29,373 matches
-
omogenului și eterogenului, universurile macro-fizice și biologice. Doar că, pînă acum, nu am cunoscut decît universul omogenizant al monoteismului, sau, dimpotrivă, universul etero-genizant al religiilor politeiste". Potrivit lui Lupasco, simbolul crucii "reușește această reunire a celor două materii într-o materie psihică". L-am întrebat atunci dacă tot ce există în lume este material. Lupasco mi-a răspuns: "Este materie-energie în sensul celor trei materii. Dar Dumnezeul pe care îl considerăm transcendent este, de fapt, un Dumnezeu al identității sau al eterogenității
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
în 1987, cu doi ani înainte de căderea lui Ceaușescu. DE LA ALCHIMIE LA RELIGIE Ideile lui Lupasco au atras atenția unui mare specialist în ezoterism occidental, Antoine Faivre, unul din apropiații lui Lupasco și care e citat de acesta în Universul psihic 7. În al său opus magnum, Acces la esoterismul occidental 8, Antoine Faivre scrie: "[...] printre sistemele propuse pînă aici în marginea curentelor hermetiste, cel al lui Stéphane Lupasco ar părea unul din cele mai apte să dejoace priza hidrei identitare
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
complexului, care întîlnește alchimia ridicînd logica dualitudinii la rang de lege universală a oricărei manifestări. [...] A gîndi în termeni de dualitudine potrivit frumoasei imagini a arcului și a corzii, pe care o propune Wunenburger , înseamnă a refuza să opui universul psihic și universul fizic, și a le gîndi ca cei doi versanți ai aceluiași Tot. Înseamnă a refuza să opui o metafizică a Ființei unei metafizici a Cunoașterii, adică să le referi și pe una și pe cealaltă la o omogenitate
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
și l-a tradus cu entuziasm. Este interesant de semnalat că și Cioran punea la îndoială principiul de identitate. În convorbirea cu Lea Vergine, Cioran evocă scurta sa carieră de profesor de liceu în acești termeni: "Elevul răspundea: "Un fenomen psihic este instinctual, normal". Iar eu: "Nu-i adevărat, tot ce e psihic e anormal, nu doar ceea ce e psihic, ci și ceea ce e logic", și mergeam pînă la a adăuga: Însuși principiul de identitate este bolnav""11. Opțiunea lui Fondane
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Cioran punea la îndoială principiul de identitate. În convorbirea cu Lea Vergine, Cioran evocă scurta sa carieră de profesor de liceu în acești termeni: "Elevul răspundea: "Un fenomen psihic este instinctual, normal". Iar eu: "Nu-i adevărat, tot ce e psihic e anormal, nu doar ceea ce e psihic, ci și ceea ce e logic", și mergeam pînă la a adăuga: Însuși principiul de identitate este bolnav""11. Opțiunea lui Fondane se înscrie pe linia dreaptă a lui Șestov, care scrie în lucrarea
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
În convorbirea cu Lea Vergine, Cioran evocă scurta sa carieră de profesor de liceu în acești termeni: "Elevul răspundea: "Un fenomen psihic este instinctual, normal". Iar eu: "Nu-i adevărat, tot ce e psihic e anormal, nu doar ceea ce e psihic, ci și ceea ce e logic", și mergeam pînă la a adăuga: Însuși principiul de identitate este bolnav""11. Opțiunea lui Fondane se înscrie pe linia dreaptă a lui Șestov, care scrie în lucrarea sa Revelațiile morții: "Dar se pare că
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
pe Husserl, a introdus ideea de trei regiuni de realitate, susceptibile să ne facă să accedem la însuși conceptul de "realitate": prima regiune este cea a fizicii clasice; a doua este cea a fizicii cuantice și a fenomenelor biologice și psihice; a treia este cea a experiențelor religioase, filosofice și artisti-ce40. Această clasificare are un fundament subtil: cel al proximității din ce în ce mai mari între subiect și obiect. Decalajul între descoperirile tehnico-științifice și mentalitățile noastre e atît de uriaș încît doar convertirea tehnoștiinței
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Sporici, prefață de Constantin Noica. • Experiența microfizică și gîndirea umană, București, Editura Științifică, 1992, studiu introductiv de Vasile Tonoiu, postfață de Basarab Nicolescu. • Omul și cele trei etici ale sale, Iași, Editura Ștefan Lupașcu, 1999, traducere de Vasile Sporici. • Universul psihic, Iași, Institutul European, 2000, traducere și studiu introductiv de Vasile Sporici. • Logică și contradicție, Iași, Editura Ștefan Lupașcu, 2005, traducere de Vasile Sporici. • Principiul antagonismului și logica energiei, Iași, Editura Ștefan Lupașcu, 2005, traducere, note și postfață de Vasile Sporici
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
intelectual la Paris", Memoria, nr. 25, 1998. * Basarab Nicolescu, "Fundoianu, Lupașcu și felurita splendoare a ființei", Convorbiri Literare, nr. 1 (37), ianuarie 1999. * "Benjamin Fundoianu către Ștefan Lupașcu", Convorbiri literare, nr. 1 (37), ianuarie 1999. * Vasile Sporici, "Ștefan Lupașcu: Universul psihic. Sfârșitul psihanalizei", Convorbiri literare, nr. 2 (38), februarie 1999. * Vasile Sporici, "Prolegomene la o concepție filosofică actuală", Antares, nr. 1-3, 1999. * Ștefan Olteanu, "Franța omagiază centenarul Ștefan Lupașcu", Deșteptarea, 1 iulie 1999. * Ștefan A. Doinaș, "Omagiu lui Stéphane Lupasco", Curentul
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Antropologia și structurile complexului), in Stéphane Lupasco L'Homme et l'œuvre, op. cit., pp. 61-74. 28 Stéphane Lupasco, Les Trois Matières, op. cit., p. 38, 15. 29 Ibid. p. 75. 30 Georges Lerbet, L'"Univers psychique" et la pensée complexe ("Universul psihic" și gîndirea complexă), in Stéphane Lupasco L'Homme et l'œuvre, op. cit., pp. 93-112; Yves Durand, L'apport de la perspective systémique de Stéphane Lupasco à la théorie des structures de l'imaginaire et à son expérimentation (Aportul perspectivei sistemice a
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
o noțiune complexă care poate fi abordată din mai multe perspective: este o noțiune morală legată indisolubil de blamul pe care îl provoacă vina culpabilului, o noțiune psihologică, culpabilul resimțind în propria conștiință o tulburare intelectuală ce-i perturbă liniștea psihică, dar și o noțiune juridică, în doctrina juridică încercându-se construirea unui concept exclusiv normativ 1. Ea este imputabilă fie de către instanța proprie, vinovăția morală, fie de o instanță exterioară, vinovăția juridică, fie de către ambele. Psihologia modernă, înțelegând rolul deosebit
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
vinovăția morală, fie de o instanță exterioară, vinovăția juridică, fie de către ambele. Psihologia modernă, înțelegând rolul deosebit al practicii în procesul cunoașterii, a stabilit existența unei legături indisolubile între gândire și activitatea practică. Acțiunile voluntare ale omului implică anumite procese psihice complexe, în desfășurarea cărora se disting mai multe momente. Primul moment este reprezentat de "apariția impulsului și a tendinței" sau, altfel spus, a motivației datorată unor trebuințe de natură materială sau spirituală. Concomitent cu motivația se cristalizează în conștiința omului
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
al treilea moment, respectiv deliberarea sau luarea hotărârii. Hotărârea este întotdeauna urmată de cel de-al patrulea moment al acțiunii voluntare, adică realizarea concretă. Aceasta nu constă doar într-o simplă executare fizică, ci este însoțită permanent de o activitate psihică de reglare și control. Efectuare concretă a acțiunii poate fi modificată sau suprimată prin intervenția unor factori interni sau externi. Prin urmare, numai în cazul în care astfel de cauze modificatoare nu intervin, se ajunge la realizarea scopului pe care
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
factori interni sau externi. Prin urmare, numai în cazul în care astfel de cauze modificatoare nu intervin, se ajunge la realizarea scopului pe care și l-a propus subiectul 2. În literatura juridică actuală, vinovăția este definită ca reprezentând "atitudinea psihică pe care autorul a avut-o la momentul săvârșirii faptei ilicite sau la momentul imediat anterior săvârșirii acesteia, față de faptă și urmările acesteia"3. Această definiție surprinde esența problemei, făcând referire, pe de o parte, la fundamentul de ordin volitiv
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
fundamentul de ordin volitiv al oricărei acțiuni umane, atitudinea subiectivă, iar pe de altă parte, realizând legătura acestui subiectiv al omului cu fapta și urmările acesteia, deci cu elementul obiectiv 4. Săvârșirea unei fapte ilicite presupune ca antecedent un proces psihic complex, de conștiință și de voință, ce are baze neurologice și psihologice. În cadrul acestui proces psihic pot fi identificați doi factorii: factorul intelectiv și cel volitiv. Din punct de vedere intelectiv, actul voluntar al omului conține un proces cognitiv complex
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
legătura acestui subiectiv al omului cu fapta și urmările acesteia, deci cu elementul obiectiv 4. Săvârșirea unei fapte ilicite presupune ca antecedent un proces psihic complex, de conștiință și de voință, ce are baze neurologice și psihologice. În cadrul acestui proces psihic pot fi identificați doi factorii: factorul intelectiv și cel volitiv. Din punct de vedere intelectiv, actul voluntar al omului conține un proces cognitiv complex, ce presupune cunoașterea obiectului și a realității, conștientizarea trebuințelor și dorințelor, medierea și reglarea modelului informațional
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
faptelor sale. Prin urmare, el trebuie să-și dea seama că faptele sale sunt de natură să vatăme drepturile subiective ale celorlalți membrii ai societății, adică trebuie să aibă conștiința caracterului antisocial al conduitei sale. Factorul volitiv reprezintă o activitate psihică îndreptată spre atingerea unor scopuri, care presupune deliberarea și decizia pentru un anumit comportament de urmat 6. Această componentă a vinovăției presupune întotdeauna libertatea de deliberare și de decizie din partea autorului faptei. Factorul intelectiv constituie premisa factorului volitiv, aflându-se
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
de o hotărâre contrară ordinii de drept. Factorul volitiv nu poate exista în afara factorului intelectiv, care îl precedă în mod necesar. Cei doi factori alcătuiesc, în unitatea lor, elementul vinovăție 7. Fiind de neconceput o acțiune umană voluntară fără procese psihice, fără motive și scopuri, vinovăția nu poate fi înțeleasă în afara existenței acestor motive și scopuri. Prin urmare, în conținutul vinovăției se concentrează o totalitate de procese intelective, volitive și motivaționale, într-o continuă legătură de condiționare și influențare reciprocă 8
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
piatră care se rostogolește și care strivește totul în trecere, fără ca împotriva lui să existe posibilitatea unei lupte"42. Împotriva convingerii generale că pedeapsa ar avea proprietatea de a trezi în vinovat sentimentul greșelii, fiind un "instrument" al acestei reacții psihice numită "conștiința încărcată" sau "remușcarea", filosoful german argumentează că "adevărata remușcare este extrem de rară, mai ales la răufăcători și criminali; închisorile, ocnele nu reprezintă locurile propice ecluziunii unui vierme care roade", iar pedeapsa "refulează, ascute sentimentele de aversiune, sporește forța
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
aceasta să fie săvârșită cu vinovăție, iar dacă fapta a fost comisă fără vinovăție, nu putea fi ținut răspunzător. În prezent, atât doctrina, cât și practica juridică, au demonstrat că este posibilă și necesară distincția dintre fapta ilicită și atitudinea psihică a autorului faptei. Fapta ilicită este definită ca fiind acțiunea sau omisiunea prin care se aduce atingere unor drepturi subiective ocrotite de normele dreptului obiectiv 49. Nu orice atitudine subiectivă a autorului față de o faptă ilicită constituie vinovăție, ci doar
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
însă faptei i se înlătură caracterul ilicit, lipsa de răspundere fiind justificată prin presiunea unor factori exteriori. Constrângerea morală sau fizică, forța majoră, cazul fortuit sunt împrejurări care exclud vinovăția dinspre componenta volitivă, fapta rămânând ilicită. "Celui supus unor presiuni psihice sau fizice invincibile îi este înfrântă voința, dar, deși își dă seama ce face, nu e vinovat, voința și discernământul mergând împreună pentru calificare: vinovat"51. Discernământul se referă la capacitatea cuiva de a efectua alegeri între valori și norme
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
sub semnul întrebării vinovăția. Astfel, minoritatea presupune insuficiența discernământului și o experiență de viață precară, iar alienația mintală este o împrejurare care exclude vinovăția ca urmare a iresponsabilității persoanei în cauză. Atât minorii, cât și o categorie largă de bolnavi psihici au activitate intelectivă și volitivă, dar nu suficient de matură pentru a înțelege semnificația socială a faptelor lor și pentru a fi stăpâni pe ele, distingând între ceea ce este permis și ceea ce este interzis. "Astfel, minorul, alienatul și debilul mintal
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
deoarece comite acțiunea ca pe o faptă care este asociată în lege cu o pedeapsă. Dacă pedeapsa nu este executată, atunci acțiunea este privată de determinația legală și astfel fapta devine un comportament periculos de care sunt capabili și bolnavii psihici sau animalele. Statul s-ar autosuprima deoarece și-ar scoate din vigoare legile 97. Conceperea pedepsei ca un suum negativ dobândit și meritat de făptuitor, nu apare literal în textul kantian, dar se potrivește pentru explicarea teoriei sale și ține
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
ambele implică plata unei sume către stat. În același sens, închisoarea se deosebește de alte forme de detenție cum ar fi carantina sau internarea pentru probleme psihiatrice. Închisoarea este însoțită de o funcție expresivă, în timp ce carantina sau internarea pentru probleme psihice nu. Joel Feinberg explică funcția expresivă a pedepsei astfel: "Pedeapsa este un dispozitiv convențional prin care se exprimă o atitudine de indignare sau un resentiment și o judecată de dezaprobare fie din partea autorității, fie din partea celor în numele cărora este aplicată
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
insistând pe pedeapsă și pe determinarea gradelor de pedeapsă în funcție de vinovăție. Dar această doctrină este aplicabilă doar unei categorii restrânse de cazuri, din moment ce este imposibil să dăm timpul înapoi. Furtul poate fi compensat, dar nu și uciderea, rănirea fizică sau psihică, distrugerea unui bun etc. Ținând cont de faptul că lucrurile nu pot fi reduse întotdeauna la starea de dinainte, retribuționiștii au extins noțiunea de anulare la pricinuirea făptuitorului unei suferințe echivalentă cu răul săvârșit, adică lex talionis 161. Față de toate
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]