5,549 matches
-
cel rău și să mărturisească credința creștină în numele pruncilor inconștienți. Acestei idei îi subscriu în zilele noastre neoprotestanții. Autorul sfânt le răspunde că nașul nu înlocuiește pruncul în acest act, ci asigură că ceea ce face el acum va face și pruncul, luându-și răspunderea să-l educe în această direcție. „De fapt, pruncul nu va putea rămâne fără o educație favorabilă credinței sau contrară ei. Creșterea pruncului nu se face într-un gol. Neoprotestanții înșiși îi dau o educație în sensul
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
îi subscriu în zilele noastre neoprotestanții. Autorul sfânt le răspunde că nașul nu înlocuiește pruncul în acest act, ci asigură că ceea ce face el acum va face și pruncul, luându-și răspunderea să-l educe în această direcție. „De fapt, pruncul nu va putea rămâne fără o educație favorabilă credinței sau contrară ei. Creșterea pruncului nu se face într-un gol. Neoprotestanții înșiși îi dau o educație în sensul credinței lor. Deci nu lasă pruncul într-o completă neinfluențare a voinței
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
pruncul în acest act, ci asigură că ceea ce face el acum va face și pruncul, luându-și răspunderea să-l educe în această direcție. „De fapt, pruncul nu va putea rămâne fără o educație favorabilă credinței sau contrară ei. Creșterea pruncului nu se face într-un gol. Neoprotestanții înșiși îi dau o educație în sensul credinței lor. Deci nu lasă pruncul într-o completă neinfluențare a voinței și cugetării lui. Botezul lor la douăzeci de ani va fi și el rezultatul
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
educe în această direcție. „De fapt, pruncul nu va putea rămâne fără o educație favorabilă credinței sau contrară ei. Creșterea pruncului nu se face într-un gol. Neoprotestanții înșiși îi dau o educație în sensul credinței lor. Deci nu lasă pruncul într-o completă neinfluențare a voinței și cugetării lui. Botezul lor la douăzeci de ani va fi și el rezultatul unei educații ce li s-a dat, al unei influențe exercitate asupra lor. Nici ei nu vin la botez într-
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
Stăniloae, nota explicativă nr. 119, în vol. Sfântul Dionisie Areopagitul, Despre ierarhia bisericească ..., p. 134). footnote>. Documente aparținând veacurilor VIII, IX și X relevă și ele că „Botezul se administra imediat după naștere, fără a se depăși anul, cu osebire pruncilor care veneau pe lume înainte de Paști sau Rusalii. Același lucru caracterizează veacul al XI-lea, deși n-au lipsit numeroase excepții și obiceiuri locale”<footnote † Nicolae, Mitropolitul Banatului, op. cit., p. 143. footnote>. Despre combaterea celor care amânau botezul până la moarte
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
Unicul lucru pe care nu i-l pot da este harul lui Dumnezeu, prezența Sfintei Treimi, prin har, în sufletul său. Este un dar pe care îl fac copilului lor, dar acesta nu poate fi impus, ei nu pot trata pruncul ca pe ceva din propriul șeptel, deoarece la această inițiativă a lui Dumnezeu, el trebuie apoi să-și dea adeziunea personală, sub forma libertății, a asentimentului și a supunerii. Un dar care „va fi experimentat în viață, după măsura în
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
și înțelepciunii ? Viața ca reprezentare: la nivelul de jos pământul care ne ține, sub care crește iarba și există viață. Cei doi părinți își cresc (separat) fata și băiatul care își unesc destinele, împlinind cercul familiei din care să răsară pruncii, apoi nepoții. Activează o viață, mai lungă decât până la maturitate, scăzând în puteri și importanță socială. Revigorarea scurtă e legată de nepoți. Moartea și amintirea. D. V. M. SPRE NEUITARE: 1531 Atestarea satului. 1809 (înainte de) prima biserică din zid, cu
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
noastră, fiindcă șederea noastră aici, în palatul celor suspuși, nu dă exemplu bun celorlalți» (p. 831). Crăciunul la Grecio 9. ...În conventul din Grecio, acolo unde Fericitul Francisc, cu ocazia sărbătorii Nașterii Domnului, a cântat Evanghelia și a realizat reprezentarea pruncului din Betleem folosindu-se de o iesle, de fân și de un copilaș (p. 442); episodul este relatat foarte des în biografia sa (p. 451). Un bărbat răstignit coborât de pe cruce 10. Cred cu multă certitudine că așa cum Fiul lui
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
presupunem existența unui fior strict estetic, care condiționează aprecierea. Însă analogia acceptă aici (faptul merită semnalat ca excepție!) reversibilitatea, sugerând suprapunerea trăirii estetice peste nedezmințita atracție erotică. Iată în ce termeni e percepută uneori arta: "[...] o madonă de Roselli, cu pruncul în brațe, își arată obrazul ei rotund, gras și fără ideal". Un aer gnostic, în linia doctrinelor dualiste, se degajă din formulările acestea tranșante (de nuanță... bovarică, desigur), atenuate doar rareori, sub presiunea efectului narcotizant al frumuseții plasticii feminine. De
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
mînă cugetul? Nu beau eu apă numai cu zeii Anunnaki? Nu glod mănînc în loc de pîine? Nu sorb în loc de bere mîl ? Au nu deplîng bărbații plecați de lîngă soațe? Au nu plîng fete smulse din brațul celor dragi? Nu plîng plăpînzii prunci, cosiți mult prea devreme? Străjerule, te du, deschide-i poarta, Primește-o după datina străveche!. Urmează ritualul trecerii prin fața celor șapte porți infernale, pînă ce oaspetele „de sus” ajunge în fața stăpînei întunericului, noroiului și plîngerii. La fiecare poartă, Iștar este
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
veselește, C-o-nchinăm cu sănătate. Nu putem vorbi, aici, de „bestiar” și încă „fabulos”, ci de animalele obișnuite din jurul casei, dragi omului și lui Dumnezeu. În ieslea boilor a fost îngăduită Fecioara, cînd i-a venit sorocul să nască prunc sfînt. Nu a găsit liniște lîngă tulpina plopului, care nu înceta să-și miște zgomotos crengile și frunzele; nici în grajdul cailor neastîmpărați și enervant de sforăitori. Cuprinsă de amărăciune, Maica a cerut sfatul înțeleptului Crăciun: - Ce să mă fac
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și pacificatoare a zeilor. Ne-o spune foarte convingător Silvia Chițimia: „În mod firesc, alimentul magic va fi legat, într-un fel sau altul, de figurile Marii Zeițe, adoptate în diverse epoci și culturi tradiționale”. Și: ”Alăptat la sînul mamei, pruncul asimilează substanțialitatea lumii, esența ei vitală. Universul este pentru el, precum în metafora poetică a lui Ion Barbu, o miraculoasă revărsare de «căldări de mări lactee». El trăiește total cufundat într-o lume a laptelui, într-un adevărat spațiu galactic
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Îmi povestea mama că în apartamentul de la stradă locuia un evreu, unul Leon, croitor sau cizmar, nu mai ținea minte ce era. Closetul se afla în fundul grădinii, printre stogurile de fân și culturile de legume. Odată, pe când eu eram încă prunc, mama m-a scos la soare într-un leagăn, un pătuț îngrădit, pus pe două tălpi arcuite, făcut de tata. Tarzan a venit și s-a culcat la umbra leagănului. Leon tocmai venea din fundul grădinii, de la closet. A ajuns
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
că vântul aspru siberian nu ajungea până la mine. Am scos pâine neagră, cazonă și slănină și m-am ospătat. Am tras și o dușcă din vodca dăruită de Mariusia, căci ea mă învățase să beau tării. Am dormit ca un prunc până a doua zi. Cu forțele împrospătate, vedeam viața ceva mai în roz. Mi-am spus că mergând așa, mereu spre Nistru, trebuia să reușesc. Am mers mereu prin imensitatea troienelor. Cât n-am dat peste așezări omenești, mergeam zi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
români, ca zestre de la mama sa Ilinca, fata lui Radu Vodă Basarab. Cea dintâi, Tudora, râzând inconștient, îi ducea de mânuță pe Barbu și pe Matei, care abia împleticea primii pași. A doua, Zamfira, purta pe fiecare braț câte un prunc, unul oacheș, băiatul ei, altul mai slăbuț, mai delicat, abia ținându-i-se de cămașă, Constantin, căutând pieptul blând unde-și găsea căldură și alinare. Bătrânul Preda Brâncoveanul le urma fără grai, în mâini cu două icoane cu ferecătură de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
iar cojocelul strâns pe trup îl făcea să pară și mai arătos. Avea de gând să deschidă poarta din spate, de puțini știută. Zamfira se așeză pe laviță și, lăsând băiețelul ei, începu să-l alinte pe Constantin, apoi, fără ca pruncul să-i ceară, își scoase țâța doldora de lapte și-i băgă sfârcul în gură. Zâmbind, copilul începu să sugă cu seriozitate, în timp ce ochișorii lui se topeau în ochii mari și negri ai țigăncii. Ea îl privea concentrat și buzele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ultima oară, din gâtul uscat al tatălui străbătu un răcnet prelung. Hoarda dezlănțuită se repezi spre cerdac. Jupâneasa Stanca, mută, se trase cu spatele în casă, trântind ușa de stejar, iar pe cerdac boierul Preda și Tudora, ținând în brațe pruncul Zamfirei, rămaseră la voia mulțimii. Când unul dintre seimeni ridică arma să-l pălească pe bătrân, ca scoasă din minți urlă Tudora: — Stați!... Mulțimea se opri, de parcă un farmec se abătuse asupra ei. — Staaați, ajunge, ajunge sângele boierului celui tânăr
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se întrebau cine-i fetișcana și răspunsul veni tot șoptit de la un știutor a toate: — E țiganca jupânesei, care-i dă țâță celui mic. — Ha, ha, îți lăsăm moșul, dacă ne dă două pungi cu galbeni înnumărați... Dacă ne dai pruncul, care-i finul măriei sale vodă, te lăsăm și pe dumneata în pace, he, he, jupânică..., râse un alt zdrahon din mulțime. Pungile vi le dăm, dar coconul, nu! zvâcni Tudora spre ușa casei. Doi seimeni îi tăiară calea și un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și-i asculta pe toți grecii din împărăție. Unii povesteau că s-ar fi pornit clopotele de la Sfânta Sofia să bată la miezul nopții, alții că s-ar fi schimbat chipul lui Iisus din nu știu care icoană de la Athos și acum pruncul nu mai este cum era, ci ar fi un prunc bălai cu ochi albaștri, semn că izbăvirea grecilor ar veni de la țarii ruși... Și câte și mai câte... Dar nu asta am vrut să zic. Vroiam să-ți spun că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că s-ar fi pornit clopotele de la Sfânta Sofia să bată la miezul nopții, alții că s-ar fi schimbat chipul lui Iisus din nu știu care icoană de la Athos și acum pruncul nu mai este cum era, ci ar fi un prunc bălai cu ochi albaștri, semn că izbăvirea grecilor ar veni de la țarii ruși... Și câte și mai câte... Dar nu asta am vrut să zic. Vroiam să-ți spun că atât eu, cât și mama suntem niște oameni cu picioarele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un cântecel născocit de ea. Amândoi, spătarul și doamna Ilinca, o priviră mirați căci trecuseră mai bine de patru ani de când vorbiseră între ei numai grecește și iată... Am primit și eu vești de acasă... E harnică noru-mea. Al patrulea prunc ce l-a adus pe lume e flăcău. Neica Dinu l-a botezat. Îl cheamă Constantin ca pe taică-său. — Să-ți trăiască, Stanco! Asta da, veste! Stanca veni cu pași ușori până la jilțul maică-sii, se lăsă în genunchi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-așa, îi ridică bărbia și o sărută lung pe buze, apoi înlănțuiți pășiră spre iatacul unde dormeau copiii, Constantin cuminte în patul lui, Ștefan în leagăn pe spate, cu brațele în sus sugând prin somn, pe laviță la perete, lângă pruncul ei, doica lui Ștefan; apoi trecură prin perdeaua grea de lână - de fapt o scoarță țesută la gherghef -, în cealaltă încăpere în care la lumina candelei, bucălate și gătite în dantele, dormeau fetele, minunea lumii, mândria Brâncoveanului: Stanca și Ilinca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se trage pricina în divanul cel mare, eu o să tac, măria ta, dreptatea este în mâna domnitorului țării. Cantacuzinii toți, pentru că erau de față toți frații, trebuiră să recunoască în Constantin Brâncoveanu nu pe nepotul lor, fiul Stancăi, rămas de prunc orfan de tată și crescut alături de ei, ci pe marele logofăt, adică pe primul ministru al țării. Ca prin farmec vodă se liniști, pentru că situația fusese limpezită. Sta în puterea lui să facă și să desfacă legămintele din testamentul doamnei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la Târgoviște! Și lui Radu îi place. Acum el a plecat peste deal la Câmpulung, că mâine e Sfântul Pantelimon. Doamne, cum să facă să-l țină mai aproape, pe lângă ea, așa ca să rămână și ea grea, să aibă un prunc frumos ca Bălașa... Mâine e Sfântul Pantelimon și gândul Stăncuței alergă spre dealurile blânde ale Câmpulungului. A dus-o și pe ea taica acolo odată, tot așa de Sfântul Pantelimon, demult când era mică. Taica încă nu era domn, să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
i-a spus șoptit: — Se spune că atunci când s-au răsculat seimenii și dorobanții în vremea lui Constantin Vodă Cârnul, de l-au ucis pe Papa Brâncoveanu, tatăl lui Constantin Voievod, au vrut să-l omoare pe vodă care era prunc pe atunci. Dar i-au potolit pe ticăloși, dându-le pruncul unei țigănci roabe, una Zamfira. Blestemații au ucis copilul țigăncii, lovindul de peretele cerdacului. De atunci se spune că, dacă n-ar vărui zidurile de fiecare Paște, ar apărea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]