5,326 matches
-
ai făcut astăzi era absolut necesar. Acum adevărul este evident. David, poți conta pe mine. Îți voi lua apărarea în tot ce ai făcut și nu voi participa la acordarea nici unei pedepse împotriva ta pentru ceea ce s-a întâmplat astăzi. Răsună un cor de încuviințări și toată lumea aplaudă, apoi se îngrămădi în jurul lui, strângându-i mâna și bătându-l pe umăr. Când emoția trecu, Marin se îndreptă spre telefonul lui. Cu receptorul în mână, se adresă consilierilor: ― Cred că propunerea făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
o parte și de alta, știa bine, se Întindeau câmpuri de mine. Ținea minte mai ales că aerul era Îmbâcsit și foarte cenușiu, ca Înainte de furtună. În depărtare se auzea un clopot care bătea Încet și rar, iar dangătul lui răsuna peste văile ascunse vederii. Nu se zărea nici țipenie de om În preajmă. Nici un semn al vreunei așezări omenești. Ne-au prins cu garda jos și de data asta. Un convoi de tancuri dușmane se apropia de o trecătoare Îngustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
jurnal: „Așternutul de pat miroase deja. Azi trebuie să duc o legătură cu așternuturi la spălătorie. Totuși a fost ceva: a rămas aleanul după munții aceia golași și lumina ciudată, cenușie, dar mai ales după dangătul clopotului al cărui ecou răsuna În văi părăsite, cu pauze foarte lungi Între bătăi, care parcă ajungeau la mine de la o depărtare de neînchipuit“. 8 Un dezacord asupra Întrebării cine sunt cu adevărat indienii La ora zece dimineața, pe când stătea la geam și număra picăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
poarte haine mult prea groase. În toți acești ani un samovar electric nu Înceta să scoată aburi până la unu sau două noaptea. Divorțate elegante sau văduve culte mai În vârstă veneau În vizite care durau câte cinci ore. Fima auzea răsunând În salon voci cu un accent slav pronunțat, Întrerupte din când În când de râsete. Sau de plânsete. Sau de melodii cântate pe două voci. Cu greu, parcă trăgându-l de păr, tatăl a reușit să-l facă pe Fima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
influențase atât de puternic diversele curente ale sionismului. Țvika ironizase cu răceală tolstoismul naiv al lui A. D. Gordon 1 și al discipolilor săi, iar Uri Gefen Își amintise cum pe vremuri țara fusese plină de admiratori ai lui Stalin și răsunase de cântece despre cavaleria lui Budionîi 2. Iar el, Fima, s-a ridicat, s-a Îndoit puțin de spate și aproape că i-a făcut pe toți să se năruie de râs, când a Început să declame cu un glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
puteai interpreta entuziasmul și teroarea. Eram sigur că o să fie împins cineva peste bord sau călcat în picioare în graba de a coborî pasarela și a pune piciorul pe pământ american. La pavilioanele vamale era și mai rău. Pereții subțiri răsunau de scrâșnetele roților, de bufniturile valizelor și de strigătele oamenilor. Bărbații se mișcau prin căldură ca înotătorii subacvatici. Femeile își făceau vânt cu pălăriile, batistele și documentele. Copiii plângeau. Un bătrân leșină. Și la capătul pavilionului, o suliță de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Peter. Tot ce puteam să îi spun era adevărul meu. O iubeam, dar îmi iubeam mai mult pielea. Data viitoare când vor veni, eu nu voi mai fi acolo. Nu sunt. Aerul pe care l-a tras în piept a răsunat ca vântul printre frunzele de deasupra. — Asta nu schimbă nimic. Am încercat iar să o îmbrățișez. Dar ea a făcut din nou un pas în spate. Nu o să mă opun niciodată credinței tale. O să îmi cresc până și copiii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
avea nici un sens să stau întins în pat și să îmi imaginez tot feluri de chipuri în umbrele pe care le lăsau pe tavan copacii de lângă fereastră. Dacă mă întorceam spre noptieră, zgomotul făcut de acele strălucitoare ale ceasului îmi răsuna în cap. M-am întors pe partea cealaltă, și imaginea soției mele dormind, ceea ce eu nu puteam să fac, mă irită. Dormea pe o parte, cu genunchii la piept și cu spatele la mine. Am ridicat ușor pătura. Pielea ei părea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
frumoase se termină. Programul cu totul special de care Capitală Culturală Europeană a anului 2007, Sibiu, a avut parte a ajuns la final. Nu e cazul să ne întristam; rămân festivalurile cu tradiție, rămân și muzeele, sălile de concert vor răsună a muzică și de acum înainte. Chiar și pentru publicul larg, consumator de evenimente doar sub cerul liber, în Piața Mare, vor mai fi destule prilejuri de bucurie. Să privim în urmă, la cele mai frumoase momente din 2007. Ianuarie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
Henriettei Yanovskaya. Octombrie Maratonul de poezie Aproape o sută de poeți au participat la Maratonul European de Poezie, cel mai amplu eveniment literar organizat vreodată în România. Timp de 18 ore, de la 9 dimineața până după 2 noaptea, versurile au răsunat în Aula Magna a Universității „Lucian Blaga“. Evenimentul, inițiat de scriitorul brașovean Andrei Bodiu și organizat de ASPRO în colaborare cu USR Sibiu, a fost cel mai ambițios proiect literar din cadrul programului sibian. Dintre poeții prezenți: Mircea Cărtărescu, Andrei Codrescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
în pustiu, nentâmpină gândul unui nou început.” Miu Florea 667. „Cărțile sunt adieri ale unor lumi de departe, care urcă în noi, sau care există în noi. Ne sfiim să le știm atunci când nu ne este sete. Dar glasurile lor răsună înăuntrul nostru și e în firea lucrurilor să le auzim.” Miu Florea 668. „Cartea e cultura imprimată, prin definiție, pe hârtie, și, prin accident, în creier.” Liviu Damian 669. „O carte e suprafața publică a unui aisberg de note, extrase
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
deja culoarea sângelui. Mike nu mai rostise nici un cuvânt, sub formă de protest probabil, și asta încă din clipa când Jina i-a anunțat că totuși merg la petrecere. Ceea ce făcea ca acum, în lift, vorbele lui, abia șoptite să răsune ca și când ar fi fost urlate. Eu am crezut că nimeni nu s-a mai îndrăgostit cum ne-am îndrăgostit noi doi. Așa, pe loc. Și cu atâta hotărâre. Pentru că acum să aflu că același lucru s-a mai petrecut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pas înapoi. Singurul care n-o să te dezamăgească e Allah, i-a spus taică-su și așa a și fost. După asta, Ahmad s-a căptușit cu dureri de cap. Vocea a început să i se voaleze, iar muzica îi răsuna în urechi chiar și atunci când nimeni nu cânta. Oamenii îl priveau ca și cum n-ar fi fost în toate mințile. Când s-a înzdrăvenit destul ca să iasă din camera lui, Ahmad a dat foc unui morman de cearceafuri pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în grădină. Jina s-a dus la telefon. Cabana Red Salmon, a spus ea. Jina ? Jina, tu ești ? Femeia aproape c-a răspuns nu. A auzit râul și mugetul copacilor. Tânjise să audă vocea lui Mike, dar acum vocea asta răsuna ca un țipăt prin întuneric, era ceva ca venit dintr-un alt timp. Bună, Mike, a zis ea. Slavă Domnului ! Am tot sunat. Cred că n-a mers telefonul. Ascultă, e vorba de Ahmad. Ar fi trebuit să-mi spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
totul. Jina a izbucnit în râs. Situația era așa de previzibilă. Se comporta ca o adolescentă, așa că de ce să nu alunece și-ntr-unul din filmele dedicate vârstei ? Totuși femeia a refuzat să se gândească la repercursiuni. În cap îi răsunau melodii rock. Era adevărat: râul era blestemat; îi făcea pe toți să se simtă de parc-ar fi avut optsprezece ani. În ținutul ăsta, până și mamele jucau Adevăra sau Provocare. Te provoc să mergi înainte, a spus Jina cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
vocilor împreunate bătură în surdina unui sunet unic, combinat în delicateța lui istovită din atâtea sunete suprapuse și acoperite încă de acompaniamentul ca de un zăbranic moale . Apoi porniră încet, de departe, clopote de glas ce se apropiau. Crescură până răsunară peste toată zidirea, făcând să tremure zimții candelabrelor. Puterea sunetelor era acum uniformă și cu intensitatea crescendului, mereu ni fiată, dar părea totuși a trece printr-un nor ce-i netezea orice stridențe. Lui Mini i se păru că vede
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de ceilalți. Costumul de metalit transparent îi scotea în relief trupul vânjos. Din locul unde se afla acum, șeful expediției urmărea mișcările monstruoasei feline care se apropia de ei de-a curmezișul câmpiei negre, stâncoase. Comentariile celorlalți șefi de secții răsunau în aparatul acustic al lui Grosvenor: - Nu mi-ar plăcea să-l întâlnesc pe copilașul ăsta noaptea, pe o alee întunecoasă! - Nu fi prost! Se vede cât de colo că-i o creatură inteligentă. Probabil din rasa care stăpânea această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
intre! Iată, Smith, o adevărată comoară pentru un biolog! Și nu-i deloc periculos, dacă suntem prudenți. Ce metabolism! Smith era un individ înalt, subțiratic, osos, cu o fața lungă și lugubră. Glasul lui, prea puternic pentru un asemenea trup, răsuna în aparatul lui Grosvenor: - În diferitele expediții la care-am luat parte, n-am observat decât două forme superioare de viață - una întemeiată pe clor, iar cealaltă întemeiata pe oxigen - clorul și oxigenul fiind singurele elemente care înlesnesc arderea. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
unelte, sunt echipate cu câte un transformator de energie. Dar unde sunt centralele lor energetice? Sper că bibliotecile lor ne vor da un indiciu. Ce s-a putut întâmpla, pentru că o întreagă civilizație să se prăbușească astfel? Un alt glas răsună în aparatul lui Grosvenor: - Aici Siedel. Ți-am auzit întrebarea, domnule Pennons. Un teritoriu poate deveni pustiu din două cauze. Una este lipsă de hrană, iar cealaltă - războiul. Grosvenor era bucuros că Siedel îi dezvăluise numele celuilalt interlocutor. Putea adăuga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
facă liniște. Odinioară, înainte de a fi ajuns relativ nemuritori, corlii obișnuiau și ei să doarmă noaptea - își adusese aminte de acest obicei privindu-i pe oamenii care moțăiau în bibliotecă. Un zgomot stăruia totuși: pașii a doi oameni continuau să răsune în liniștea care învăluise nava. Pașii treceau mereu prin fata cuștii, se depărtau puțin, apoi se întorceau. Din păcate, paznicii mergeau separat. Întâi trecea unul dintre ei, iar celălalt îl urmă, la o distanță de vreo zece metri. Corl îi lasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
se gândea și Morton, căci își cântări cu grijă cuvintele când vorbi din nou: - Am prevăzut o astfel de posibilitate. Doctorul Eggert și asistenții săi vor supune întreg personalul unui examen medical. Deocamdată examinează cadavrele. O voce puternică, de bariton, răsună aproape de urechea lui Grosvenor: - Iată-mă, Morton! Spune-le acestor oameni să-mi facă loc! Grosvenor întoarse capul și-l recunoscu pe doctorul Eggert. Oamenii se și aduseră la o parte, pentru a-l lăsa să treacă. Eggert păși printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
întuneric - de fapt nu numai coridorul, ci întreaga navă, după cum prea bine știa Grosvenor. Acesta își aprinse miniproiectorul atașat de costumul lui spațial. Ceilalți făcură la fel. Fețele lor păreau livide și încordate în lumina proiectoarelor. - Foc! Ordinul lui Morton răsuna cu putere în videocomunicator. Tunurile termoradiante începură să duduie. Căldura pe care-o produceau era de origine atomică, deși nu și de natură atomică. Ea se revărsa asupra metalului dur al ușii. Grosvenor văzu primii stropi ai metalului ce începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
emise de inamic, modificări înregistrate de propriul lui sistem nervos. Deși îi venea greu să se concentreze asupra imaginii, nu se dădu bătut, ci continuă s-o privească țintă. - Sunt calm și destins; gândurile îmi sunt clare... Cuvintele acestea îi răsunară puternic în urechi, dar numai o clipă; în clipa următoare nu mai auzi decât un zvon depărtat, ca un bubuit de tunet, care se stinse și el, fiind înlocuit de un murmur, ca acela al unei scoici uriașe. Grosvenor zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
însă, își dădea seama că până și cele mai depărtate frontiere stelare atinse de navă nu reprezentau decât un punct în această noapte neagră, care se întindea în toate direcțiile, pe distanțe echivalente cu miliarde de ani-lumină. Vocea directorului Morton răsună deodată prin tăcerea înfricoșată ce se lăsase: - Gunlie Lester, te chem din interiorul navei! Gunlie Lester! Nu peste multă vreme, cel chemat răspunse: - Da, domnule director! Grosvenor recunoscu glasul șefului secției de astronomie. - Ascultă, Gunlie, urma directorul, îți încredințez o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Păcat că n-a venit cu noi și Korita, spuse Pennons, cu o voce calmă. Expunerea lui despre planeta pisicilor ne dăduse o oarecare imagine despre ceea ce ne aștepta. - Korita e aici, domnule Pennons! Îl întrerupse japonezul, a cărui voce răsuna limpede în videocomunicator. Am urmărit, ca mulți alții, ceea ce se întâmplă și trebuie să recunosc că sunt impresionat de imaginea pe care o văd pe ecran. Mă tem, însă, că teoria mea privitoare la ciclurile istoriei ar putea fi primejdioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]