4,867 matches
-
altceva decât un traseu al morții. Am stat Închis În celulele de la Jilava, Gherla, Văcărești, am fost la Canal. În toate acestea am participat la holocaustul roșu”, ne declarase Tăcu În urmă cu trei luni. Motivul pentru care a Înfundat pușcăriile comuniștilor timp de patru ani de zile a fost pentru „insubordonare și agitație publică”. Părinți și fiu omorâți de Securitate Începând cu anii '80, membrii familiei Tăcu au cunoscut o altă teroare, cea psihică. Astfel, potrivit mărturisirilor acestora, Întreaga locuința
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
lux de amănunte cum a decurs urmărirea familiei Tăcu. „Categoric că din dosar lipsesc mai multe pagini care erau vitale În apărarea mea În timpul procesului, dar acestea ar putea fi suplinite de mărturiile celor care au stat cu mine la pușcărie sau care Imi vizitau casă zilnic”, a adăugat Tăcu În fața instanței. Pentru a-și susține cererea de acordare a daunelor morale, disidentul a mai spus că atât părinții lui cât și fiul au fost omorâți de Securitate. „Mama a fost
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
evenimente de maximă importanță. Treptat, Vernescu îl depășește în audiență chiar și pe Ben Laden, devenind capul de afiș al tuturor reprezentațiilor date de circul mediatic românesc. Răpitorul candidatului Vernescu este Victor Martzi, un hoț de buzunare, proaspăt ieșit din pușcărie și părăsit de familie, dar care își cumpără din autogara București-Filaret un tovarăș de viață. Copila autistă, în vârstă de paisprezece ani, pe care Martzi o cumpără „de tot“ de la un pește, este botezată Eva: „De azi, te cheamă Eva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
însă că un astfel de gest s-ar putea întoarce împotriva lor, căci această idee diabolică ar sugera un asasinat : Trebuie să fim precauți.... căci s-ar putea vorbi de o crimă ! și omorându-te, ne-ai putea băga la pușcărie ! (IV, p. 663). În schimb, ideea omorului camuflat în suicid îi surâde Didei : Ea chiar mi-a dat o idee ! Ce-ar fi de i-am da noi cu ceva în cap și-am zice că s-a sinucis ? (IV
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
aranjeze un "culcuș modest", unii demnitari județeni de mâna a doua, oricum nu toți foarte curați, chiar și un "om de afaceri" ne -a pricopsit cu un kitch-monstru de un bicolor violent, care mai apoi a locuit mai mult în pușcărie decât în opera lui sinistră, acum vândută, probabil, unei persoane distinse și destul de sărmane. O prezență benefică a fost și sperăm să fie, în continuare, a unor persoane de bună condiție, cu sentimente nobile, care s-au implicat în preocupările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
i s-a putut întâmpla? Dacă nu te deranjează să răcnești așa?... I-a spart nasul vreunul dintre bosiacii ăia pe care nu încetați să-i răsfățați! Dar de data asta, o să-mi dea numele vagabondului, altfel îl înfund în pușcărie. Înțeles?" Vameșul veni să se alăture grupului de la tejghea. Era și mai pornit decât comisarul: "Sunt toți niște bolșevici ticăloșii ăștia, astfel au atacat Școala!" Exact, confirmă comisarul, sfidează Statul român care îi clocește la sânul lui! Învățătorul se întoarse
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
indirect locotenentului, vameșul avertiză pe un ton lugubru că iarna nu se sfârșise încă. "Bineînțeles, dacă ceea ce s-a întâmplat o să le fie de învățătură. Se lasă ademeniți de agitatori, domnule locotenent!" Bine, Emilian, dacă nu ne mai vâri la pușcărie, ne ducem să mâncăm, spuse șeful de gară. Pe tine te lăsăm cu îndatoririle tale copleșitoare. Dar comisarul nu fu de acord: "Stai, stai, pot să vin cu voi. Datoriile nu-mi interzic o clipă de destindere, chiar e necesară
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ordinii, nu avea să lase țara pe mâna acestor descreierați ce semănau harababura. Dorința i se împlini puțin după, când Garda de fier, care se răsculase împotriva șefului statului, a fost zdrobită de armată. Unii fură vârâți să zacă în pușcării, alții, mai ales șefii, luară drumul Germaniei unde Führerul îi închise în lagăre cu regim blând. Trebuiau să rămână în viață pentru a constitui un mijloc de șantaj și o rezervă în cazul că generalul ar defecta. La jumătatea lui
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Jos regimul corupțiunii și al minciunii!“ Erea același Dumitru Brătianu care, fiind chemat de la Con stantinopole în anul 1881 ca să ia frânele guvernului, a rostit în Cameră un discurs care a făcut senzație și a culminat cu vorbele: „Hoții la pușcărie, oamenii de treabă la lucru.“ Dumitru Brătianu n-a stat la lucru decât un mic număr de săptămâni. în urma scrisoarei lui Dumitru Brătianu intră în scenă prințul George Bibescu care, sub titlul Reforma, cere tutulor nuanțelor opoziționiste să și dea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
peste noapte, șura noastră a ars complet. Noroc c-au intervenit vecinii Serafim Grigoraș, Ion Lavric, Moloci Ion, familia ciubotarului și-au scos vitele, salvându-le. Cu noaptea-n cap, Grecu, cârciumarul a venit la tata speriat că-l paște pușcăria și-i propune să cumpere șura de la el, că-i nouă și încăpătoare. Fără a sta mult pe gânduri, au bătut palma și-au băut chiar "adălmașul". Mamei însă i-a dat de gândit. De unde a știut el, tocmai de pe
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mama acolo unde este și să mă ierte și pe mine, păcătosul, căci mă întreb cutremurat de spaimă și de mânie: ce s-ar fi întâmplat cu noi, copiii, dacă n-am fi avut-o pe mama? Ce? Tata la pușcărie, neștiind nimeni dacă mai trăiește sau nu, iar mama moartă sau dispărută... Șase copii, dintre care ultimul a văzut lumina zilei în absența tatălui nostru, care fusese deja arestat. Mama era singură, iar noi, cei șase minori lipsiți de sprijinul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
care au lovit. Ar trebui să mulțumesc vremurilor potrivnice, pentru că m-au obligat să strâng rândurile în jurul brumei mele de putere și rezistență. Tatăl meu a fost ridicat în ziua în care mă nășteam. Avea să facă 15 ani de pușcărie politică. Mama nu avusese un serviciu niciodată. Mă născuse la 44 de ani. A fost obligată, că să mă poată crește, să între în servicii umilitoare, pe unde i se mai permitea, ca soție de pușcăriaș recunoscut pentru lupta împotriva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a jurnalului de călătorie. Lucrez, în paralel, la un român cu nuanțe autobiografice, dar care va fi mult mai mult decât atât, în care am datoria de a valorifica un caiet de memorii lăsat de tatăl meu despre viață în pușcăriile comuniste și la jurnalul de călătorie artistică a celor două luni petrecute în Canada. Multe lucruri de făcut. Cu siguranță, în timp mă voi întoarce la poezie. Motivația e simplă : te întorci mereu la prima victorie. A.B.Cum arată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
veneau de-a valma. Mi-a povestit despre copilărie, a plecat apoi în război, cum l-a cunoscut pe Ion Caraion și câte a pătimit din cauza prieteniei cu el, cum îl găzduise mai târziu în micuța garsonieră, anii petrecuți în pușcărie, despre cărți și prietenii literare. Și câte și mai câte. Îl priveam. Vocea se subția, adus de umeri, poetul obosise. Știam că trebuie să plec, aș mai fi avut atâtea întrebări. "Maestre, ce gânduri aveți acum?". Zâmbește, apoi face ghiduș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
primeau numai limbi de bizon. Cea mai ingrată meserie, la acea vreme, o constituia cea de jupuitor de piele de bizon, formată din mulți certați 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 103 cu justiția sau evadați din pușcării. Un adevărat erou al acelor timpuri a fost așa numitul Buffalo Bill. Dar despre viața lui voi aminti, În câteva rânduri, când vom trece prin orașul Cody, ce-i poartă numele. La un mare fermier din far-west Suntem la Oakley
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
bătăilor, dar spuneau: 'dă-l în p... m... că a fost un bandit', atrăgând atenția agresorilor să nu mai omoare: nu voi răspundeți... voi sunteți deținuți, n-are ce vă face, ci eu răspund. Ce, vreți să mă băgați în pușcărie? Asta nu trebuie să vă descurajeze, însă fiți mai atenți și țineți-i în frâu pe ăia dela izolare, mai ales pe Pușcașu V-le. În plus, ei au fost cei care au dat ordinele pentru falsificarea fișelor medicale în
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
legionarii care se eliberau ar fi urmat să culeagă informații din cadrul aparatului de stat), încadrarea în Legiune a unor deținuți din alte grupări politice, dar și acreditarea în 'țările imperialiste' a ideii că se urmărește exterminarea și maltratarea deținuților în pușcăriile comuniste, pentru a compromite regimul și guvernul român. Concomitent, activitatea unității productive de pe lângă penitenciarul Gherla ar fi fost sabotată prin rapoarte false de producție, mărirea timpului de lucru și întreținerea unei atmosfere ostile producției. În final se arată că acțiunea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
în coaste, plex și la tălpi. De fiecare dată când leșina era trezit cu apă. Țurcanu a jucat încălțat pe trupul lui, iar după câteva ore de torturi a izbucnit: 'Cât Dumnezeul mă-tii vrei să mai stau eu în pușcărie din cauza ta, mă? Ori îți faci demascarea, ori, dacă nu, te duci îngeraș, după alții de-alde tine'. Măgirescu recunoaște că s-a prăbușit fizic și psihic, ajungând în asemenea stare încât și-a acuzat logodnica, părinții, prietenii și colegii
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Drept în Iași. Țurcanu îi face două caracterizări interesante în anchetă: Pușcașu Vasile nu a fost atras în organizația legionară pe baza unor convingeri serioase, că în acțiunea de așa-zisă reeducare a avut o comportare net împotriva legionarilor, că pușcăria îl învățase minte de a mai activa ca legionar. Știa de frica organelor de stat, era un om realist, lipsit de misticismul legionar și trăirea vieții legionare, avea oarecari vicii (femei, băutură), însă nu era un om care se vindea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
dă seama că, de fapt, nu trăiește liber, ci este parte a unui joc în care are rolul unui simplu pion, al unuia din mulții pioni ai imensei table de șah a universului. Din cauza ignoranței, corpul lui fizic a devenit pușcăria ce nu-i permite să-și descopere adevărata identitate. Demonii s-au manifestat sub forma atâtor ispite întru satisfacerea poftelor fizice încât, în orbirea noastră, nu izbutim să ne depășim limitele, să ne delimităm de materie și să ne surprindem
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
eași opinie ; socotesc că fărĂ prestația sa permanentă justiția n-ar fi ajuns la gradul de independență pe care-l are azi. Ar fi suficient să facem un exercițiu de imagina‑ ție ca să vedem cum ar fi plâns și azi pușcăriile după personajele care se înghesuiau public să bată recorduri în jefuirea bunului public, dacă președinte ar fi fost în acești 10 ani Adrian NĂstase, și nu Traian BĂsescu. Chiar și așa, numărând condamnările cu executare ale acestor devalizatori ai averii
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
să facă patru copii - e greu de crezut azi că societatea comunistă românească interzicea nu doar libera asociere politică, ci și prezervativele. Medicul care intervenea să ajute un avort neautorizat, cu complicații, devenit septic și ajuns la spital, ajungea la pușcărie dacă nu anunța mai întâi procuratura. Dar nu puteai aștepta procuratura nici dacă făceai pe turnătorul, cum îți cerea legea, unele cazuri erau foarte avansate, trebuia interve‑ nit imediat sau femeia murea. Am avut colegi care au intervenit și au
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
absolvenți, cu mare probabilitate, când vom fi repartizați la țară. Acolo deveneam direct responsabili de acest plan de naș‑ teri. Pentru că medicii de dispensar erau evaluați după câte nașteri aveau în dispensarul respectiv, iar pentru mortalitatea infantilă puteai ajunge la pușcărie. În ce mă privește, având o situație școlară foarte bună, doream să fiu psihiatru. Numai că propunerea de reținere în învă‑ țământul superior a zăcut vreo doi ani, fiindcă doamna Ceaușescu nu mai aproba niciun fel de numire în învă
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
că niciuna dintre fetele de la focul de tabărĂ studențesc nu se înghesuia să se ducă cu el în pat, acest individ a devenit foarte agresiv și a înce‑ put să ne spună că el ne poate băga pe toți la pușcărie. Chiar legal. Și a început o dispută pe această temă. Și el a citat diferite legi care erau date în ultimii ani. În ’87, în ’88, în ’89 erau date foarte frecvent legi a căror absur‑ ditate ne pare azi
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
tabere pentru îndoctrinare. Șefii mari de la UTC umblau disperați după noi și spuneau : „N-aveți decât să faceți petreceri până la 6 dimineața, dar măcar dimineața în sală să fie prezenți 10-20%. Vine lume de la Comitetul Central. O să mă băgați la pușcărie, neno‑ rociților !“. Când venea câte unul care chiar încerca să îndoctrineze, erau reacții extraordinar de negative. Și îmi amintesc de strategiile noastre de rezistență, care erau foarte comice : ca să nu-l lăsĂm pe cenzorul de la Opinia studențească, profesor doctor Ioan
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]