10,542 matches
-
a început să sară dintr-o barcă în alta. Mai erau un debarcader părăsit, câteva pasarele pe pontoane, care ne fugeau suplu de sub picioare. De altfel, urmându-l pe Pașka, nu mi-am dat seama în ce moment lăsasem uscatul pomenindu-ne pe insula plutitoare de ambarcațiuni părăsite. M-am agățat de o balustradă ruptă, am sărit pe un fel de luntre, am încălecat peste marginea ei, am lunecat pe lemnul umed al unei plute... În cele din urmă ne-am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
-ne pe insula plutitoare de ambarcațiuni părăsite. M-am agățat de o balustradă ruptă, am sărit pe un fel de luntre, am încălecat peste marginea ei, am lunecat pe lemnul umed al unei plute... În cele din urmă ne-am pomenit într-un șenal cu maluri abrupte, acoperite complet de soc înflorit. Întinderea lui, de la un țărm la celălalt, se pierdea sub carcasele unor bărci vechi, înghesuite, bord lângă bord, într-o dezordine năstrușnică. Ne-am instalat pe bancă, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
violent tot corpul. Barca a început să ne fugă de sub picioare. Un vas care mergea în sus, pe Volga, își trimitea valurile pe șenalul nostru. Unul dintre ele a reușit să mă dezechilibreze. Evitând căderea, am făcut un pas la stânga, pomenindu-mă din nou lângă primul hublou. Mi-am lipit fruntea de rama lui de oțel. În crăpătură, a apărut o femeie cu părul creț, cu chipul indiferent și somnoros, cea pe care o văzusem mai întâi. Proptită în coate pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
formându-se grupuri - un vârtej de adolescenți lua naștere, zvârcolindu-se tot mai surescitat, și roia, plecând să se inițieze în ceea ce îmi părea când prostesc de simplu, când miraculos de tainic și de profund: dragostea. Probabil că s-a pomenit în plus într-una dintre companiile acelea. Băuse ca și ceilalți, pe ascuns, printre arbuștii care acopereau versanții Muntelui. Apoi, când micul lor cerc agitat s-a risipit în perechi, ea rămăsese singură, hazardul aritmetic neoferindu-i partener. Perechile se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu o mirare crescândă, simțeam cum se impregnau cuvintele ei simple cu sunete, cu mirosuri, cu lumini voalate de ceața gerului... Ea scutura clanța și ușa, spărgând un chenar de gheață, se deschidea anevoie, cu un scrâșnet ascuțit. S-a pomenit înăuntru, în casa mare de lemn, în fața unei scări înnegrite de timp. Treptele scoteau gemete tânguitoare sub pașii ei. Culoarele erau înțesate de dulapuri vechi, de cutii mari de carton, îngrămădite de-a lungul pereților, de biciclete, de oglinzi vechi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să merg la Saranza, să vorbesc mai multe seri de-a rândul cu Charlotte și să o aduc la Paris. Vedeam cum se îndeplinesc toate aceste gesturi într-o fulgurantă simplitate de vis. Apoi, brusc, imaginea se tulbura și mă pomeneam din nou într-o magmă lipicioasă, care îmi împiedica mișcările - Timpul. Dosarul pe care mi se cerea să-l întocmesc m-a liniștit: nici un document imposibil de găsit, nici o capcană birocratică. Doar vizita medicală mi-a lăsat o impresie penibilă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o rugăciune. Nu învățasem niciodată nici măcar una, fiindcă crescusem la lumina demistificatoare a unui ateism militant și aproape religios prin cruciada lui neobosită împotriva lui Dumnezeu. Nu, era mai degrabă o implorare diletantă și confuză al cărei destinatar rămânea necunoscut. Pomenindu-mă în delictul flagrant al acelui act neobișnuit, m-am grăbit să-l iau în derâdere. M-am gândit că, dată fiind impietatea vieții mele trecute, aș fi putut să exclam ca și marinarul dintr-o povestire de Voltaire: „De
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de pe vremea lui Stalin, care ne răscoleau când eram tineri și a căror durere se tocise de atunci. Femeia aceea, fiica unui chiabur, cunoscuse încă de copil exilul în mlaștinile Siberiei occidentale. Apoi, după război, acuzată de „propagandă anti-colhoznică”, se pomenise într-un lagăr. Parcurgeam paginile acelea ca pe ale unei cărți știute pe de rost. Lagărul, cedrii pe care îi doborau prizonierii, cufundându-se în zăpadă până la brâu, cruzimea zilnică, banală a gardienilor, bolile, moartea. Și dragostea cu sila, sub
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Într-un loc care de-atunci se cheamă Vadul Turcilor. Cuvinte: slobod = liber; norod = popor. MONUMENTUL DE LA PUTNA După mai multe izbânzi În luptele Împotriva dușmanilor Moldovei, Ștefan-Vodă hotărî să zidească o mânăstire mare și frumoasă cum nu se mai pomenise. Într-o dimineață, spune legenda, Împreună cu mai mulți oșteni credincioși ai săi, el pleacă din Suceava, cetatea de scaun a Moldovei, să aleagă locul mânăstirii. Pâlcul de oșteni abia răzbate. În frunte merge un oștean călare ca să deschidă calea. După
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
Știi tu a cui e acel cuib de piatră ce stă risipit, cu ochi mici și negri, pintre // stâncile sfărmate? E cetățuia din care vegheam ca un vultur asupra Mărei Negre când, pe vremea lui Ștefan, D-zeu să-l pomenească, turcii luase Chilia și Cetatea Albă. Ai privit și tu prea adânc în ochii sărmanei mele fete... dar, în orce caz, mai bine e să fie nevasta ta, a unui visător, decât țiitoarea unui desfrânat... căci nu mă îndoiesc... el
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
strici între nemți, văd eu bine. Te-ai făcut beutori. [NIȚĂ] Nu, zău! [EMMA] Te-ai făcut jucăuș. [NIȚĂ] Nu, zău! [EMMA] Te-ai făcut cărțaș. [NIȚĂ] Nu, zău! [EMMA] Las' că știu. Mie să nu-mi spui nimica. Te pomenești că moșneagul ni se-nsoară pe-aicea și ne lasă să ni ducem singuri la țara Moldovei... Vai, moșule, ce rușine! {EminescuOpVIII 321} [NIȚĂ] Sărut mâna, duduie, da' daca mă ciufuliți așa apoi mai bine mă duc. EMMA (blînd) Mă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu mine... Trebuie să ai multe de povestit. Mie Niță mi-a spus că ești aici... De 10 ani n-am mai auzit nimic de unchiu-meu. Când o întrebam pe mama, ea se supăra și-mi spunea să nu mai pomenesc de d-ta. [ȘTEFAN] (tușește) [EMMA] În urmă neci n-am mai întrebat-o. Știam cumcă ești dus în voiajuri și te însoțeam adeseori cu gândirea mea... Ce locuri frumoase trebuie să fi văzut...... Apoi tu... ești poet... Ce fericit
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vezi cu ochii pîn-a doua [zi]. c 2255 oriunde-i vedea că nu iese fum de la bucătărie să știi că șede un boier, ei mănâncă de la Hugues. d 2255 ti! da' prost mai ești, Ioane! e 2255 ti... nu se pomenește; nu știi tu, mă, că la noi lingăii-i luăm cu tânjala la goană? {EminescuOpVIII 374} f 2255 - Fugi mă naibii d-aci! - Aolio, fuge de-i pârâie călcâiele, a pus picioarele la ceafă. 2 2254 [UN BOIER] Măria Ta
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lume, -n căldură, lumină; După zăpezi Te-nseninezi, De tine-i inima plină. IONEL De tine-i inima plină! N-au sunat un clopot departe? Vin poate-ai noștri? De ce bucuria doare? IZVORUL Un sunet plin de farmec Din somn mă pomeni Și văd că-i dusă gheața Ce greu m-acoperi. De vânturi tainic șopot, Al arborilor cânt, Ca salutări de duhuri În munte tremur blând. Se leagăn-acum paseri Pe florile-n miros, Beau rouă și mă-ntreabă Dacă mai sunt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
căldură, lumină După zăpezi Te-nseninezi De tine ni-i inima plină. IONEL De tine ni-i inima plină. N-au sunat un clopot departe? Vin ai miei doară? De ce bucuria doare? IZVORUL Un sunet plin de farmec Din somn mă pomeni Și văd că-i dusă gheața Ce greu mă coperi. De vânturi tainic șopot, Al arborilor cânt, Ca salutări de duhuri În munte tremur blând. Se leagănă-acum paseri Pe flori cu blând miros, Beau rouă și mă-ntreabă Daca mai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mai avea în mînile mele. Lanțul era mai prețios decât crezusem că va fi, și mă bucurai că voi putea vedea pe Iulia ornată cu el dinaintea lui don Caldero. Scrisei un bilet Iuliei, în care, fără însă de-a pomeni de maică-sa, îi comunicai jocul meu cu Caldero și o rugai de-a trămite o viță de păr în caz [că], din contra speranței mele, aș fi pierdut partea mea. Acest bilet l-am trămis printr-un servitori, la
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Dovadă este disparițiunea acestui soi de păsări, cari nu se mai vedeau nici pe lângă cadavre, nici în alt loc. Asemenea la câni, fiindcă trăiesc în apropierea oamenilor, se observa influența răului. [ 51] Cam aceasta era starea boalei, fără a mai pomeni în deosebi multe cazuri curioase cari se arătau la o seamă de oameni. Pe timpul acesta nu domnea nici una din boalele obicinuite, și unde se întîmpla să fie vruna se prefăcea în ciumă. Unii mureau de lipsă de îngrijire, alții chiar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
începu a scoate vorba: - Zău n-a fost geniu, a fost curat vită ca toate vitele, măgar a fost. - Ce nebuni am mai fost, zise altul, și astfel își făcură curaj unul altuia până începură cu toți: Cine-a mai pomenit o asemenea înșelătorie! Dar o vorbă n-a dat din el de care ar fi fost ceva și noi l-am aplaudat! Ce mai la deal la vale? Măgar a fost și merităm să ni se puie șeaua-n spinare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
domnitorul româno-bulgar Kalojoannes (Ioannițiu). El liniști pe solicitatorul doritor de coroană, prin mângâioasa împărtășire, că pe baza însemnărilor făcute în cancelaria papală, s-a descoperit că și în vremea de mai de mult mai mulți regenți romîno-bulgari fură încoronați. El pomeni faptul, stabilit prin documente, că în zilele și după impulsiunea papei Nicolae I (838 - 867) hanul Boris, căpetenia cea mai de frunte a bulgarilor, primise botezul împreună cu întreaga sa țară și se rugase a i se trimite din partea scaunului papal
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ecumenic pe Toma Morozini, coborâtor dintr-o familie din cele mai nobile de ale lor. Oștenii greci, cei mai mulți de origine din Tesalia, și mulți între dânșii cu bună vază, carii fuseseră în serviciul celor doi împărați pe carii i-am pomenit în urmă, își oferiră mai întîi serviciele lor puternicului marchion Bonifaciu de Monferrat, care întemeiase regatul Tesaliei, în urmă le oferiră împăratului Balduin, primiră însă de la amândoi răspuns negativ, spuindu-li-se că ajutorul lor e de prisos; deci acuma se adresară
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
reînnoind alianța cu împăratul grecesc Ioan Vatatzes, se bucură mai mult timp de-o binefăcătoare liniște, neapărată pentru regatul său, zguduit de războaie atât de multe. Și, fiindcă Manoil Comnen (Angelos), fratele despotului Teodor, părăsi asemenea priveliștea lumii acesteia, precum pomenirăm mai sus, succesiunea și domnia în Tessalonic trecu în mînile nepotului său Mihail, fiul lui Ioan Asan și al Irinei Comnena (Angelos). În acest chip se făcu împăcare și pace între rudele lui Asan, cari erau pe de o parte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu trupe însemnătoare, introduse în trupe o disciplină strictă, întreprinse o incursiune pe teritoriul româno-bulgar, supuse puterii sale mai multe regiuni, luă orașul Filipopole, cetatea Stenimachos și regiunea esterioară a munților Emului, ocupă orașele maritime Mesembria și Anchialos, cari, precum pomenirăm, se cedaseră de către Mircea (Mytzes), precum și târgurile și satele de primprejur, cari toate, strâmtorate de-a alege între cele două state, preferară a se pune sub domnia romeică. Regele româno-bulgar află cu spaimă progresele adversarului său și scrâșnind trebui să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
făcu că în anul 1274, în ziua Obezilor Sf. Petru, s-au serbat serviciu solemn în biserica Sf[intei] Sofii, de față fiind împăratul și solii întorși de la Lyon, s-au citit evanghelia grecește și latinește, după care s-au pomenit papa Grigorie X ca arhipăstor suprem al bisericii apostolice și papă ecumenic. Cu tot decursul în aparență favorabil al uniunii, îndeplinite în mod formal, ea dete de fund pe de o parte din cauza sentimentului latent de neatârnare al clerului grecesc
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
chiar cercul familiei sale. El permise să nu se îngăduie îngropăciunea bisericească a tatălui său chiar; încuviință escluderea mumei sale de la {EminescuOpXIV 136} Serviciul divin pe câtă vreme nu va fi iscălit osânda soțului ei; el dete voie de-a nu se pomeni în biserică soția sa chiar, care cu toată târzia ei pocăință n-a fost eliberată înaintea morții de prihana răspândită asupra nației întregi prin complicitatea sacrilege cu latinii. Dar silințele sale pentru a aplana cu binele cearta religioasă rămaseră fără
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe Eltimeres rămăsese cu totul zădarnică. Eltimeres se dete în partea lui Sfentislav și uni oștile sale cu ale acestuia. Oștile lor unite pustiiră ținuturile de lângă Em și siliră pe cele mai multe tării și orașe să li se supuie, între cari pomenim îndeosebi Ktenia si Rosokastron; alte orașe mult mai importante și mai depărtate, precum Sozopolis, cu localitățile de primprejur, apoi Agathopolis și Anchialos, suspinau cu cele din urmă răsuflări și se deprindeau cu ideea de a se preda în curând. Andronic
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]