95,170 matches
-
da, sper că ați anticipat, deja, au gumă la un capăt. Roz sau albă. Moale, cu acel gust inconfundabil care te determină să nu le mai scoți din gură minute în șir. Casiera s-a uitat la mine cu aceeași privire ca a doamnei Geta, bineînțeles că nu putea să fie decât tot o curvă. Și încă una fără șanse de reabilitare. Mirarea ei mi-a creat de la bun început o stare de stres. Părea intrigată de faptul că nu ieșeam
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
aproape, semăna cu o păpușă. O păpușă stricată. Iar ochii erau deschiși, ar fi sărit din orbite, ca să țopăie pe trotuare, dar nu au putut. Au rămas acolo, privind către nimic. Așa văd morții, nu avem cum să înțelegem acea privire. Numai după ce o să murim vom avea ocazia să pricepem, sper, ce poți vedea în... cealaltă viață. Viața de apoi. Cu sau fără Împărăția Cerurilor despre care se vorbește atât. Eu cred în ea. De mic am crezut. Mama mă punea
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
a desfăcut picioarele și între ele, fie că vă vine să credeți, fie că nu, avea o ascuțitoare imensă... De-abia atunci m-am trezit. Un vis ca toate visele, aș spune, cineva - un doctor, bineînțeles, halat alb, nelipsitul stetoscop, privire blândă și voce persuasivă ar putea să vină cu interpretări de tot râsul, de pildă că am mustrări de conștiință fiindcă am făcut ceea ce am făcut, cu Lord, cu pistruiata, cu alții despre care încă nu v-am spus nimic
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
că ar trebui să mi iau un câine. Îi voi pune numele Lord și vom merge în parc, după amiaza, eu voi citi un ziar pentru a afla ultimele știri, iar el va sta tolănit în iarbă și va atrage priviri admirative. 28 martie În ziarul de azi, un redactor tâmpit a scris că sunt Asasinul cu Creion. Sună ca dracu`, trebuie să-mi dați dreptate. Am decupat articolul - știu, seamănă cu o scenă dintr-un film polițist, nu contează care
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
în SUA, așa că grupul a trebuit să-și revizuiască strategia. Preocuparea pentru diferențiere este foarte importantă, dar creativitatea cu orice preț pe fondul ignorării gusturilor și valorilor publicului poate duce la pierderi enorme, așa cum s-a întâmplat cu Benetton. O privire de ansamblu asupra companiei Grupul Benetton a fost fondat în 1965, ca parteneriat, de către familia Benetton în Ponzano Veneto, Italia. În 1978 a fost reorganizat ca o companie cu răspundere limitată. După o reorganizare corporatistă, în 1985 compania a adoptat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
pe a simți. În urma unui avion pe cer rămâne o urmă, un mic norișor. Ne-am pierdut dreptul la un cer senin; ceea ce este deasupra noastră (în imediata vecinătate, să spunem) nu mai este opera hazardului. Cum să mai răzbată privirea noastră, prin atâtea semne ale puterilor umanului, către Dumnezeu? Propriile activități încep să se interpună între noi și astrul nostru; posibilitățile pe care energia electrică ni le oferă fac ca Soarele să-și piardă importanța inițială. Însă în construcția umanului
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
dar creează, în același timp, alte în(depărtări). Ne învecinăm cu ceilalți prin intermediul tehnicii uitând totuși să fim în apropierea lor, ratând modul esențial al apropierii. Pentru noi apropierea înseamnă predominant dez-depărtare (ca înlăturare a distanțelor spațiale) și nu empatie, privire atentă, lăsarea celuilalt să vină în vecinătatea noastră esențială. Datorită tehnicii celălalt e acolo fiind aici, și e aici fiind acolo. Știind că tehnica ni-l poate aduce aproape nu ne preocupăm de el atunci când este lângă noi; nu-l
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
mari (pentru noi) pe care le-am făurit de-a lungul timpului; poate să aibă, deci, drept cauză lipsa măsurii în imaginar. Întâlnim câteodată bătrâni cu fețe crispate, al căror chip rezumă propria viață drept nemulțumire; crisparea este determinată de privirea ațintită continuu asupra propriilor nerealizări, asupra resturilor rămase neîmplinite din ceea ce au visat. Crisparea lor indică faptul că îi consideră pe alții vinovați pentru propriile nerealizări, pentru inabilitatea lor de a imagina doar în orizontul posibililor proprii. Sunt supărați pe
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
însă a fi în sensul concret al termenului; un fel de a fi de față care este fost chiar în momentul prezenței. De altfel, turistul consideră deja, fiind acolo, că a fost în acel loc, din punctul de vedere al privirii pe care și-o aruncă din viitor. Vede totul din perspectiva poveștilor pe care o să le spună (ba chiar o să și le spună) la întoarcere. A filma, a fotografia și a culege suveniruri reprezintă manifestări concrete ale acestei vizitări din
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
viitorului, ca fost în acel loc. Sensul lui acasă se conturează mai bine după ce ai fost plecat; mai mult chiar, după ce ai suferit tentația altor acasă, împins fiind de acel ubi bene... . Întoarcerea acasă e, abia atunci, o întoarcere a privirii spre acasă, spre propria casă. (Dacă descompunem cuvântul casă, acesta pare a sugera că mediază aflarea sensului propriei existenței: casa e un pentru ca să aflăm de ce existăm). Într-un fel, celălalt este o extensie a conștiinței noastre: prin intermediul lui ne vedem
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
erorile colective au efecte mult mai nocive decât cele individuale. Pentru exemple de erori colective este îndeajuns să privim secolul XX. Am întâlnit la țăranii români o zicală ciudată: "unde e multă minte e și multă prostie". La o primă privire sunt tentat să cred că este un mecanism de apărare (în sensul de liniștire a conștiinței) față de lucrurile stranii pe care le-au văzut la oamenii cu carte. Dacă mă gândesc însă la evoluția științei din secolul XX și la
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
să soluționăm dilema printr-un iluzoriu noi). Raportat la timp, e o Fata Morgana a veșniciei: dacă "ai" frumusețea ei poți trăi o clipă cu sentimentul că ai totul. Ciudat e faptul că mare parte din valoarea ei stă în privirile celorlalți; de aici atât mândria cât și chinul ce te poate duce în vecinătatea iadului. Iar dacă n-ai fi întâlnit-o ai fi trăit toată viața cu sentimentul unei lipse, a unei absențe ce pare uneori absența ta de la
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
ale noastre) ce vor să facă din noi obiectele dorințelor lor. Paradoxul e că dacă se arată de la început ca subiecte ale propriilor dorințe ne enervează; semn că ne place să fim păcăliți. Atracția unei femei frumoase este sporită de privirile îndreptate asupra ei. Ceea ce ne arată că esența frumuseții nu se găsește atât în ceea ce considerăm frumos în mod subiectiv cât în însuși faptul că-l considerăm, noi toți, frumos. Frumusețea femeii frumoase este dată de contextul cultural în care
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
regulă și nu de a arăta că regula admite excepții. Emoțiile sunt deseori identificate cu răsunetul lor corporal, simbolul lor cel mai frecvent fiind inima. Ceea ce explică încercările de a găsi sediul sufletului în zona toracică. Însă asta e o privire "din afară" pe care o aruncăm propriilor emoții. ٭ Holocaustul dă seama de apropierea dintre bine și rău, de modul în care o națiune bună (în termeni de eficiență mai ales) poate săvârși răul. Este posibil ca însăși ideea de principiu
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
actele împotriva oricărei forme de discriminare ce afectează Mișcarea Olimpică; e) să încurajeze puternic, prin măsuri potrivite, promovarea femeilor în sport la toate nivelele și în toate structurile, în particular în corpurile executive ale organizațiilor sportive naționale și internaționale cu privire asupra aplicării stricte a principiilor egalității dintre femei și bărbați; f) să sprijine și să încurajeze promovarea eticilor sportive; g) să decidă eforturile sale pentru a asigura că în sporturi spiritul fair-play-ului triumfă și violența este interzisă; h) să ducă
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
pe scară mondială, iar în interiorul statului, „elitele naționale tind să participe la extinderea modelului sportiv dominant. Căci, trebuie recunoscut că sportul este asociat unor valori precum liberalismul democratic, spiritul de competiție și performanță, fair-play-ului, spiritului de echipă și uneori unui privire veniturile nete ale OCOG de la ultima ediție ale Jocurilor Olimpice de la Atena, 2004. Comitetul Internațional Olimpic ca miză politică în relațiile internaționale 64 anumit ostracism și șovinism. Dincolo de aceste valori intrinseci ale sportului, alte norme și valori inerente mediului său înconjurător
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
Își lăsase liber calul să pască iarba Încă cu rouă, Își suflecase mânecile și aplecându-se Își spălă fața În apa izvorului. Fluiera ușor un cântec pe care Îl știa din copilărie.Zâna privea și nu putea să-și ia privirea de la voinicul acela care avea sabia la brâu. Păsările cântau Întrecându-se În triluri, iarba era presărată cu flori Înmiresmate. Flăcăul Își luă calul alb de frâu, Încălecă și se pierdu În desiș.Era Făt-Frumos. Seara, când toate vrăjitoarele se
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
sub căldura aceea Înăbușitoare. Cum mergea negustorul pe drumul prăfuit, se Întâlnește cu doi drumeți care i-au atras numaidecât atenția: unul era foarte bătrân, cu o barbă alba ca neaua și cu straie lungi de un alb strălucitor.Avea privirea blândă și pătrunzătoare, mersul lin și se sprijinea Într-un toiag. Celălalt, mai tânăr, avea barba deasa și ochii vioi, blânzi și ducea o desagă.Era Dumnezeu și Sf.Petru. După ce și-au dat binețe, Dumnezeu l-a Întrebat pe
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
pentru sărmana Moldova.Iar Ștefan cel Mare, unde era bătălia mai crâncenă și mai grea, acolo se avânta, lovind În stânga și În dreapta cu paloșul său făcând dreptate țării.Și Își Încuraja voinicii cu vorbe bărbătoase și Își Îngrozea dușmanul cu privirea-i tăioasă ca oțelul. Turcii n-aveau Încotro și văzându-se bătuți, făceau cale Întoarsă și plecau de unde au venit și mai rușinați și mai de ocară.Iar Ștefan Își aduna morții de prin văi și-i plângea pe fiecare
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
copii ajunseră să se certe(așa sunt copiii).La un moment dat , fiul lui Traian i-a spus aniversatei: Nu ești decât o fată mândră și răzgâiată! Cei drept, cam așa era. Fata se Încruntă, strânse pumnii, Îl fulgeră cu privirea pe sub sprâncenele dese, se repezi la el, Îi smulse sabia și i-o aruncă În fântâna lângă care se aflau. Baiatul, care ținea la sabia lui, luă globul de aur al fetei și-l aruncă sus, sus de tot, spre
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
dreptate. Se făcu o liniște de mormânt.Nimeni nu mai râdea, nimeni nu mai vorbea, se oprise și muzica.Se auzeau numai cei doi copii care țipau și povesteau. Cei doi conducători de oști, Decebal și Traian, se fulgerară cu privirea.Se ridicară brusc În picioare și-și spuseră vorbe tăioase: -V am primit În casa mea și v-am omenit ca pe niște oaspeți de seamă! zise Decebal. -Nu voi mai calcă În casa asta decât cu război! răspunse Traian
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
la locul stabilit, fără a mârâi unele la altele și fără a-și arăta colții, se arătă și leul.Le salută scuturându-și coama, Își puse labele din față pe un trunchi răsturnat, apoi le Învălui pe toate cu o privire severă.Îndată Începu să le vorbească cu glasul lui răgușit și le explică pricina pentru care s-au adunat aici așa de dimineață. Regele avea nevoie de un sfetnic la tron, un sfetnic bun, corect, răbdător cu norodul, nu avea
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
dus la nici o secție de poliție. Dar a venit el. Și a început iar să mă piseze cu tot felul de întrebări. Mă enervam ușor și eram violent. Abia mă abțineam să nu-i plesnesc una peste gură. Observasem că privirea lui era lipită de mica mea panoplie, în care așezasem două pistoale de-ale lui bunicu', din Primul Război Mondial, un pumnal, o sabie, o arbaletă... Am recurs atunci la o șmecherie, la un acord între mine și el. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
aveam de rezolvat. Era noapte târziu când toți ai casei s-au liniștit, fiecare prin colțul lui. Nevastă-mea dormea și eu nu puteam închide ochii. Am reluat ziarul ce lunecase pe covor și am încercat să citesc câteva rânduri. Privirea mi-a fost atrasă de o fotografie. Da, ăsta era omul meu! Securistul meu! Aproape am sărit din pat, trezind-o și pe nevastă-mea. Ce-i, ce s-a întâmplat? mă întrebă neliniștită. Nimic, nimic, am să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
întâi. Cu o întârziere de câteva minute, când sala era deja plină, a apărut și "domnul" Argatu. S-a așezat liniștit, cu o foiță de hârtie pe masă și a început să ne vorbească despre programul lui liberal. Trecea cu privirea peste noi toți și se opri asupra mea. Privirea aceea n-am s-o uit mult timp. Era, în ea, frică. Acum e rândul meu, parcă-i spuneam! Ne-am studiat îndelung. La sfârșitul întâlnirii am plecat din sală. Programul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]