4,173 matches
-
a cunoașterii preferam termenul “limfoid” în loc de “limfocit”, populațiile celulare limfocitare fiind foarte heterogene. Pot fi evidențiate și fenomene caracteristice fazei reparatorii a proceselor inflamatorii: angiogeneza și fibroplazia. IOAN PAUL50 Inflamațiile cronice durează luni și chiar ani și sunt caracterizate prin predominantă răspunsurilor reparatorii, fibroplazia și angiogeneza, eventual intricate cu celule imune sau chiar formațiuni celulare mai mult sau mai putin organizate, prin intervenția unor mecanisme imune: inflamațiile granulomatoase. Subliniem și evoluția ciclica a unor procese inflamatorii, cu apariția în masă unor
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
O prima încercare de sistematizare stadiala le-ar aparține lui Giraudet R. și colab. (1986Ă, care au semnalat existența a 4 stadii evolutive: - stadiul inițial sau de inițiere; - stadiul de amplificare; - stadiul de stabilizare; și - stadiul de rezoluție. Bazat cu predominantă pe modificările morfopatologice din cadrul inflamațiilor, în 1989 am stabilit existența tot a 4 stadii, morfopatologice: - stadiul alterativ sau de agresiune; - stadiul exsudativ sau defensiv primar; - stadiul proliferativ sau defensiv secundar; și - stadiul de organizare și reparare a țesuturilor alterate. Crespeau
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
platforma inflamatorie: granulocitele neutrofile în primele 6-8 ore, macrofagele după 8-12 ore și în final limfocitele după 24 ore. 3. Stadiul reparator necesită oprirea agresiunii sau eliminarea agentului flogogen. El se caracterizează prin constituirea unui țesut conjunctiv cicatricial format cu predominantă printr-o înmugurire conjunctivo-vasculară. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 53 Cercetările numeroase întreprinse asupra diferitelor etape din cronologia inflamațiilor ne mai permit unele sublinieri privind rolul endoteliului vascular și interrelațiile lui cu moleculele de adezine; rolul proteinelor de faza acută, a metaboliților
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
cell adhesion molecule-1Ă este prezentă pe venulele cu endoteliu înalt din plăcile Peyer, lamina propria din glanda mamara în timpul lactației și intervine în migrația leucocitara din mucoase. 5. PECAM-1 (platelet endothelial cell adhesion molecule-1 sau CD31Ă este exprimată constitutiv și predominant pe celulele endoteliale și plachete. Este prezentă de asemenea pe celulele CD8, pe monocite și pe granulocite. Intervine în migrația transendotelială a monocitelor și a granulocitelor neutrofile (Wathier H., Lebranchu Y., 1997Ă. Fig. 2.3. Moleculele de aderenta endoteliala din
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
bronhiseptica CRP crește până la de 95 ori (Eckersall, 2000Ă. Dacă din punct de vedere biochimic decelarea lor crescută poate fi un argument în favoarea unei inflamații, MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 59 din punctul de vedere morfopatologic, proteinele de faza acută au valoare predominant teoretică facilitând explicarea complexității proceselor inflamatorii. ROLUL METABOLIȚILOR ACIDULUI ARAHIDONIC Cercetările ultimelor decenii au relevat apariția în focarele inflamatorii și a unor derivați catabolici ai acizilor grași polinesaturați (PUFAĂ și mai ales ai acidului arahidonic, reprezentați prin prostaglandine (PGE1 și
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
deosebește de transsudat (lichid interstițial acumulat excesiv în cavități sau în țesuturiă prin bogăția în proteine, inclusiv fibrinogen și fibrina. Este bogat în enzime și are reacție acidă. În contact cu aerul se poate coagulă într-o masă gelatinoasa. După predominantă diferitelor elemente sanguine, exsudatul poate fi clasificat în exsudat: seros, fibrinos, hemoragic și purulent. Exsudatul seros se caracterizează prin predominantă plasmei bogată în proteine. El se apropie cel mai mult de caracterele transsudatului și macroscopic numai coagularea proteinelor în contact
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Este bogat în enzime și are reacție acidă. În contact cu aerul se poate coagulă într-o masă gelatinoasa. După predominantă diferitelor elemente sanguine, exsudatul poate fi clasificat în exsudat: seros, fibrinos, hemoragic și purulent. Exsudatul seros se caracterizează prin predominantă plasmei bogată în proteine. El se apropie cel mai mult de caracterele transsudatului și macroscopic numai coagularea proteinelor în contact cu aerul sub forma unui gel permite diferențierea. În laborator se utilizează reacția Rivalta pentru determinarea concentrației proteice. Cu cat
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
ajungând în general la 1,022 și chiar 1,040; albuminele depășesc 3 g%; reacția este acidă; conține rare elemente figurate și este adesea sediul unor mari cantități de germeni (Tabel 2.4Ă. Exsudatul fibrinos se individualizează prin prezența și predominantă fibrinogenului în masă plasmatica extravazată, care în contact cu tromboplastina și trombina țesuturilor alterate se va transforma în fibrina. Fibrina se depune că o peliculă reticulara cenușie-gălbuie la suprafață mucoaselor, seroaselor, în marile cavități sau în spațiile de difuziune perifibrilară
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
cu tromboplastina și trombina țesuturilor alterate se va transforma în fibrina. Fibrina se depune că o peliculă reticulara cenușie-gălbuie la suprafață mucoaselor, seroaselor, în marile cavități sau în spațiile de difuziune perifibrilară din țesutul conjunctiv. Exsudatului hemoragic îi este proprie predominantă în lichidul extravazat a hematiilor la mamifere și a eritrocitelor la păsări. Se pune problema: hematiile sau eritrocitele prezente în exsudat sunt celule inflamatorii sau sunt elemente normale antrenate de lichidele și celulele emigrate în focarele inflamatorii. Datele de care
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
in vitro câtși în vivo Microbiologic steril obișnuit prezenți agenții etiologici Citologic celule mezoteliale, foarte rareleucocite sau eritrocite multe leucocite sau/și eritrocite Conținut i i foarte scăzut bogat Definește absența proceselor inflamatorii prezenta inflamațiilor Exsudatul purulent se caracterizează prin predominantă leucocitelor în lichidul extravazat. Leucocitelor extravazate li se adaugă celulele locale deprinse din nișă lor ecologică prin actul migrației; celulele sau resturile celulare rezultate din conflictul leucocite-agresori; proteine produse și puse în libertate de celulele locale la semnalele agresorilor, etc.
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Examenul morfoclinic al puroiului permite decelarea a doua componente esențiale: solidă și lichidă. Componentă solidă este reprezentată prin elementele figurate ale sângelui, prin celulele locale, fibrele de colagen și de reticulina cât și prin agentul etiologic. În raport cu elementul celular sanguin predominant, se cunosc exsudate purulente predominant: - neutrofilice, respectiv heterofilice la iepuri și păsări, cele mai frecvente; - monocitare, în infecțiile cu Listeria monocitogenes ; - eozinofilice în inflamațiile alergice și în infestațiile parazitare; - limfocitare, în infecțiile cu evoluție subacută și cronică, la rumegătoare și
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
asupra răspunsului inflamator, promovată de Paul Riegler (1912Ă și continuată de discipolii lui: M. Mihăilescu, V. Ciurea, Constantă Adameșteanu și actualii elevi ai acestora, admițând că în orice proces inflamator se constată triada: alterare-exsudație-proliferare, din care una dintre laturi este predominantă deosebim: 1. Inflamații predominant alterative; 2. Inflamații predominant exsudative; 3. Inflamații predominant proliferative. Este adevărat că modificările alterative, uneori sunt mai puțin decelabile, decât modificările exsudative, care sunt mai tumultoase; că adesea modificările alterative sunt de ordin celular sau chiar
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
aportul sporit de sânge și permeabilitatea vasculara mărită înseamnă și un aflux sporit de anticorpi MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 117 în focar prin trecerea acestora din circulația generală și că atare înlâlniri și conflicte antigen-anticorp de intensități variabile. Includem în cadrul inflamațiilor predominant alterative: - inflamațiile parenchimatoase, - inflamațiile necrotice și recent - inflamațiile apoptotice. Inflamațiile parenchimatoase Inflamațiile parenchimatoase, acute sau toxice se caracterizează prin afectarea organelor bogate în parenchim, în țesut funcțional specific, ca: miocardul, ficatul, rinichii, etc. Predomina modificările distructive ale celulelor parenchimatoase: citoliza
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
al bolii de Gumboroă la 3 zile P.I. Aspectul este recunoscut în literatura de specialitate și se caracterizează macroscopic prin mărirea în volum a bursei, culoare roșie-violacee a pliurilor și histologic, fragmentarea cromatinei bursocitelor în nucleozomi punctiformi. INFLAMAȚIILE PREDOMINANT EXSUDATIVE Predominantă în țesuturile inflamate a unuia sau a altuia dintre tipurile de exsudat determina formele morfologice ale inflamațiilor predominant exsudative. Se deosebesc astfel inflamații: seroase, fibrinoase, hemoragice, purulente, gangrenoase, catarale, limfomonocitare etc. Cheville N., (1976Ă adaugă și inflamațiile cristaline din guta
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
exsudativa pare să fie determinată pe de o parte de dezvoltarea filogenetica și ontogenetica a gazdei iar pe de altă parte de agentul etiologic. Se observă astfel o frecvență mai mare a inflamației seroase la cabaline și la carnasiere și predominantă inflamațiilor fibrinoase la taurine, ovine și suine. Virusurile așa cum am menționat, determină inflamații limfomonocitare, IOAN PAUL120 iar majoritatea bacteriilor, inflamații predominant granulocitare neutrofilice (purulenteă. Inflamații predominant exsudative → —→ mucocelulare sau descuamative → catarale —→ cataral purulente → limfomonocitare → cristaline Inflamațiile seroase Inflamațiile seroase sunt
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
extensiune variabilă. Consistentă țesuturilor edemațiate poate fi „lemnoasa” în pasteureloza rumegătoarelor sau „păstoasa” în celulitele aviare. Și culoarea zonelor afectate diferă de la cenușie - roșiatica la gălbuie. Examenul histologic relevă distrugerea accentuată a teritoriilor afectate. Inflamațiile papulo-veziculoase sunt cantonate cu predominantă la nivelul pielii și a mucoaselor și se caracterizează prin acumularea exsudatului sub forma unor papule sau vezicule în grosimea epiteliilor afectate. În papule, exsudatul este localizat predominant interstițial și determina apariția unor proeminențe emisferice cenușii- roșiatice de IOAN PAUL122
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
vezicula se numește „afta”, stomatita papuloasă, boala veziculara și boală veziculoasa a suinelor etc. Inflamațiile fibrinoase În cadrul inflamațiilor fibrinoase cunoscute și sub denumirea de inflamații pseudomembranoase, majoritatea patologiștilor deosebesc două forme morfoclinice: crupală și difteroidă. Inflamațiile crupale se caracterizează prin predominantă în exsudatul inflamator a fibrinei, component final al sistemului coagulării sângelui, respectiv a polimerizării fibrinogenului în fibrina, în prezența tromboplastinei și a trombinei tisulare. Exsudatul fibrinos apare sub forma unei pelicule sau pseudomembrane cenușii gălbui de grosimi variabile, la suprafață
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
pleuropneumonie actinobacilară acută, în ficatul găinilor cu colibaciloza subacută etc. Fiind o inflamație de graniță, denumirea se menține mai mult pentru organele compacte și evoluțiile rapide ale unor leziuni gastrointestinale („carbunculii" din antraxă. Inflamațiile purulente Inflamațiile purulente se caracterizează prin predominantă exsudatului leucocitar, care împreună cu elementele locale distruse și lichidul tisular excesiv formează puroiul. Pentru a sublinia caracterul evolutiv, agresiv al procesului se utilizează și termenul de inflamație supurativa. După celulele predominanțe în exsudatul purulent, respectiv în puroi, putem deosebi
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
descuamativ, forma cea mai frecventă a inflamației catarale (Fig. 2.28Ă. Uneori, descuamația este atat de pronunțată încât lamina propria rămâne denudată. Această distrugere accentuată este elementul determinant pentru unii cercetători de a considera inflamația catarala că o inflamație alterativă predominant descuamativa. Nu împărtășim acest punct de vedere. Fig. 2.28. Mastita (mamităă catarala. Destinderea acinilor prin exsudat și celule descuamate din pereții acinari. PAS, x 200. Morfologic, privind aspectele pur static, în majoritatea cazurilor nu se decelează decât descuamarea celulară
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
exsudat și celule descuamate din pereții acinari. PAS, x 200. Morfologic, privind aspectele pur static, în majoritatea cazurilor nu se decelează decât descuamarea celulară cu hiperemie și hemoragie mai mult sau mai putin pronunțate, procesul apărând deci că o modificare predominant alterativă. Dacă privim însă procesul inflamator dinamic și în toată complexitatea lui, constatăm că modificările alterative din MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 131 inflamația catarala sunt secundare modificărilor exsudative care se continuă și după descuamarea mucoasei. Acesta este considerentul pentru care includem
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
patogeni se eliberează în țesuturi substanțe biologic active (citokine și interleukineă care determină hiperplazia și diferențierea celulelor mezenchimale în direcție histiocitară sau limfocitara în raport MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 133 cu specia gazdă. Astfel, la cabaline și la carnasiere se constată predominantă celulelor histioide, în timp ce la taurine, ovine, suine și păsări domină elementele limfoide. Tabel 2.12 Clasificarea inflamațiilor predominant proliferative Celulele hiperplaziate constituie insule sau focare de diferite dimensiuni în stroma organelor, comprimând și orientând spre citoliza celulele parenchimului local. Focarele
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
putin conturate morfoclinic, cum sunt: pododermatita plasmocitară, stomatita plasmocitară, enterita limfoplasmocitară, sinovita plasmocitară, etc. (Fig. 2.33Ă Fig. 2.33. Inflamația plasmocitară (după Tizardă Chiar dacă aspectele macroscopice variază în raport de specie și organele afectate, examenul histologic atrage atenția prin predominantă în țesuturile lezionate a plasmocitelor și a limfocitelor în număr variabil. Pot fi observate și plasmocite cu corpi Russell, așa-numitele celule ale lui Mott (Gross T.L. și colab., 1992; Solcan Gh. și colab., 2003; M.V.M., 2005Ă. Inflamațiile eozinocitar-eozinofilice Inflamațiile
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și a limfocitelor în număr variabil. Pot fi observate și plasmocite cu corpi Russell, așa-numitele celule ale lui Mott (Gross T.L. și colab., 1992; Solcan Gh. și colab., 2003; M.V.M., 2005Ă. Inflamațiile eozinocitar-eozinofilice Inflamațiile eozinocitar- eozinofilice se caracterizează prin predominantă eozinocitelor, eozinofilelor sau ale ambelor tipuri celulare în MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 137 teritoriile inflamate. Considerăm oportun să subliniem că denumirea de eozinocite se acordă granulocitelor eozinofile tisulare, iar cea de eozinofile se rezervă granulocitelor din compartimentul medulovascular. Ambele tipuri pot
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
această fază intervin mediatori celulari că: factorul de activare a fibroblastelor (M-FAFĂ, produs de monocite, care induce secreția de precolageni și colageni, ce vor spori fibroplazia locală. În raport de stadiul evolutiv al inflamației, în teritoriile afectate se constată predominantă fibroblastelor și a vaselor sanguine de neoformație sau a fibrelor argentafine și de colagen, putându-se vorbi de: inflamații fibroase celulare și acelulare sau mai corect paucicelulare, sărace în celule. Exteriorizarea macroscopica a inflamației fibroase se face prin reducerea în
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
granulomul tuberculos fiind considerat că prototip al granuloamelor infecțioase (Wilkinson și White, 1966Ă; Dannenberg și colab., (1972Ă citați de Warren (1980Ă. Ultimele decenii ale secolului XX au diferențiat în cadrul inflamațiilor granulomatoase o serie de procese în care componentă exsudativa este predominantă, imprimând focarelor un caracter fibrino purulent. Este așa -numita inflamație piogranulomatoasă, întâlnită în literatura anterioară sub denumirea de inflamație granulomatoasă predominant exsudativa. Este prezentă în morva și mai ales în granuloamele micotice. Subliniem și faptul că Thomson R.G. (1984Ă include
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]