațiu psiho-mental unde se manifestă tot ceea ce experiența poetică are mai specific, mai entuziasmant și mai ireductibil, un altceva dicibil și indicibil în același timp, sublim și aproape divin prin accesul la un nivel mai intens sau mai înalt al făpturii noastre terestre. Sublim, divin, iată două concepte pentru
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
concepte pentru experiențe emoționale pe care aproape că mi-e jenă sau frică să le numesc și să le scriu, care au ajuns să fie dificil de mărturisit ori de declarat în ziua de azi - mai ales atunci cînd trăirea poetică se încumetă să depășească un anume prag al sensibilului, să parvină la o intensitate care depășește limitele știute și acceptate de simțul comun, să acceadă la viziune. Ajung astfel la ceea ce voiam să vă comunic prin această scrisoare. Citind excepționala
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
a publicului, dacă nu-i oferim decît mici și călduțe aventuri interioare - umane, desigur, poate chiar doar/prea umane -, la care alte limbaje, cum ar fi cel romanesc sau cinematografic, îi pot da mult mai lesne acces? Și apoi, experiența poetică pretinde o anume intrare într-o stare sufletească sau spirituală pentru care oamenii de azi, grăbiți, stresați și prea puțin profunzi, nu au nici educația, nici timpul, nici gustul necesare. Și apoi, forma poemelor suferă adesea de o așezare în
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
tocmai poeții vizionari, teologii subtili, misticii de odinioară și nebunii dintotdeauna au tatonat și tatonează toți, în felul lor, anumite daruri umane încă insuficient dezvoltate, abia bănuite de unii și de alții, dar delăsate? Și nu cumva experiențele religioasă, mistică, poetică sau a nebuniei au în comun tocmai sîmburele și mugurele unei „alte” gîndiri, ale unei „alte” intelecții, mai ample și mai vertiginoase? O gîndire „altfel”, aflată în legătură simultană cu toate nivelurile făpturii umane - actualmente înțelese și practicate de regulă
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
cu toate nivelurile făpturii umane - actualmente înțelese și practicate de regulă separat, disociativ -, o gîndire, cu alte cuvinte, integrală și integrativă, aptă să ne pună în contact cu întregul care sîntem și cu inteligența globală, universală. Și nu cumva experiența poetică, precum orice experiență veritabilă a ființei noastre, este tocmai apropierea ezitantă, bîjbîită și asimptotică, de miezul cel mai profund al creierului nostru? Această „sfântă a sfintelor” iradiantă și indicibilă din centrul minții noastre, unde se concentrează totalitatea arborescențelor neuronale, deci
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]